Managementul in Marea Britanie

Managementul in Marea Britanie

Aparitia managerilor ca o categorie profesionala distincta este legata in contextul englez de cresterea marimii si complexitatii activitatii industriale si prin extinderea activitatilor administrative ale statului. Aceasta dezvoltare este analizata prin prisma separarii calitatii de proprietar, de controlul asupra activitatilor desfasurate in intreprindere si aparitia astfel a ocupatiei de manager, care, insa, nu era proprietar.

In perioada anilor '80 in Marea Britanie s-au produs numeroase schimbari in domeniul dimensiunii si complexitatii industriei, precum si al accesului la proprietate, ceea ce a condus la accentuarea gradului de separare a calitatii de proprietar, de cea de manager:

Þ       Schimbarile in politica economica, determinate de socul petrolier din anii '70, care au determinat inflatie, cresterea somajului si in general o recesiune economica;

Þ       Transformarile din domeniul ideologiei si valorilor in contextul carora se cautau noi alternative la firma capitalista traditionala in profesionalizarea managementului;

Þ       Schimbarile in domeniul legislatiei prin care se stimula obtinerea de profit din actiuni chiar de catre manager;

Þ       Noile tehnologii care au avut implicatii asupra ansamblului fortei de munca.

Ca o caracteristica importanta a managementului britanic se remarca relativ slaba calificare a acestora fata de omologii lor din alte tari. Spre deosebire de alte categorii de personal, pentru managerii englezi nu se cere neaparat o pregatire academinca specifica pentru a deveni manager, de aceea acestia poseda pregatiri foarte diverse. Fata de majoritatea populatiei, evident ca managerii sunt mai bine pregatiti, dar spre deosebire de alte profesii, din invatamant spre exemplu, managerii au o pregatire mai redusa. Ca si in alte tari, managerii englezi ocupa posturi in diferite domenii sau functiuni ale intreprinderii, un accent deosebit acordandu-se in Anglia managementului financiar, spre deosebire de Germania unde accentul cade pe productie.

In cadrul organizatiilor din aceasta tara planificarea se identifica cu bugetul, astfel incat prognozele financiare joaca un rol important. Bugetul este vazut ca o coloana vertebrala a firmei, iar in afara planificarii anuale a bugetului se vor realiza prognoze pe urmatorii 3-5 ani pentru o orientare pe termen lung. Prognozele sunt monitorizate in permanenta, iar abaterile sunt explicate. Abordarea planificarii este de jos in sus pe scara ierarhica, respectiv sefii de departamente vin cu propuneri, acestea sunt prezentate sub forma unui document, care va reprezenta materialul de lucru al conducerii superioare. In final, documentul rezultat in urma analizei este returnat pentru a putea fi implementat.

Programele de investitii se realizeaza pe termen lung, in timp ce o parte a actionarilor urmaresc obiective pe termen scurt, rezultand un accent pe imbunatatirea rezultatelor financiare cu o raportare a acestora lunara sau trimestriala.

Activitatea de planificare tine cont si de modificarile din mediul extern si se concentreaza pe elementele pragmatice, in detrimentul teoriilor.

Intr-o cercetare realizata pe tema satisfactiei in munca a managerilor, rezultatele au arartat urmatoarea ordine a caracteristicilor considerate de acestia ca fiind importante:

Þ       Independenta in gandire si actiune;

Þ       Posibilitatile de autorealizare;

Þ       Recompensele materiale, prin intermediul veniturilor;

Þ       Siguranta ce trebuie sa le caracterizeze munca.

Majoritatea organizatiilor din Marea Britanie manifesta, din punctul de vedere al organizarii, structura de holding, preferandu-se aceasta structura flexibila descentralizata pe planul deciziilor, cu mijloace de coordonare la diferite niveluri. Holdingul, ca entitate juridica si instrument de management prezinta, in general, urmatoarele caracteristici:

Þ       Are un sediu social, in care lucreaza un numar mai redus de persoane, care coordoneaza mai multe filiale, dintre care multe sunt proprietatea firmei mama.

Þ       Fiecare filiala are un Consiliu de Administratie propriu, compus din angajati ai filialei si ai firmei mama.

Þ       Fiecare filiala produce si vinde sub propria sa marca, existand putine schimburi intre filiale.

Astfel, daca o firma se dezvolta sau isi diversifica activitatea, structura organizatorica ramane aceeasi, cu exceptia faptului ca se creeaza intre sediul central si firma respectiva un inceput de structura divizionala.

Tinand cont de importanta bugetului, conducerea firmelor engleze are in vedere atat definirea obiectivelor cat si definirea procedurilor, respectiv a instructiunilor care se vor urmari la nivelul intregii firme. Relatiile intre nivelurile ierarhice sunt formale, iar onestitatea si franchetea sunt apreciate in relatiile interumane si urmarite la nivelul intregii firme. Procesul decizional se desfasoara la nivelul unei echipe extinse si, ca urmare, deciziile sunt implementate relativ usor. Ca si organizare a muncii, angajatii prefera sa lucreze intr-un cadru securizat, furnizat de o echipa care va presupune o ordine prestabilita cu care se poate identifica. La nivelul membrilor echipei se manifesta un sentiment puternic al responsabilitatii individuale, intrucat in caz de esec responsabilitatea va fi individuala si nu a echipei. Se poate concluziona ca relatiile dintre angajati sunt undeva la limita dintre relatiile formale si relatiile informale.