Managementul riscului

Managementul riscului

I. Managementul riscului seamana cu un control medical

In mod traditional, riscul este definit mai cu seama prin intermediul aspectelor negative, al potentialului de a influenta negativ evolutia unei organizatii, mersul unui proiect, atingerea obiectivelor. De exemplu, dictionare celebre precum Webster definesc riscul ca fiind "posibilitatea de a suferi o pierdere".

Pornind de la aceasta definitie sumara, "pierderea" poate lua, in cazul unui proiect, urmatoarele forme:

produsele finale au o calitate indoielnica sau inferioara celei proiectate initial;

costurile pentru atingerea obiectivelor, pentru obtinerea produselor finale sunt mai mari decat cele prevazute initial;

resursele nu au fost exploatate in mod eficient, sunt epuizate sau deteriorate;

termenul pentru "livrarea" produsului final si pentru inchiderea proiectului a fost depasit;

proiectul este un esec total.

Alte definitii posibile ale riscului sunt: "probabilitatea de a pierde", "posibilitatea de a pierde", "incertitudinea care planeaza asupra unui rezultat", hazardul sau posibilitatea de a pierde"¹.

Riscul poate interveni, asadar, fie ca urmare a faptului ca intervine un lucru neplanificat sau ca un lucru planificat nu se desfasoara potrivit planificarii. Din moment ce este imposibil sa anticipam cu toata certitudinea viitorul, toate proiectele includ o nota de risc. Cu toate acestea, se apreciaza ca riscul este cu atat mai mare cu cat:

proiectul dureaza mai mult;

intervalul de timp dintre faza de planificare si faza de executie este mai extins;

experienta managerului de proiect, a echipei de proiect si a organizatiei este mai restransa

metodologia si tehnologia la care se face apel pentru derularea proiectului este mai nouasi mai putin cunoscuta

Managementul riscului este un proces care se aseamana foarte mult cu un control medical: pacientul expune simptomele, medicul pune un diagnostic, recomanda un tratament, iar dupa efectuarea tratamentului, pacientul vine din nou la control³.

Continuand aceeasi metafora a controlului medical, autorul citat arata ca managementul riscului este un proces care se desfasoara in trei etape.

1. Stabilirea diagnosticului/cartografierea riscului

Persoana care raspunde de managementul riscului in cadrul unui proiect trebuie sa aiba capacitatea de a traduce informatiile cu privire la obiectivele si resursele organiza

Constantin Opran (coord.), op. cit., p. 130. Stanley E. Porny, op. cit., p. 258. Jean-Paul Louisot, "What Makes an Effective Risk Manager?", Risk Management Magazine, iunie 2003.

tiei intr-o adevarata "harta" a riscului. Harta riscului trebuie in permanenta actualizata si imbunatatita in functie de evolutiile din mediul real. In aceasta etapa se analizeaza ce se poate intampla, de ce si cum se poate intampla.

Atentie! In momentul in care treceti la activitatea de identificare a riscurilor potentiale, aveti in vedere urmatoarele lucruri:

Studiati problemele care au aparut pe parcursul derularii unor proiecte similare si modul in care ele au fost rezolvate;

Solicitati opinia cat mai multor experti in domeniul vizat de proiect ;

Incercati sa formulati riscurile in termeni cat mai precisi: in loc de a spune ca un risc potential este acela ca "livrarea materiilor prime poate intarzia", recurgeti la urmatoarea formulare: "livrarea unei x cantitati din materia prima y poate intarzia cu z saptamani".

Incercati, tot in aceasta faza, sa eliminati, pe cat posibil cat mai multi dintre factorii de risc. De exemplu, inainte de elaborarea propunerii de proiect, nu ati avut timp sa discutati cu reprezentanti ai grupului tinta vizat. In felul acesta, exista riscul ca proiectul sa nu se adreseze unei probleme reale, ci uneia imaginare. Nu ramaneti in faza de a nota pur si simplu riscul, ci initiati aceste discutii pentru a va asigura ca proiectul are orientarea potrivita, se adreseaza unor nevoi stringente ale grupului tinta

2. Tratamentul

Persoana care raspunde de managementul riscului trebuie sa stapaneasca instrumentele prin care riscul este evitat sau transferat catre alte zone, pentru ca impactul sa fie mai mic; in cazul in care materializarea situatiei de risc nu mai poate fi evitata, persoana care raspunde de managementul riscului trebuie sa aiba capacitatea de a diminua, de a tine sub control impactul, de a elabora si pune in aplicare planul de management al riscului in momentul in care riscul ar deveni, din potential, manifest.

3. Controlul si monitorizarea rezultatelor

Evolutia potentialului de risc si a situatiilor de risc este in permanenta monitorizata tinand cont de factorii din interiorul si din exteriorul organizatiei. Pe baza acestei monitorizari permanente, planul de management al riscului este corectat, imbunatatit, adus la zi⁴.

Alti specialisti in managementul riscului introduc doua etape suplimentare fata de cele trei expuse mai sus: o etapa de fixare/descriere a contextului si o etapa de ierarhizare a riscurilor identificate. Includerea celor doua etape nu este gratuita, ele atrag atentia asupra a doua aspecte deosebit de importante:

riscul nu poate fi definit decat prin raportare la obiectivele proiectului si cele ale organizatiei in ansamblu, la criteriile de succes proiectate pentru proiectul respectiv;

nu toate riscurile pot fi "tratate" si in nici un caz nu toate deodata; de aceea, stabilirea prioritatilor reprezinta un pas important pentru canalizarea eficienta a eforturilor.

Sintetizand, cele sase etape ale managementului riscului sunt:

1. fixarea/descrierea contextului;

2. identificarea riscurilor;

3. evaluarea/analiza si ierarhizarea riscurilor;

Idem

4. elaborarea planului de management al riscului;

5. adjudecarea si implementarea planului de management al riscului;

6. monitorizarea rezultatelor si corectarea/imbunatatirea planului initial

II. Riscurile - o problema de probabilitate si de impact

Riscurile - ca situatii potentiale - sunt examinate de-a lungul a doua dimensiuni, pentru a vedea:

care este probabilitatea ca ele, din potentiale, sa devina manifeste, efective;

care este impactul asupra proiectului.

1. Semnificatia unui factor de risc

Asadar, prima dimensiune fixeaza probabilitatea cu care o situatie potentiala de risc devine efectiva; a doua dimensiune surprinde impactul, consecintele pe care manifestarea riscului le-ar avea la nivelul proiectului. Evaluarea cu privire la impact⁶ se face in termeni calitativi, iar probabilitatea este expusa pe o scara de probabilitate . Dupa fixarea valorilor existente in ceea ce priveste fiecare dimensiune, se realizeaza o matrice in care sunt precizate combinatiile posibile intre acestea. Incercati sa stabiliti caruia dintre ciclurile de viata ale proiectului⁸ ii este asociat fiecare risc in parte. In felul acesta, aveti o imagine clara asupra importantei si asupra momentului in care riscul poate deveni manifest.

Importanta/semnificatia unei situatii de risc este o functie dubla - a impactului si probabilitatii. In momentul in care si probabilitatea ca un eveniment negativ sa aiba loc este mare, si impactul asupra proiectului este considerabil, situatia de risc este definita ca fiind semnificativasi ierarhizata drept prioritara in raport cu alte situatii de risc. Importanta alocata fiecarei situatii de risc este apoi ajustata in urma comparatiei cu obiectivele si prioritatile proiectului si ale organizatiei. Pe baza acestei comparatii, importanta alocata scade sau creste.

Facem precizarea ca prezenta ultimei etape denota faptul ca managementul riscului este un proces circular, care se desfasoara in permanenta. Ca si in cazul activitatii de management in ansamblu, capacitatea de a inregistra feedback-ul, de a insera semnalele inregistrate astfel in planul conceput initial garanteaza o abordare flexibila, dinamica, iar proiectul respectiv are sanse mai mari de a reusi in mediul "real" care este, prin forta lucrurilor imprevizibil, incert.  Estimarea impactului se poate realiza utilizand o scara cu cinci valori: "foarte mic", "mic", "mediu", "mare", "foarte mare". Probabilitatea poate fi exprimata ca luand valori intre 0 si 1, unde 0 inseamna ca situatia respectiva nu va aparea niciodata, iar 1 ca va aparea intotdeauna. Probabilitatea poate fi exprimatasi sub forma de procentaj, 100% insemnand, din nou, ca situatia va aparea intotdeauna. De asemenea, poate fi conceputasi o scara de probabilitate cu cinci valori: "niciodata" , "rar", "uneori", "frecvent", "intotdeauna"..  Amintim faptul ca, in mod clasic, ciclurile de viata ale proiectului sunt concepute in numar de patru: conceperea, planificarea, implementarea si incheierea.

Pornind de la cele doua dimensiuni - dimensiunea probabilitatii si dimensiunea impactului, precum, de la matricea care fixeaza combinatiile intre diferitele valori si de la ierarhia riscurilor, strategiile de raspuns in fata riscurilor sunt proiectate:

pentru a reduce probabilitatea ca evenimentele negative sa aiba loc;

pentru a diminua impactul negativ asupra proiectului, o data ce evenimentul negativ a avut deja loc.

2. Eliminarea completa a riscului - o utopie

Din modul in care am expus obiectivele strategiilor de raspuns - a reduce si a diminua

rezulta faptul ca eliminarea completa a riscului reprezinta o utopie sau, oricum, este o optiune ineficienta din punctul de vedere al costurilor: avantajele care ar putea rezulta in urma actiunilor de eliminare completa a riscului sunt, de obicei, mai mici decat costurile investite pentru asa ceva. Asadar, eforturile nu trebuie directionate pentru eliminarea completa a riscului, ci pentru monitorizarea acestuia si, in cazul in care pragul de risc

atat din punct de vedere al probabilitatii, cat si al impactului - devine inacceptabil, pentru reducerea riscului.

Managementul riscului nu elimina in totalitate riscul, dar aceasta nu echivaleaza cu a spune ca este un proces de care ne putem dispensa. In plus, analiza riscului trebuie sa preceada declansarea proiectului si, in cazul in care verdictul acestei analize este ca riscul este inacceptabil, proiectul poate fi abandonat in intregime. Managementul per-formant al riscului sporeste sansele ca proiectul sa constituie un succes, in ciuda incertitudinilor care exista in mediul exterior.

Strategiile cele mai utilizate de reducere a riscurilor sunt:

acceptarea riscurilor;

evitarea riscurilor;

monitorizarea riscurilor si pregatirea planului pentru situatiile imprevizibile;

transferul riscurilor;

reducerea sistematica a riscurilor⁹. In mod clar, dupa cum aratasi Stanley E. Portny¹⁰, urmatoarele asa zise "strategii"

- foarte frecvente, de altfel - nu dau rezultate:

strategia strutului: persoana responsabila de managementul riscului ignora riscurile sau pretinde ca acestea nu exista

strategia rugaciunii: persoana responsabila de managementul riscului se roaga la Dumnezeu (sau la o entitate superioara, abstracta) ca problemele sa se rezolve sau sa dispara

strategia negarii: persoana responsabila de managementul riscului admite faptul ca unele situatii pot cauza probleme, dar nu accepta ca acest lucru se poate intampla tocmai in proiectul in care lucreaza

Constantin Opran (coord.), op. cit., p. 137. Op. cit., p. 258. 

III. Riscul redefinit in termeni de oportunitate

Analizele actuale dedicate managementului riscului evidentiaza faptul ca, spre deosebire de abordarile traditionale - axate cu preponderenta pe actiuni de contracarare -, cele moderne se focalizeaza pe actiuni de anticipare, simulare, predictie a riscului, realizand tranzitia de la "a reactiona", "a contracara" la "a actiona", "a intampina". In plus, astfel de analize subliniaza urmatorul aspect: "riscul" nu reprezinta un lucru in totalitate negativ, reuneste atat aspecte pozitive, cat si negative; riscul este un concept care nu se refera atat de mult la evenimente cu impact potential negativ, cat la "consecintele incertitudinii" si la schimbarile/devierile care pot interveni de la ceea ce a fost initial planificat. Dupa cum subliniaza un autor, "riscul nu reprezinta un lucru negativ in sine; riscul joaca un rol esential pentru progres, iar esecul face deseori parte din procesul de invatare. Dar trebuie sastim cum sa mentinem echilibrul intre consecintele potential negative ale riscului si beneficiile posibile pe care le poate aduce transformarea riscului in oportunitate"

Intr-o astfel de abordare moderna, managementul riscului reprezinta disciplina care are ca obiect de studiu incertitudinea si modalitatile de a face fata acesteia. Avantajul esential pe care il ofera stapanirea acestei discipline consta in faptul ca sporeste capacitatea de a lua decizii in situatii incerte. Managementul riscului nu reprezinta o abordare ingusta, limitata, rigida, ghidata de obiectivul exclusiv de a ingradi sau de a controla efectele potential negative ale diferitelor evenimente; daca definim riscul in termeni de "incertitudine" si deviere de la ceea ce a fost planificat, managementul riscului poate fi vazut drept "o disciplina prin care pot fi sporite flexibilitatea si capacitatea de adaptare intr-un mediu din ce in ce mai complex si, prin urmare, mai incert"

Intelegerea riscului in termeni de "oportunitate", de valorificare prompta a situatiilor neprevazute incepe sa domine stilul de management al marilor companii ale perioadei actuale si, dupa cum subliniaza un articol recent din prestigioasa revista The Economist, "organizatiile inovatoare, care isi indreapta in permanenta atentia spre situatiile neprevazute, exploatandu-le prompt in avantaj propriu, sunt cele care culeg cele mai multe roade"¹³.