Managementul ca stiinta

Managementul ca stiinta

Preocuparea pentru managementul stiintific este un produs al logicii de maximizare a profitului, de crestere a eficientei economice a activitatilor de orice natura. Managementul ca teorie si practica constituie o modalitate stiintifica de rezolvare a problemelor puse conducerii firmelor in conditiile complexitatii, interdependentelor si schimbarilor care caracterizeaza lumea moderna dinamica.

Managementul este o preocupare atat de importanta incat este indreptatit la statutul stiintific si teoretic. Managementul se contureaza ca fiind o stiinta in devenire, axata pe ansamblu de cunostinte sistematizate necontenit in functie de experienta - pozitiva si, mai ales, negativa - a managerilor.

Stiinta managementului s-a cristalizat relativ recent prin efortul a numerosi specialisti din intreaga lume ca raspuns la stringentele necesitati ale practicii sociale. Managementul a fost abordat in mod diferit de specialisti, acestia avand adesea puncte de vedere diferite, si de aceea au fost formulate o multitudine de definitii ale managementului.

Elementele specifice stiintei managementului economic sunt procesele si relatiile de management. Prin continut si mod de manifestare, procesele si relatiile de management prezinta o serie de trasaturi particulare ce confera acestei stiinte o pronuntata specificitate. Esenta managementului deci, o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de management.

In acceptiunea autorilor Ovidiu Nicolescu si Ion Verboncu, "managementul firmelor rezida in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii."

Un rol major in cadrul acestei stiinte il detine conceperea de noi sisteme, metode, tehnici si proceduri de management al firmei in ansamblul sau si ale componentelor sale majore. Elaborate pe baza studiului relatiilor si proceselor de conducere si a legitatilor descoperite, elementele metodologice ale stiintei managementului reprezinta instrumentarul pus la dispozitia managerilor si a colaboratorilor acestora pentru a eficientiza activitatile firmei. Managementul firmei reprezinta o componenta a stiintei managementului, respectiv cea mai dezvoltata, cunoscuta si importanta.

In cadrul stiintei managementului, pozitia detinuta de managementul firmei, interdependentele cu celelalte componente ale sale se reflecta in dublul sau caracter.

In primul rand, este o disciplina economica de sinteza, caracterul sau economic decurgand din menirea sa - cresterea eficientei economice - , din optica economica in care abordeaza problemele cu care este confruntata, din ponderea mare pe care conceptele si metodele economice o au in cadrul sau, din natura economica a firmelor asupra careia se exercita. Este apreciata ca fiind o disciplina economica de sinteza deoarece preia o serie de categorii economice si de metode de la numeroase alte discipline din acest domeniu: economie politica, analiza economica, organizare, marketing, aprovizionare tehnico-materiala, finante etc.

In al doilea rand, managementul firmei are un caracter multidisciplinar, determinat de includerea in cadrul sau a unei serii de categorii si metode sociologice, matematice, psihologice, statistice, juridice etc., folosindu-le intr-o maniera specifica, reflectare a particularitatilor relatiilor de management.

Procesele de management care se desfasoara in orice sistem de impart in:

Ø       Procese de executie care sunt caracterizate prin faptul ca forta de munca asigura un ansamblu de procese si servicii corespunzator naturii proceselor de munca implicate si obiectivelor previzionate, fie ca actioneaza nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, fie in mod direct, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de munca;

Ø       Procese de management care spre deosebire de procesele de executie, se caracterizeaza pin faptul ca o parte din forta de munca actioneaza asupra celeilalte parti, a majoritatii resurselor umane, in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate, avand un caracter preponderent multilateral.

Continutul procesului tipic de management care se exercita in toate sistemele social-economice, deci inclusiv in firme, indiferent de caracteristicile lor il alcatuiesc functiile sau atributele conducerii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si control-evaluarea.

Acest proces se poate structura pe trei faze principale:

faza previzionala, caracterizata prin preponderenta previziunii si prin exercitarea celorlalte atribute ale managementului intr-o viziune prospectiva, axata pe anticiparea de modalitati metode, solutii organizatorice, motivationale, si de evaluare superioare, corespunzator evolutiei predeterminate a firmei;

faza de operationalizare, caracterizata prin preponderenta organizarii, coordonarii si antrenarii personalului la realizarea obiectivelor cuprinse in lanurile si prognozele firmei;

faza de comensurare si interpretare a rezultatelor se caracterizeaza prin preponderenta exercitarii functiei de control-evaluare avand in vedere obiectivele si criteriile stabilite in prima faza.

Procesele de management au un rol decisiv pentru competitivitatea firmelor, chiar daca reprezinta doar o pondere redusa in ansamblul proceselor de munca.

Relatiile de management, ca al doilea element inscris in definirea stiintei managementului reprezinta raporturile stabilite intre membrii unei organizatii, intre ei si membrii altor sisteme, in procesele de previziune, organizare, coordonare, antrenare si control-evaluare ale activitatii firmei.[4]

Analiza factorilor care conditioneaza caracteristicile relatiilor de management in cadrul firmelor releva a tripla determinare: social-economica, tehnico-materiala, umana.

Pentru o edificare deplina asupra caracteristicilor relatiilor de management se utilizeaza analiza relatiilor de conducere in functie de principalele variabile care le influenteaza: natura proprietati firmei, categoria de societate comerciala, dimensiunea sa, complexitatea productiei, caracteristicile proceselor tehnologice, dispersia teritoriala a subdiviziunilor firmei, continuitatea procesului de productie, caracteristicile materiilor prime si materialelor, gradul de automatizare a tratarii informatiilor, potentialul uman, conceptia managerilor asupra managementului firmei, legislatia privind agentii economici etc.

Functiile sau atributele managementului reprezinta esenta sa dupa cu rezulta si din definirea managementului. Cunoasterea si intelegerea functiilor managementului in mod aprofundat constituie premisa majora pentru descifrarea continutului stiintei managementului, pentru insusirea si utilizarea eficienta a sistemelor, metodelor, tehnicilor, procedurilor si modalitatilor proprii. In functie de natura sarcinilor implicate de desfasurarea lui si a modului de realizare, procesul de management se partajeaza in cinci functii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si control-evaluarea.

Tratarea sistemica a functiilor managementului implica si analiza relatiilor dintre ele. Astfel, in practica, procesul de management trebuie abordat in ansamblul sau, tratand functiile conducerii in stransa lor interdependenta cum rezulta si din figura 3.1.

 

Sursa: Nicolescu O., Verboncu I.,- "Management", Editura Economica, 1999, pag.49;

Figura 3.1. Interdependentele dintre functiile managementului

Functiile managementului se intrepatrund organic, ignorarea uneia sau alteia reflectandu-se prompt in diminuarea calitatii si eficacitatii ansamblului proceselor manageriale.

As putea concluziona ca managementul ca stiinta presupune stabilirea unor principii, metode si tehnici de lucru cu caracter general a caror folosire sa asigure utilizarea eficienta a potentialului uman, material si financiar al firmei. Cunostintele stiintifice izvorate din teoria stiintifica, influenteaza direct actiunile manageriale si elementele lor constitutive. De aici necesitatea ca managerul sa posede cunostinte stiintifice din domeniul managementului, singurele care ii pot asigura eficienta in procesul managerial pe care il initiaza si il desfasoara.[5]