Metodologia elaborarii prognozelor

Metodologia elaborarii prognozelor

Metode si modele de prognoza

Activitatea de previziune poate conduce la obtinerea unor rezultate plauzibile, utile luarii unor decizii - la nivel micro, macro sau mondoeconomic, numai daca se bazeaza pe o metodologie stiintifica. Metodologia este aceea care traseaza frontiera dintre studiul nestiintific (sau elementar stiintific) si cel stiintific privind studierea viitorului.

Metodologia cercetarii stiintifice - in orice domeniu - reprezinta un ansamblu de principii, tehnici si instrumente care, impreuna cu teoria metodei in stiinta, cu metodele concrete de actiune si cu principiile organizatorice de desfasurare a activitatii de cercetare, contribuie la buna desfasurare a activitatii din domeniul respectiv, la rezolvarea problemelor acestuia si la progresul general al stiintei.

In cercetarea viitorului unui sistem economic trebuie sa se tina seama, in primul rand, de particularitatile fenomenelor si proceselor economice.

Metodologia prospectiva este strans legata de obiectul de studiu, acesta putand fi definit in diverse moduri.

Pentru prospectiva nu este caracteristic studiul static al evenimentelor si al sistemelor, desi acesta este necesar intr-o anumita etapa si el trebuie temeinic realizat. Demersul prospectiv trebuie orientat spre studiul dinamicii sistemelor analizate.

Comportamentul general al cercetarilor prospective bazate pe o metodologie stiintifica trebuie sa permita nu numai anticiparea unor evenimente pe baza evolutiilor anterioare si a unor legi specifice domeniului cercetat, ci si a unora noi, necunoscute, generate de dinamismul si complexitatea sistemului economic.

Modalitati generale de abordare

In stabilirea unei tipologii a cercetarilor prospective s-a pornit de la trei optiuni fundamentale¹:

a)  al atitudinii fata de obiectul cercetarii;

b)  al modurilor de cunoastere;

c)  al metodelor de investigare.

a) La nivelul atitudinii fata de viitor sau a unor elemente ale
acestuia, trebuie facuta optiunea intre abordarea explorativa si cea
normativa.

Tratarea explorativa se bazeaza pe o evolutie inertiala a sistemului cercetat, ceea ce presupune o atitudine pasiva din partea operatorilor in domeniu.

Tratarea normativa presupune parcurgerea drumului de la starile finale, considerate obiectivele orizontului de prognoza, spre starea initiala. In acest context se identifica o serie de stari controlabile si se presupune o atitudine activa din partea operatorului in domeniu.

Abordarea explorativa nu exclude si utilizarea unor abordari normative, ele putandu-se completa reciproc.

b) La nivelul modului de cunoastere a obiectului cercetarii
previzionale se impune optiunea intre tratarea intuitiva si tratarea
teoretica.

Trebuie subliniat de la inceput faptul ca intuitiv, in acest context, nu are sensul de opus cunoasterii stiintifice. De aceea, unii cercetatori, au readus in prim-plan intuitia, redescoperind marile resorturi ale gandirii, ale experientei netransmisibile obtinuta in procesul practicii.

Distinctia clara intre cele doua tipuri de abordari consta in aceea ca, in timp ce tratarea intuitiva opereaza cu aspecte concrete ale universului cotidian, selectate spontan, nesistematic si neformalizabil, tratarea teoretica sau abstracta apeleaza la abstractiuni sistematice, mergand pana la modele ale realitatii si dinamicii acesteia.

Si la acest nivel - al modului de cunoastere a obiectului cercetarii previzionale - este necesar sa se impleteasca cele doua tipuri de abordari.

c) La nivelul metodologiei de investigare previzionala propriu-zisa trebuie facuta optiunea intre abordarea morfologica si cea sintetica.

Tratarea morfologica (numita si analitica), presupune descompunerea sistemului ce constituie obiectul cercetarii previzionale in elemente considerate caracteristice, privite in relatiile lor reciproce, studierea si previzionarea evolutiilor individuale. Simpla asamblare a cercetarilor partiale este considerata suficienta pentru comportamentul domeniului respectiv. Rezulta ca in aceasta tratare se porneste de la componente spre intreg.

Tratarea sintetica porneste de la aprecierea din teoria generala a sistemelor ca intregul este mai mult decat suma partilor si desfasoara cercetarea viitorului avand ca obiect de previziune ansamblul sistemului.

intr-o viziune sistemica, abordarea morfologica si cea sintetica trebuie sa fie corelate, integrate si folosite in practica in functie de nevoi.

Din felul in care sunt facute optiunile rezulta opt moduri distincte de a studia viitorul:

explorativ - intuitiv - morfologic

explorativ - intuitiv - sintetic

explorativ - teoretic - morfologic

explorativ - teoretic - sintetic

normativ - intuitiv - morfologic

normativ - intuitiv - sintetic

normativ - teoretic - morfologic

normativ - teoretic - sintetic

De mentionat faptul ca in literatura de specialitate sunt propuse si alte tipologii, dar diferentele dintre ele sunt de nuanta si nu de esenta.

Principalele metode utilizate in prezent in activitatea previzionala sunt: 206

Metoda extrapolarii, care se bazeaza, in forma generala, pe
ipoteza ca evolutia viitoare a fenomenului sau procesului studiat va fi
dominata de aceleasi legi ca si in trecut si ca se vor pastra aceleasi
conditii pentru factorii determinanti ai acestuia. Aceasta metoda
sugereaza o dinamica inertiala, viitorul fiind o extensie a trecutului si
prezentului.

In practica, metoda extrapolarii imbraca mai multe forme:

extrapolarea analitica unifactoriala;

extrapolarea fenomenologica unifactoriala;

extrapolarea sistemelor multifactoriale;

extrapolarea pe curbe infasuratoare.

Problemele care apar in cazul utilizarii acestei metode se refera la:

identificarea variabilelor;

stabilirea relatiilor functionale;

testele de semnificatie.

Metoda morfologica este o metoda de explorare care consta in
descompunerea pe elemente de baza a obiectului cercetat, estimarea
evolutiei viitoare a componentelor individuale si combinarea tuturor
starilor posibile, stabilindu-se astfel mai multi viitori posibili.

In acest mod, se pot sugera caracteristici ale unor produse, de exemplu, care nu sunt inca realizate, dar care sunt posibile si care pot fi avute in vedere pentru cercetari ulterioare (tehnice, tehnologice etc).

Metoda (tehnica) morfologica nu implica intotdeauna cuantificarea elementelor.

Metoda scenariilor consta in construirea unor secvente logice
de evenimente care arata cum, pornind de la prezent, poate lua nastere,
pas cu pas, viitorul. Generarea unor scenarii nu presupune neaparat
utilizarea unor tehnici cantitative si a unor masuri riguroase.

Utilizata pentru realizarea de viitori posibili pornind de la evolutii anterioare si prezente, metoda are aspect explorativ. Folosita pentru construirea unor strategii secventiale in vederea atingerii obiectivului la orizontul de prognoza, metoda are un aspect normativ.

In unele scenarii bazate pe relatii econometrice, metoda poate pune in evidenta locul si rolul unei marimi sau parametru de comanda, prin analiza sensibilitatii modelului la modificarea marimii respective.

Metoda arborilor de pertinenta (de posibilitati) pune accentul
pe obiectivele urmarite si pe ierarhizarea lor in cadrul unei analize
complexe, urmarind identificarea cailor de atingere a obiectivelor
propuse.

Cercetarile se desfasoara pe doua planuri:

unul orizontal, in care se inscriu toti factorii obiectului studiat, constituind un cadru logic;

unul vertical, care evidentiaza desfasurarea in timp a diferitelor operatiuni in domeniile care concura la obtinerea rezultatului dorit.

Analiza pragurilor de discontinuitate este o metoda care se utilizeaza, de regula, in cazul unor procese complexe, in care sunt integrate si functioneaza mai multe procese ce depind unele de altele. Metoda permite estimarea salturilor pe ansamblul obiectului ca urmare a evolutiei unei componente.

Metoda anchetelor (Delphi)

Metoda discutiilor in grup (brainstorming)

Analiza marimilor limita

Analiza input-output

Modelarea economico-matematica

Analiza sistemica

Modele de prognoza

Pornind de la diversitatea de opinii privind continutul termenului de model, rezulta, inevitabil si o multitudine de clasificari.

incercand o sinteza cat mai acoperitoare, ar rezulta, dupa criteriile mentionate, urmatoarea clasificare:

A. dupa tehnica de elaborare:

modele interramuri, bazate pe tabloul intrari iesiri, cu ajutorul carora se pot analiza si prognoza, indicatorii privind crearea si utilizarea resurselor unei economii, precum si legaturile ce se stabilesc intre ramuri in procesul de productie;

modele bazate pe functii de productie, in care variabila dependenta (de regula un indicator de rezultate - PIB, VAB, productie) este legata de o anumita combinatie a principalilor factori de productie (de obicei, forta de munca si capitalul), parametrii functiilor fiind determinati pe baza evolutiei dintr-o perioada trecuta;

modele de optimizare a alocarii resurselor disponibile, prin optimizare urmarindu-se maximizarea sau minimizarea unui indicator inclus in functia - obiectiv;

modele de simulare, cuprinzand o serie de ecuatii econometrice si de tip contabil (de definitie, de echilibru), care permit, prin simularea unor parametri de comanda (de decizie), obtinerea, intr-un timp scurt, a unor scenarii posibile de evolutie a fenomenului studiat.

B. dupa gradul de agregare:

modele monosectoriale (agregate), care au, in general, un numar redus de ecuatii si se refera la economia nationala privita ca un tot unitar, fara a fi defalcata pe ramuri sau in profil teritorial;

modele dezagregate pe sectoare, ramuri, subramuri etc., in functie de fenomenul studiat si in corelatie cu orizontul temporal;

modele in profil teritorial (judete, regiuni, zone transfrontaliere etc);

mondomodele, referitoare la dezvoltarea globala.

C. dupa orizontul de prognoza:

modele pe termen foarte scurt (luna, trimestru, an);

modele pe termen scurt (1-3 ani);

modele pe termen mediu (3-5 ani);

modele pe termen lung (peste 5 ani).

Referitor la aceasta periodicizare exista o diversitate de opinii.

D.  dupa factorul timp:

modele statice, utilizate pentru analizarea unui fenomen sau a unui proces economic la un moment dat (ex. sfarsitul anului);

modele dinamice care evidentiaza evolutia in timp (an de an) a fenomenelor sau proceselor economice.

Intre diferitele categorii de modele mentionate exista o serie de legaturi, un model apartinand mai multor criterii prezentate mai sus.

Astfel, un model poate fi agregat, dinamic, pe termen mediu, bazat pe functii de productie.

Asa cum am aratat la inceputul acestui paragraf, in literatura de specialitate exista o diversitate de clasificari, aici incercandu-se o sinteza a acestora, fara pretentia ca au fost mentionate toate tipurile de modele.

Etapele construirii unui model de prognoza

Se apreciaza ca, indiferent de tipul modelului utilizat, pentru construirea acestuia este necesar sa se efectueze o serie de operatiuni, grupate in trei etape:

A.  Etapa precizarii modelului

delimitarea domeniului care urmeaza sa faca obiectul modelarii;

fixarea orizontului de prognoza, in functie de care se stabileste si tipul de model (fara a exista o delimitare obligatorie);

analiza functionarii sistemului real, identificandu-se legaturile dintre componentele acestuia, precum si dintre acestea si mediul exterior sistemului;

documentarea si analiza critica a unor modele utilizate, in tara si in afara, pe domeniul respectiv;

definirea tipului de model care urmeaza sa fie elaborat, astfel incat acesta sa aproximeze cat mai exact functionarea sistemului real si sa raspunda cerintelor beneficiarului;

stabilirea notatiilor care urmeaza sa fie utilizate, a variabilelor exogene si endogene, precum si a parametrilor de comanda.

B.  Etapa testarii modelului

analiza retrospectiva si fixarea perioadei statistice care se apreciaza ca fiind semnificativa pentru evolutia fenomenului sau procesului economic care face obiectul modelarii;

culegerea datelor statistice necesare, urmarindu-se asigurarea unitatii lor metodologice, de continut si tip de pret;

elaborarea schemei-bloc a modelului si definitivarea modului de functionare a acestuia;

explicitarea relatiilor modelului (scrierea literala a acestora, pentru evidentierea parametrilor functiilor econometrice si a parametrilor de comanda);

determinarea, pe baza seriilor de date stabilite, a parametrilor relationali, care vor ramane constanti pentru perioada de prognoza;

stabilirea unor scenarii de evolutie pentru variabilele exogene pana la orizontul prognozei (sau preluarea acestora din alte prognoze), precum si a nivelului parametrilor optionali;

testarea modelului si analiza rezultatelor. Acest proces este foarte laborios si deosebit de important pentru calitatea si verosimilitatea viitoarelor previziuni. Astfel, se pot face, cu ajutorul modelului respectiv, analize ex-post pentru stabilirea gradului de aproximare a evolutiei principalilor indicatori din model. Daca intre nivelul real al indicatorilor si cel obtinut din calcule este o diferenta rezonabila (de ex., 3%), testarea se considera incheiata. Daca, insa, diferentele depasesc nivelul stabilit de elaborator, se reanalizeaza datele statistice, relatiile modelului, parametrii optionali si se identifica sursa erorilor. Acest proces iterativ continua pana cand rezultatele se inscriu in limitele admisibile.

C. Etapa aplicarii modelului

stabilirea evolutiei viitoare a variabilelor exogene, fie prin efectuarea unor calcule separate, fie prin preluarea lor din prognoze adiacente (de ex., populatia totala pentru unele prognoze economice se preia din studii prospective de specialitate). Totodata se stabileste si evolutia parametrilor de comanda;

elaborarea variantei (sau variantelor) de prognoza, pana la orizontul stabilit;

analiza si interpretarea rezultatelor, urmarindu-se identificarea variantelor de prognoza relevante si fezabile din punct de vedere economic. Daca nu exista astfel de variante se reia ciclul incepand cu pct.l al acestei etape sau chiar de la pct.7 al testarii modelului;

in final, se realizeaza validarea rezultatelor din punct de vedere al corectitudinii calculelor si al plauzibilitatii solutiei (solutiilor) retinute.

Aceasta etapizare este pur teoretica si logica, multe etape se intrepatrund sau se desfasoara concomitent, in functie de complexitatea fenomenului studiat, de dimensiunile si experienta colectivului elaborator, de dotarea cu tehnica de calcul si de calitatea datelor statistice si a estimarilor econometrice.