METODE SI TEHNICI DE STUDIU SI ANALIZA A PROCESULUI DE PRODUCTIE SI A ORGANIZARII LUI

METODE SI TEHNICI DE STUDIU SI ANALIZA A PROCESULUI DE PRODUCTIE SI A ORGANIZARII LUI

1 Metode de studiu si analiza a procesului de productie

Pentru a face o analiza a modului de organizare a procesului de productie se folosesc numeroase metode, dintre care cele mai folosite sunt urmatoarele:

graficul de analiza generala a procesului de productie;

graficul de analiza detaliata a procesului de productie;

graficul de circulatie.

Graficul de analiza generala se intocmeste pentru un singur produs, reper sau piesa, avand rolul de a da o imagine de ansamblu asupra intregului proces de productie. Elaborarea acestui grafic presupune evidentierea operatiilor de control simbolizate cu  si a operatiilor de baza simbolizate cu . Graficul de analiza generala prezinta fluxul tehnologic principal si locurile in care intra in acest flux, fluxurile tehnologice secundare. Numerotarea operatiilor din fluxul tehnologic se face in succesiunea fiecarui fel de operatie in parte, incepand cu fluxul tehnologic principal si continuand cu numerotarea operatiilor din fluxurile tehnologice secundare, din locul de unde acestea intra in fluxul tehnologic principal. Atat operatiile de baza cat si cele de control sunt insotite pe grafic de duratele lor de executie.

Graficul de analiza detaliata a procesului de productie face o analiza mai amanuntita a procesului de productie urmarind in afara operatiilor de baza si de control si operatiile de transport  , asteptare si depozitare Graficul de analiza detaliata prezinta odata cu simbolurile specifice celor cinci operatii si timpul lor de executie, distantele de transport ( pentru operatiile de transport) si numarul de muncitori care executa fiecare operatie in parte. Graficul se elaboreaza de doua ori: odata pentru situatia existenta, iar daca procesul de productie sufera unele imbunatatiri, graficul se mai intocmeste si pentru situatia imbunatatita. Se compara rezultatele celor doua variante de grafic de analiza detaliate si apoi se calculeaza efectele economice - reduceri de durate de executie, scurtare de distante de transport sau reducere de numar de muncitori. Graficele de analiza detaliata se executa in formulare tipizate, care au un antet in care se inscriu date referitoare la procesul de productie pentru care se face analiza.

Graficul de circulatie este o reprezentare pe o suprafata data a graficului de analiza detaliata. Acest grafic reda la o scara convenabila amplasarea diferitelor locuri de munca pe suprafata de productie, fluxurile de materii si materiale dintre aceste locuri de munca si distantele dintre acestea. Simbolurile folosite sunt comune cu cele ale graficului de analiza detaliata si se intocmeste atat pentru situatia existenta cat si pentru situatia imbunatatita.

2 Metode de dimensionare a suprafetelor de productie

In urma analizei modului de organizare a procesului de productie poate rezulta necesitatea unor modificari de fluxuri tehnologice sau de amplasari sau reamplasari de utilaje. In acest caz este nevoie sa se faca o dimensionare judicioasa a suprafetelor de productie. Pentru aceasta se folosesc mai multe metode dintre care mai utilizate sunt urmatoarele:

metoda pe baza de calcul;

metoda prin elaborarea unui proiect sumar;

metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii.

a)  Metoda pe baza de calcul consta in stabilirea necesarului de masini, utilaje si instalatii si a necesarului de suprafata pentru fiecare tip de utilaj sau instalatie in parte. In final se calculeaza suprafata pe total grupe de utilaje prin inmultirea normativului de suprafata si numarul de utilaje de acelasi tip. Tot pe baza normativelor de suprafata se stabilesc si suprafetele necesare deplasarii muncitorilor, a mijloacelor de transport sau pentru depozitarea materiilor si materialelor sau a echipamentelor tehnologice. Suprafata totala de productie se obtine prin insumare la suprafata de productie suprafetele necesare serviciilor auxiliare sau de deservire sau pentru administratia intreprinderii.

Determinarea necesarului de masini, utilaje sau instalatii se poate face prin utilizarea unor relatii de calcul specifice. Acestea sunt diferentiate dupa cum utilajele sunt de prelucrare mecanica, elaboreaza sarje sau sunt folosite in turnatorii.

Pentru utilajele din prelucrari mecanice numarul acestora se determina cu ajutorul relatiei:

unde:

Q_j- cantitatea de produse de tipul j ;

t_nj- norma de timp pe unitatea de produs j;

K_nj- coeficientul de indeplinire a normelor pentru produsul j;

T_d- timpul disponibil al utilajului.

Pentru utilajele care elaboreaza sarje, necesarul acestora se stabileste cu ajutorul relatiei:

unde:

-Q- cantitatea de produse care trebuie fabricata;

-G_mp- greutatea materiei prime care intra o singura data in instalatie;

-K_p- coeficientul de transformare din materie prima in produs finit;

-T_d- timpul disponibil al instalatiei;

-d_s- durata de elaborare a unei sarje.

In turnatorii necesarul de instalatii de turnare se determina cu ajutorul relatiei:

unde:

Q- cantitatea de produse care va fi turnata in rame;

-N_p/rama- numarul produselor care se formeaza pe o rama de turnare;

-N_rame/ora- numarul de rame realizate intr-o ora;

-T_d- timpul disponibil al instalatiei de turnare.

Calculul necesarului de suprafata se face pornind de la fiecare utilaj in parte pentru care se calculeaza suprafata totala de productie dupa relatia:

St = Ss + Sg + Se

unde:

-Ss- suprafata statica;

-Sg- suprafata de gravitatie;

-Se- suprafata de evolutie.

Suprafata statica reprezinta suprafata pe care se aseaza efectiv utilajul, putandu-se determina in functie de dimensiunile acestuia.

Suprafata de gravitatie este necesara pentru deservirea de catre muncitor a locurilor de munca, sau pentru depozitarea materialelor. Aceasta suprafata se determina dupa relatia:

unde:

-N- numarul laturilor din care poate fi deservit utilajul de catre muncitor

Suprafata de evolutie este necesara pentru deplasarea personalului din sectie si pentru efectuarea diferitelor transporturi si se determina cu ajutorul urmatoarei relatii:

Se =(Ss + Sg)K unde:

-K este un coeficient de suprafata, ale carui valori sunt cuprinse intre 0,05 si 3 in functie de specificul locului de munca.

b) Metoda pe baza unui proiect sumar consta in aceea ca se elaboreaza un proiect de detaliu care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare in functie de solutiile de amplasare adoptate. Dimensionarea spatiilor pe baza normativelor de utilizare a spatiului se foloseste in mod frecvent in cazul in care anumite tipuri de suprafete se repeta de la un proiect la altul.

In concluzie, folosirea acestei metode se bazeaza pe normativele existente pentru diferitele masini sau utilaje.

Astfel, pentru masinile mici este necesara o suprafata de 10-12 mp, pentru cele mijlocii 15-25 mp, iar pentru cele mari 30-45 mp.

La fel se stabileste suprafata de productie necesara pentru activitati de control tehnic de calitate sau auxiliare.

c) Metoda pe baza tendintei coeficientilor sau a extrapolarii . Pe baza acestei metode se pot determina indicatori precum raportul dintre suprafata utila si suprafata totala, sau intre suprafata construita si cea utila, etc

Suprafetele de productie se pot determina si prin extrapolare, adica tinandu-se seama de tendinta acestor coeficienti si necesarul de suprafata estimat intr-o perioada viitoare.

3 Tipuri de amplasare a mijloacelor de munca pe suprafetele de productie

O problema care se cere rezolvata din punctul de vedere a organizarii productiei o constituie tipul optim de amplasare a locurilor de munca pe suprafetele de productie si modul in care se va face circulatia produselor si deplasarea personalului pentru executarea operatiilor de prelucrare. Din acest punct de vedere pot fi adoptate trei solutii si anume:

proiectarea pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat;

proiectare pe baza procesului tehnologic sau pe grupe omogene de masini;

proiectare in functie de produsul prelucrat sau pe linii tehnologice.

a)     Proiectarea pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat consta in aceea ca produsul care trebuie prelucrat ocupa o pozitie fixa, iar muncitorii impreuna cu echipamentele tehnologice se deplaseaza la acesta, in ordinea impusa de succesiunea operatiilor tehnologice. Acest tip de organizare a procesului de productie se recomanda a se folosi in acele unitati de productie care fabrica produse grele si de dimensiuni mari, numarul produselor este mic, iar procesul tehnologic este relativ simplu.

b)    Proiectarea pe baza procesului tehnologic presupune faptul ca utilajele au o pozitie fixa; in acest caz deplasarea fiind efectuata de produsele care urmeaza a fi prelucrate. Utilajele sunt grupate pe grupe omogene de masini asemanatoare din punctul de vedere al tehnologiei de prelucrare. Va exista in acest caz grupa de masini: strunguri, freze, raboteze, etc. Acest mod de amplasare a locurilor de munca este specific unitatilor de productie cu tip de productie de serie mica sau unicate.

c)    Proiectarea in functie de produsul prelucrat se foloseste in unitatile de productie care au un tip de productie de serie mare sau de masa. Amplasarea utilajelor se face in cadrul unor linii tehnologice specializate in fabricarea unui produs sau a unor produse asemanatoare din punct de vedere tehnologic, in succesiunea impusa de fluxul tehnologic al produselor.