Managementul japonez. Managementul din SUA

Managementul japonez. Managementul din SUA

"Managementul este unul din factorii de baza care explica de ce o tara este bogata sau saraca" R. Farmer

In prezent, conceptiile si instrumentarul de management cel mai frecvent studiate, adaptate si adoptate, apartin managementului din S.U.A. si Japonia. Cauza rezida in faptul ca intreprinderile din Japonia si Statele Unite se caracterizeaza prin competitivitatea cea mai ridicata.

Modelul lui Gert Hofstede- aspecte generale

individualism/colectivism;

distanta mica/mare fata de putere;

orientarea spre termen lung/scurt;

feminitate/masculinitate

gradul de evitare a incertitudinii ridicat/redus

Managementul japonez

Abordarea in incadrarea eurodimensionala a lui Hofstede

Mai mult accent pe colectivism decat pe individualism

Distanta fata de putere este concomitent foarte mare si foarte mica

Evitarea incertitudinii

Elemente de masculinitate si feminitate

Managementul din SUA

Incadrarea in abordarea cuadrodimensionala a lui G. Hofstede

Pronuntat individualism

Distanta fata de putere redusa

Evitarea incertitudinii - medie

Pronuntata masculinitate

Asemanari intre cele 2 tipuri de management:

Ø     Cercurile de calitate

Ø     Gestiunea stocurilor in timp real

Deosebiri intre cele 2 tipuri de management:

Ø     In Japonia, la evaluare se are in vedere o perioada mai lunga de timp decat in S.U.A.

Ø     Sistemul de recompensare utilizat in Japonia este mai complex si pe termen lung

Ø     Valorile modelului american de management sunt performanta, libera initiativa si autonomia sunt destul de dificil de aplicat in Japonia datorita diferentelor dintre culturile acestor tari;

Ø     Principalele valori ale culturii japoneze sunt echitatea, grupul, angajamentul, relatiile personale, disciplina in munca, statutul, evitarea conflictelor fiind total diferite de cele promovate  de cultura unor tari occidentale precum SUA;

Ø     In comparatie cu modelul american de management al resurselor umane, cel japonez se caracterizeaza prin angajarea pe termen lung a salariatilor, implicarea angajatilor in procesul de conducere a companiilor, promovarea si recompensarea au la baza principiului senioritatii, iar relatiile dintre sindicate si conducerea companiilor sunt dominate de o atitudine orientata spre cooperare;

Ø     SUA se evidentiaza printr-un puternic pragmatism si prin accentul pus asupra

maximizarii profitului, eficientei organizationale si productivitatii;

Ø     In SUA:

angajarile si concedierile sunt realizate in functie de necesitati;

managementul prin obiective este principala metoda de evaluare a performantelor;

managementul carierei se axeaza pe ideea de mobilitate a angajatilor la nivelul unui numar mare de organizatii;

recompensele sunt acordate in functie de performanta in munca;

relatia dintre sindicate si conducerea companiilor este una de natura antagonica.

Ø               Pentru oamenii din tarile cu un grad inalt de evitare a incertitudinii "ce este diferit este periculos", aici angajarea se face pe viata ( Japonia).

Ø               Pentru ceilalti " ce este diferit este curios" iar mobilitatea locului de munca este foarte mare ( SUA)