Managementul in Franta

Managementul in Franta

Cea mai pregnanta caracteristica a contextului francez, care influenteaza puternic managementul de la nivelul organizatiilor, o reprezinta interventia statului in afaceri prin tendinta de stabilire a principalelor directii de dezvoltare economica si chiar prin implicarea in anumite sectoare ale economiei. Aceasta implicare a condus la rezultate notabile in diferite domenii cum sunt productia de trenuri de mare viteza sau domeniul aeronautic.

Traditional, in Franta predomina afacerile familiale, ceea ce conduce la diminuarea pana la stergerea diferentelor intre manager si proprietar, la suprapunerea conceptelor de firma si proprietarul sau. In teoria si practica manageriala franceza este mult mai frecvent utilizata notiunea de patron, cu sensul de proprietar, decat cea de manager. In acest context, una dintre cele mai proeminente categorii de manageri este cea a mostenitorilor unor familii, cum este cazul firmelor Peugeot, Michelin sau Loreal. Prin urmare calitatea de manager profesional, fara legatura cu familia proprietara, este in Franta de data mult mai recenta decat in SUA sau Anglia.

In organizatiile din aceasta tara predomina un management autoritar, managementul avand un nivel inalt de competenta tehnica in raport cu alti manageri. Ei acorda o mare importanta detaliilor, nu accepta ignoranta intr-un anumit domeniu, respectiv, odata facuta o afirmatie nu se revine asupra ei, si au o atitudine distanta fata de angajati. Exista din partea angajatilor un respect fata de autoritate, care se bazeaza pe respectul fata de competenta data de diplomele obtinute. Totusi, subordonatii pot critica sau pot sa nu fie de acord cu solutiile si deciziile managerilor. Pregatirea tehnica este considerata pe primul loc inaintea celei economice. In general francezii sunt inclinati catre o gandire rationala, potrivit careia o argumentare logica admite o singura concluzie, de unde si tendinta de a considera ca exista o singura cale, cea mai buna de a rezolva o problema. Buna pregatire obtinuta in cadrul educational determina managerii la un rationament matematic si inclinat sa creada ca numai el poate gasi adevaratele raspunsuri.

Organizarea structurala este strans legata de perceptia managerilor francezi de a accepta superioritatea muncii intelectuale, de legatura acesteia cu pozitia sociala si de tendinta francezilor de a transmite ordine. Ca urmare, structurile organizatorice sunt de comanda, cu niveluri superioare mari, din punctul de vedere al membrilor, si specializati pe diferite domenii. Structurile sunt in general simple sau functionale, fiind apreciate ca cele mai inalte structuri. Piramida ierarhica alungita se reflecta in stilul de management centralizat, autocratic si paternalist in adoptarea deciziilor. Din punctul de vedere al organizarii muncii la ei, prin echipa se intelege un grup de persoane concentrate pe atingerea unui obiectiv comun, criteriul cel mai important pentru alegerea lor fiind competenta intr-un anumit domeniu. Ele functioneaza foarte bine cand sunt conduse de un lider incontestabil. Coeziunea unei echipe este mai mult impusa de conducator intrucat relatiile dintre membrii acesteia sunt mai mult relatii de rivalitate, explicat de unii specialisti ca rezultat al sistemului competitiv din invatamantul francez.

Principiile fundamentale ale modelului de management francez sunt:

Þ       dirijismul statal, individualismul si autoritarismul;

Þ       aplicarea unor structuri birocratice;

Þ       stilul traditionalist, de conservare a bogatiei acumulate de inaintasi;

Þ       prioritatea neconditionata, definita de creativitatea tehnica si tehnologica;

Þ       sursa promovarii constituita pe baza competentelor prezentate.