Scrigroup - Documente si articole

     

 
HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
 
ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

Riscuri de piata - Managementul riscului de piata

management



+ Font mai mare | - Font mai mic



Riscuri de piata



Managementul riscului de piata


Este important de precizat inca de la inceput ca implementarea unei strategii a riscului de piata depinde foarte mult de activitatea, mediul, cultura, organizarea si obiectivele fiecarei societati in parte, sarcina managementului de risc aplicat riscului de piata cuprinzand cele 4 teme binecunoscute si anume: identificare, evaluare, monitorizare si control. Intelegerea conceptuala calitativa a acestui subiect de discutie este esentiala atata timp cat scopul ramane intarirea stabilitatii in conditiile pastrarii unui mediu concurential rezonabil.

Totusi, adoptarea si dezvoltarea de catre societatile de asigurare a unor politici de risc imbunatatite ar trebui sa constituie un obiectiv important dincolo de impunerile autoritatii de supraveghere prin Ordinul nr.113117/2006. Stabilirea unui obiectiv prudential (stabilirea unei limite a riscului de insolvabilitate) sau a unor obiective economice de natura a echilibra riscurile cu beneficiile, ar trebui sa largeasca spectrul scopului strict al unei activitati de management de risc.

Politica de gestionare a riscului de piata constituie un document ce trebuie sa semnalizeze in mod clar nivelul si caracteristicile esentiale ale riscului de piata la care se expune societatea. Acest lucru inseamna modalitatea in care societatea isi defineste si masoara riscul de piata, identificand tipul si sursa de risc de piata la care se expune precum si limita expunerii pe care o poate suporta. Se poate specifica si gradul de diversificare dorit precum si toleranta la concentrarile de risc.

Comitetul de conducere ar trebui sa aprobe si sa sustina aceasta politica de management al riscului de piata, dar aceasta trebuie implementata de catre Comitetul de risc care trebuie sa asigure distribuirea eficienta a strategiei prin sustinerea pregatirii profesionale a personalului.

Informatiile detaliate cuprinse in strategie pot cuprinde, printre altele:

(1)instrumentele financiare, activele si pasivele (si incompatibilitatea acestora) la care o societate este expusa, precum si limitele acestei expuneri.

(2) strategia de investitii.

(3) descrierea oricaror activitati ce intentioneaza sa protejeze politica de investitii existenta (inclusiv necorelarea termenelor investitionale a activelor si pasivelor).

(4) prezentarea metodelor si criteriilor folosite pentru masurarea expunerii la instrumente derivative de piata (teste de senzitivitate, scenarii limita, VaR, etc)

Identificarea riscurilor

Expunerea la riscurile de piata poate fi foarte usor neremarcata sau omisa prin prisma familiaritatii excesive cu aceste riscuri, sau chiar indiferenta fata de riscurile noi. De exemplu, foarte multe societati nu isi protejeaza expunerea la riscul cursului de schimb, pentru ca nu sunt sigure de modalitatea de evaluare sau de reducere a riscului. Deopotriva, neidentificarea oricaror riscuri noi sau combinatii neobisnuite de riscuri, poate duce la dezastre (vezi deprecierea leului incepand cu 2 iulie a.c., ca metoda de protectie impotriva unei eventuale retrageri a banilor speculativi, conditie in care poate exista o cerere excesiva de valuta).

Este asadar necesara existenta sistemelor de raportare in vederea identificarii riscului de piata, ce pot cuprinde informatii legate de :

-descrierea separata a fiecarui instrument financiar, precum si a lichiditatii asociate;

-informatii despre piata: serii de timp a ratelor dobanzii si cursului de schimb, index preturi, volatilitati istorice si grafice de corelatie.

Evaluarea riscului

Avand in vedere ca riscurile trateaza pierderile sau castigurile neasteptate, evaluarea acestora reflecta nevoia unor modele statistice, adica un set de parametrii si ipoteze, sustinute de evenimente istorice intre anumite intervale de timp si strategii de tranzactionare. Evaluarea riscului de piata se bazeaza pe selectia limitata a unui numar de factori ai riscului de piata si pe o gama de modele pentru a descrie incertitudinea valorilor viitoare a acestor factori, precum si impactul asupra valorii instrumentelor financiare individuale si in final asupra valorii portofoliului.

Modul in care este masurat si gestionat riscul de piata poate fi facut prin:

- efectuarea metodica a testelor de senzitivitate asupra portofoliului pentru a estima pierderile economice posibile (si efectul asupra capitalului), intr-o varianta aleasa a conditiilor de piata inclusiv cele atipice. Rezultatele acestor teste ar trebui discutate impreuna cu managementul superior si ar trebui sa directioneze apetitul pentru riscul de piata.

- testarea frecventa a modelelor generate de masurile de gestionare a riscului de piata (VaR, etc), in vederea evaluarii acuratetii acestora, precum si monitorizarea exceptiilor de la intervalele de incredere stabilite.

- masurarea gradului in care societatea este expusa la diverse categorii individuale de risc de piata, precum si global, pe intreaga colectie de riscuri.

- Analiza efectului unor noi contracte sau tranzactii asupra situatiei curente a riscului de piata.

Exista modele testate de-a lungul anilor si acestea pot fi:

- modele statistice (probabilistice) ce descriu incertitudinea legata de valorile viitoare a factorilor de piata (de exemplu modele Garch sau modele stohastice de volatilitate, etc);

- modele de pret care relationeaza preturile si specificitatea instrumentelor cu factorii de piata ( de exemplu formula Black-Scholes-Merton, etc);

- modele de agregare a riscului care evalueaza incertitudinea corespunzatoare valorilor viitoare a portofoliului de instrumente financiare (modele VaR prin care cu ajutorul unor estimari simplificate se produce o distributie a probabilitatii asupra valorilor viitoare a unui portofoliu static, intr-o perioada aleasa de timp).

Monitorizarea riscului

Face referire la updatarea si raportarea informatiilor relevante. Riscurile in sine nu pot fi monitorizate (pot fi reevaluate mai des), insa rezultatele, procedurile si expunerea pot fi urmarite de catre personal specializat, sub forma unor rapoarte.

La nivel de societate unele rapoarte cuprind informatii si comentarii legate de riscul de piata la care este expusa societatea, dezvoltarea pietei, precum si la zone de concentrare maxima pe subunitati, tip de activ, etc. Altele fac referire la limitele de risc pe subunitati sau tip de activ legate de analiza VaR.

La nivelul unei subunitati, acestea ar trebui sa cuprinda in principiu informatii ce contin riscurile de piata pe tip de valuta, in functie de scadenta termenului investitional si tipul instrumentului financiar, sau in functie de societatea de investitii.

Toate aceste rapoarte ar trebui sa fie cat mai complete si sa ofere informatii cat mai exacte despre riscurile de piata fiind necesara livrarea lor in timp util in vederea initierii actiunilor de remediere impuse. Aceste actiuni capata forma procedurala astfel incat sa se asigure de exemplu identificarea si raportarea tranzactiilor la cotatii situate in afara pietei sau pasii ce trebuie parcursi in situatiile de depasire a expunerilor fata de limitele de risc stabilite.

Verificarea procesului de monitorizare se poate face atat pentru stabilirea coerentei acestuia fata de conditiile de piata curente si fata de toleranta fata de risc a societatii.

Controlul riscului

Controlul trebuie privit prin prisma obtinerii unui echilibru intre riscuri si beneficii, in sensul in care exista cai dinamice de administrare a riscului de piata si nu sabloane rigide de reglare. Sigur ca nu exista o regula generala dar in principiu se poate aborda urmatoarea formula:

- stabilirea unei structuri de limitare a riscului de piata prin abordarea factorilor principali ai riscului de piata coroborata cu volumul si complexitatea activitatii societatii respective.

- stabilirea unor limite a pozitiilor nete si brute ale concentarilor de risc de piata, pierderea maxima acceptata.

- setarea unor semnale de alerta atunci cand limitele sunt depasite, impunand revizuirea si actiuni de remediere a pozitiei.

Desi foarte bine inteles, riscul de piata este inca nedetectabil in multe pozitii si incercarea de a-l evalua este bazata pe un numar mare de scenarii. Este vorba despre activele mai putin lichide si raspunderile care nu pot fi evaluate obiectiv si rezonabil. Din fericire, adoptarea IAS favorizeaza inregistrarea valorilor echitabile a activelor si pasivelor fara a afecta raportarea profitului societatii si prin aceasta incurajeaza acordarea unei mai mari atentii riscului de piata.

Modelele de tipul Value at Risk

Aceste modele estimeaza pierderea potentiala ce poate rezulta dintr-un anumit portofoliu (set de pozitii de tranzactionare fix), in functie de trei parametrii:

- volatilitatea (care are de obicei o valoarea anualizata, dar se porneste calculul acesteia in functie de perioada de maturitate a unei investitii; radacina patrata a perioadei de maturitate este folosita pentru a ajusta volatilitatea);

- perioada determinata de timp (o zi sau o luna), factor important in determinarea volatilitatii;

- intervalul de incredere (care depinde de lichiditatea pietei).

VaR se bazeaza pe distributii statistice, deviatia standard si intervale de incredere. Preconditia este ca portofoliul sa nu se modifice de-a lungul perioadei analizate, si de aceea sunt alese perioade mai scurte (10 zile de exemplu). VaR poate fi exprimat in valoare absoluta (de exemplu 2 mil. EUR) sau procentual (de exemplu VaR este 2,5% din portofoliu). De asemenea, poate fi calculat la nivel agregat pe intreaga societate sau la nivelul fiecarei subunitati, pe tip de risc, pe tip de instrument financiar sau orice combinatie. In general intervalele de incredere folosite de piata sunt 95%, 97.5%, 99% si 99.9% (cu cat este mai mare deviatia standard cu atat este mai mare intervalul de incredere). Scopul VaR nu este de a descrie cel mai defavorabil scenariu posibil ci de a estima un interval de castiguri sau pierderi posibile.

In determinarea VaR se pot parcurge urmatorii pasi simplificati:

- identificarea factorilor de risc (definirea si masurarea riscurilor tuturor instrumentelor din portofoliu)

- definirea unui model pentru riscurile identificate (factorii de risc vor avea volatilitati individuale, vor exista corelari si rate ale dobanzii).

- relationarea activelor cu factorii de risc (astfel tranzactionarile din portofoliu sunt exprimate in functie de factorii de risc).

- calcularea VaR (masurarea riscului din portofoliu cu ajutorul simularii istorice, Monte-Carlo sau Varianta-Covarianta).

Monte Carlo este pe departe cea mai sofisticata metoda oferind cele mai de incredere estimari, desi valorile extreme ale distributiei nu sunt suficient analizate(miscarile de pret din piata dezvolta deseori evolutii care difera de modelele statistice cunoscute de exemplu distributia normala).

Economia se confrunta cu un risc major, reprezentat de volatilitatea cursului de schimb. Asiguratorii pot inregistra pierderi la soldul diferentelor de schimb valutar (diferente favorabile/nefavorabile) ca urmare a aprecierii/deprecierii leului fata de monedele forte, functie de politica de subscriere (exprimarea sumelor asigurate intr-o anumita moneda) si politicile comerciale (modalitatii de plata a primelor de asigurare). Acest lucru combinat cu fluctuatiile ratei daunei in functie de evolutia leului fata de euro/dolar, creeaza problematici specifice managementului riscului de piata. Pe langa metodele specifice interne de corectare a acestor riscuri, problema ar putea fi evitata daca s-ar folosi mai mult instrumente financiare derivate(hedging) pentru acoperirea riscului valutar cum ar fi instrumentele de tip spot (la vedere) sau forward (la termen).

Daca detinem instrumente de corectare a cursului de schimb a caror valoare este fixa in raport cu cursul de schimb, vom avea volatilitatea cursului de schimb si corelatiile necesare.

Se porneste, spre exemplu, de la un portofoliu ce valoreaza 200.000 EUR, moneda de baza fiind leul, atunci in conditiile in care 1 EUR = 3,3139 lei, se estimeaza volatilitatea anualizata a cursului de schimb euro-leu la 9%, numarul de zile lucratoare intr-un an fiind 250 zile.

Pornind de la volatilitatea anuala se calculeaza volatilitatea zilnica: VA= VD*√t; Astfel VD=9/√250=0,5692%.

Calculul posibilelor fluctuatii ale ratei de schimb pentru 1 si 2 deviatii standard constituie urmatorul pas:

Pentru 1 deviatie standard

H=3,3139*(1+1.00*0,005692)=3,332762

L=3,3139*(1-1.00*0,005692)=3,2950

Pentru 2 deviatii standard

H=3,3139*(1+2.00*0,005692)=3,351625 si in mod similar L=3,27617

Mergand mai departe si calculand VaR-ul zilnic obtinem valoarea leului pentru 95% si 99% intervale de incredere (cu valorile asociate din tabelele standard), stiind ca 200.000 EUR reprezinta 662.780 lei.

Pentru 1 deviatie standard

VaR = 0,005692*662.780=3.772 lei

Pentru 2 deviatii standard

VaR= 0,011384*662.780=7.545 lei

Intervalul de fluctuatie pentru euro/leu este:

1DS: 3,2950 lei - 3,332762 lei, cu un castig sau o pierdere maxima de 3.772 lei

2DS: 3,27617 lei - 3,351625 lei, cu un castig sau o pierdere maxima de 7.545 lei, rezultata din folosirea instrumentelor de tip spot.

Daca analiza este facuta pe grade de incredere (95% si 99%) rezultatele sunt pentru 1DS (o deviatie standard):

VaR=1,64485*3.772=6.204 lei

VaR=2,32635*3.772=8.775 lei

Putem spune ca, in 95% din timp, pierderea/castigul nu va depasi valoarea de 6.204 lei si, in 99% din timp, pierderea nu va depasi pragul de 8.775 lei. Interpretarea acestor rezultate arata ca exista o sansa de 5% ca valoarea euro sa fie mai mica decat 3,2950 lei.

Din perspectiva unei societati de asigurare romanesti, aceste estimari constituie un indrumar a modului in care o companie isi supra/subestmeaza riscurile, si ca atare acest lucru ajuta la re-examinarea premizelor initiale si tehnicilor de evaluare. Cu certitudine, industria asigurarilor dispune de active de o calitate relativ ridicata, cu expuneri limitate la instrumentele financiare complexe, desi iata ca incepand de vineri, 15 septembrie 2007, au loc primele tranzactii futures avand ca suport activ indicele BET, la BVB.
Publicat pe 24.09.2007

Explodeaza datoria externa contractata de firmele private

Autor: Mihai Bobocea | Data: 18 Feb 2008

Click pentru imaginea marita

Cresterea dependentei de pietele externe implica un risc valutar mai mare pentru companii si implicit pentru bancile care le finanteaza.

Explozia cu 50% a datoriei externe private anul trecut a facut ca datoria externa pe termen mediu si lung sa ia in greutate

8,1 miliarde de euro, de doua ori mai mult decat cresterea de 4 miliarde de euro acumulata in 2006.

Practic, datoria externa pe termen mediu si lung s-a dublat in ultimii trei ani, de la 18,3 miliarde de euro la sfarsitul lui 2004 la 36,7 mld. euro la sfarsitul lui 2007, arata datele Bancii Nationale (BNR). In aceasta perioada, soldul datoriei statului a ramas acelasi (circa 10 miliarde de euro), in timp ce componenta privata a fost cea care a contribuit decisiv la majorarea datoriei externe.

Pe langa datoria externa pe termen mediu si lung, o alta problema vine din partea datoriei externe pe termen scurt, care s-a multiplicat rapid in ultimii doi ani.

Potrivit datelor BNR, datoria externa totala (termen scurt, mediu si lung) era la finalul lunii septembrie 2007 de 53,2 miliarde de euro, din care 19,4 miliarde de euro reprezenta datorie pe termen scurt. Cu alte cuvinte, datoria pe termen scurt, in mare majoritate privata, se apropie cu pasi repezi de datoria privata externa pe termen mediu si lung (de circa 23,6 mld. euro la aceeasi data). 'Cresterea datoriei externe este explicata in mare parte de nevoia de finantare a deficitului de cont curent si de creditele exportate de bancile locale la bancile-mama', spune Ciprian Dascalu, trader la Millennium Bank.

Anul trecut, acoperirea deficitului de cont curent (adica a iesirilor nete de valuta din tara) s-a facut in primul rand prin datorie, care a luat locul investitiilor straine directe (ISD). Acoperirea deficitului extern prin ISD a fost de 42%, fata de un grad de finantare de 91% in 2006. Diferenta s-a acoperit prin fluxuri de tipul datoriei externe.

Deficitul extern a fost de aproape 16,9 miliarde de euro (circa 14,3% din PIB), cu 66% mai mult decat in 2006 (cand a fost de 10,3% din PIB).

A doua explicatie a cresterii datoriei private, adica exportul de credite catre bancile-mama, este un fenomen care a luat amploare in ultimii doi ani, spune Dascalu.

'In ultimii doi ani acest fenomen a explicat o buna parte din accelerarea datoriei externe private. Este greu de estimat volumul creditelor exportate, pentru ca nu avem cifre oficiale, dar consider ca sunt destul de multe', spune traderul de la Millennium.

'O crestere atat de puternica a datoriei pe termen scurt are asociate riscuri destul de mari, pentru ca aceasta datorie trebuie platita in cel mult un an. In plus, deprecierea monedei nationale fata de euro majoreaza puternic cheltuielile de rambursare a acestor imprumuturi', spune Nicolaie Alexandru Chidesciuc, senior economist al ING Bank.

In ultimii cinci ani, datoria externa privata pe termen mediu si lung a crescut de cinci ori, in timp ce componenta de stat a acestei datorii s-a majorat cu doar 13%, soldul mediu al acesteia din urma fiind de circa 10 miliarde de euro.

Cea mai mare problema asociata cresterii datoriei externe este scumpirea acesteia, pe fondul crizei internationale a creditarii. 'Criza mondiala a creditului majoreaza costurile finantarilor externe, inclusiv pentru banci. In ultima vreme, tot mai multe banci locale au o strategie foarte agresiva in ceea ce priveste produsele de economisire, de unde reiese ca prefera resursele atrase de pe piata locala, in locul finantarii tot mai scumpe de la banca-mama', afirma Dascalu.

Pentru companiile care se imprumuta de pe piata externa, majorarea datoriei implica si un risc valutar suplimentar, pe masura expunerii in crestere.

Deprecierea leului din ultimele 6-7 luni a presat pe cresterea costurilor finantarilor externe, insa traderul de la Millennium spune ca din testele efectuate de Banca Nationala nu reiese ca exista motive de ingrijorare privind o eventuala criza valutara cauzata de majorarea datoriei, in contextul unei deprecieri abrupte.

La scumpirea finantarilor externe mai contribuie, pe langa criza mondiala a creditului si deprecierea leului fata de euro, si inrautatirea perspectivei de rating a Romaniei de catre agentiile de evaluare financiara.

La inceputul acestui an, agentia Fitch a redus perspectiva de rating a Romaniei de la 'stabil' la 'negativ', dupa ce anul trecut agentia Standard&Poor's a efectuat doua reduceri de perspectiva a ratingului Romaniei, de la 'pozitiv' la 'stabil' si ulterior la 'negativ'.

Aceste revizuiri semnaleaza o crestere a riscului investitiilor si finantarilor acordate Romaniei, motiv pentru care prima de risc solicitata de investitori pentru a finanta entitatile locale creste, afirma Dascalu.

Chidesciuc spune ca foarte multe companii au preferat sa se finanteze pe termen scurt in ultima perioada, datorita aprecierii leului fata de euro (care a incetat in vara anului trecut).

'Cu cat s-a apreciat leul mai mult si mai tare, cu atat a crescut mai rapid si datoria pe termen scurt', a mai declarat economistul-sef al ING. El considera ca nivelul datoriei pe termen scurt nu este alarmant deocamdata, mai ales ca anul acesta este de asteptat o reducere a acesteia. 'Deprecierea leului face ca motivatia contractarii de datorie externa pe termen scurt sa dispara', a conchis el.

In structura datoriei pe termen scurt, statul are o pondere de numai 1%, banca centrala tot 1%, in timp ce bancile ocupa 52%, iar restul sectoarelor (companiile din economie) reprezinta 46%.

In perioada septembrie 2006 - septembrie 2007, datoria externa pe termen scurt a bancilor si companiilor a crescut cu 77%, in timp ce datoria externa pe termen scurt a statului s-a majorat cu 780%, potrivit datelor bancii centrale.

.

De ce Guvernatorul BNR ne recomanda sa 'stam pe lei' ?!

Mihai Crainic

, 4 Decembrie 2007

Intr-un articol publicat saptamanile trecute intr-un ziar de mare tiraj, Guvernatorul BNR ne recomanda sa "stam pe lei". Articolul se referea la riscul la care se expun contractantii creditelor in valuta, mentionand si comportamentul "imprevizibil si extrem" al cursului de schimb, care poate afecta intr-o masura decisiva, printre altele, valorile ratelor de credit care trebuie rambursate.

Articolul mentionat, in coroborare cu un altul aparut chiar pe "Wall-Street", m-a determinat sa abordez aceasta problema care preocupa o categorie din ce in ce mai vasta de persoane, cu expuneri la riscul valutar sau care intentioneaza sa contracteze credite in valuta.

Pentru a da un exemplu concret, ma voi referi la creditele in "Franci Elvetieni", simbol "CHF".
Pentru a incerca sa raspundem, macar partial, la intrebarea din titlul articolului, trebuie sa intelegem, printre altele, "vocabularul de baza" pe care institutiile financiare il utilizeaza pentru a determina expunerea la riscul de piata (valutar).

In termeni generali, riscul de piata se defineste prin probabilitatea ca o investitie sa isi modifice pretul, pe masura ce conditiile de piata se modifica.

Unul dintre indicatorii utilizati de catre institutiile financiare pentru evaluarea riscului de piata, in conformitate cu prevederile reglementarilor Basel II, este "Valoarea la Risc (VaR)".

O posibila definitie a acestui indicator (VaR) este data de "pierderea pe care o poate inregistra un activ, pe o perioada de timp si pentru o probabilitate predefinita ca, pierderea reala sa fie mai mare decat cea rezultata din calcul".

Importanta acestui indicator a fost recunoscuta inclusiv de catre "UNOPC" (Uniunea Nationala a Organismelor de Plasament Colectiv ), care a introdus obligativitatea calculului "VaR" pentru fondurile mutuale. Asadar, orice investitor in fonduri mutuale este informat despre valoarea acestui indicator. O alta definitie a "VaR" este data chiar de catre "UNOPC".

Printre motivele adoptarii pe scara larga a acestui indicator mentionam simplitatea calculului si usurinta cu care sunt intelese rezultatele obtinute.

Problema majora cu acest tip de indicator este ca nu ajuta, cel putin nu in varianta standard, la evaluarea riscurilor extreme. In majoritatea cazurilor, orice investitor este interesat de evolutia unei investitii in cazurile de volatilitate extrema, nu doar intr-o piata care evolueaza "normal". In fond, ce inseamna in zilele noastre o piata "normala" si cat de relevanta poate fi o piata financiara "normala"?

Pentru institutiile financiare, o piata "normala" reprezinta o adevarata capcana pentru determinarea nivelului de capitalizare iar, pentru un investitor persoana fizica, problema este aceeasi doar ordinul de marime difera.

Tot sistemul ar fi expus in fata acestor riscuri extreme, intrucat indicatorii de genul "VaR" nu pot masura volatilitatea extrema care apare in timpul perioadelor de criza.

Vom reveni la indicatorul de risc "VaR", la momentul in care o voi mentiona o serie de indicatori, cat si valorile aferente acestora, pentru cazul nostru
concret.

In articolul precedent afirmam faptul ca, rata de schimb Euro-Ron este puternic influentata de "memoria pe termen lung". Impactul "memoriei pe termen lung" este reprezentat de persistenta corelatiilor dintre evenimente.
In termeni concreti, procesul de apreciere/depreciere isi continua evolutia pentru o perioada, creand astfel aparenta unor cicluri. Este doar o aparenta inselatoare.

Dupa cum releva si rezultatele testelor statistice de determinare a impactului "memoriei pe termen lung", moneda romaneasca are tendinta de a atinge minim dupa minim fata de moneda europeana, dupa ce, cu ceva timp in urma, moneda unica europeana era cea care traversa o perioada similara.

Cu referire la cursul de schimb CHF/RON, acesta releva similitudini cu cel dintre EUR si RON, in sensul "memoriei pe termen lung". Daca moneda elvetiana se aprecieaza/deprecieaza fata de leul romanesc, "tendinta" poate continua pentru o perioada de timp (evident, nu se cunoaste durata acestei perioade).

Un lucru pare totusi clar: "memoria pe termen lung" a cursului de schimb CHF/RON vine in contradictie cu teoria care are la baza ipoteza "independentei evenimentelor".
In lumea financiara, si nu numai, ipoteza independentei este foarte convenabila dar nesustenabila.

Se pare ca, sub o forma sau alta, toti traim intr-o interdependenta cu grade diferite de intensitate.

Un sumar al comportamentelor asumate de cursul de schimb dintre CHF/RON, ar cuprinde, urmatoarele: volatilitatea extrema a randamentelor, "aglomerarea" volatilitatii extreme in perioade de timp compacte/ scurte, efectul de similitudine/asemanare intre graficele reprezetand frecventele cu care apar valorile randamentelor cursului de schimb, pentru diferite intervale de timp (o zi, o luna, un an), interdependenta evenimentelor, etc.

O trasatura interesanta si putin comentata, o constituie similitudinea dintre graficele mentionate anterior, cat si faptul ca toate graficele au, aproximativ, aceeasi panta.

Aceasta caracteristica este importanta, intrucat, cu cat panta acestui tip de grafic este mai mica decat 2.0, cu atat ne indepartam mai mult de "teoria clasica" si ne apropiem de distributiile ce poarta denumirea de "L-stabile". In aceasta situatie, activul financiar nu se comporta "normal" sau conform "teoriilor standard".

Teoriile avansate de calcul al riscurilor extreme (inclusiv al celui valutar), propun utilizarea "Distributiilor Extreme" sau a celor "L-stabile".

Avand in vedere faptul ca riscul valutar face parte din categoria "riscurilor extreme", utilizarea "Distributiilor Extreme" este justificata.

Trecand foarte succint peste aceste considerente de ordin teoretic am ajuns la momentul in care voi prezenta aspecte concrete, care ar trebui sa ajute la calculul expunerii la riscul valutar, dat de cursul de schimb dintre "CHF" si "RON".

1. Aplicarea metodei de evaluare a riscului de piata "Valoarea la Risc pentru o zi", extrapolata la o luna calendaristica (echivalenta cu aproximativ 21 de zile de tranzactionare), conduce la valori cuprinse intre 4.8% si 6.6% aferent unei luni calendaristice.
Asadar, daca luam in calcul cursul de schimb de 2.1947, afisat de BNR in data de 27.11.2007, valoarea unui Franc elvetian poate ajunge in 30 de zile calendaristice la un "maxim" de 2.30 - 2.36 RON.
Atentie, indicatorul de risc "VaR" nu ramane constant, el trebuie calculat la anumite intervale de timp (spre exemplu, bancile calculeaza zilnic "VaR pentru 10 zile").


Aceste valori ar trebui sa reprezinte scenariile cele mai defavorabile, din punctul de vedere al riscului valutar, pentru cei care au expuneri pe riscul vlautar care deriva din cursul de schimb CHF-RON. De aceea, este important ca potentialul contractant al unui credit in "CHF", sa considere aceste aspecte, inainte de a accepta conditiile propuse.

Ca o paranteza, contractantul trebuie sa fie atent si la propunerea bancii de modificare ulterioara a dobanzilor. Astfel, anumite banci practica un tratament transparent, in sensul in care coreleaza dobanda pe care o solicita cu un indicator al ratei dobanzii interbancare, de genul EURIBOR, LIBOR, BUBOR, etc, etc, in functie de moneda in care se contracteaza imprumutul, plus o marja de dobanda care tine cont de costurile operationale, riscuri si profitul bancii. Atat indicatorul cat si valoarea marjei sunt mentionate in contract.

2. Aplicarea metodelor grafice de determinare a tipului de comportament al cursului de schimb CHF-RON, releva o panta a graficelor frecventelor randamentelor pozitive si negative, cuprinsa intre 1.94 si 1.82.

Rezultatul este important, intrucat o panta mai mica decat 2.0 contrazice ipoteza care sta la baza calcului "VaR" ( una dintre ele), anume ca randamentele istorice urmeaza o distributie "normala".

3. Aplicarea testelor de "memorie pe termen lung", releva o valoare de aproximativ 120.0
Este o valoare mare, care sublinieaza efectul de continuitate a directiei in care se "indreapta" cursul de schimb, la un moment dat, cu posibilitatea certa ca directia cursului sa se shimbe brusc, fara sa cunoastem efectiv momentul acestei schimbari (detalii suplimentare se gasesc in articolul precedent).

4 Aplicarea si testarea mai multor distributii extreme, reprezentand cei mai adecvati "candidati" pentru randamentele extreme realizate intre anii 1999-2007, au produs o depreciere extrema a monedei romanesti de cca 12% intr-o zi, fata de doar 6.6% pentru o luna calendaristica, cat stabileste Valoarea la Risc (valoare calculata pe o baza de date de 250 de zile de tranzactionare', conform Basel II).

Plecand de la un curs de referinta deja mentionat, o astfel de depreciere tip "soc" ar conduce la o valoare de 2.46 RON pentru un Franc Elvetian. Daca aceasta depreciere ar fi permanenta, ar constitui o serioasa lovitura celor care au acceptat o asemenea expunere.

Devine evident faptul ca riscul valutar este unul extrem, motiv pentru care, Guvernatorul BNR recomanda calduros sa "stam pe lei"., insa calculele trebuie sa le faca fiecare dintre noi!!

https://www.wall-street.ro/editorial/157/De-ce-Guvernatorul-BNR-ne-recomanda-sa-stam-pe-lei.html

BCR ofera credite ipotecare in euro cu dobanda de 4,95%

Autor: Ziarul Financiar | Data: 08 Mai 2008

BCR vinde pana pe 15 iulie credite imobiliare si ipotecare in euro al caror pret porneste de la 4,95% pe an in primele sase luni, urca la 7,95% pe an in urmatoarele douasprezece luni, iar apoi devine variabil in functie de rata de referinta a bancii pentru imobiliare, respectiv de rata internationala EURIBOR la sase luni pentru ipotecare.

'Incurajam contractarea de credite ce au ca destinatie investitiile imobiliare in euro, avand in vedere procesul de convergenta la moneda europeana', a declarat Monica Boerescu, director executiv al directiei credite retail din BCR.

Pentru creditele contractatein perioada promotiei, banca sustine ca nu va percepe comisioane lunare pe toata perioada de creditare. BCR are o retea de 22 de centre dedicate vanzarilor de credite pentru investitii imobiliare.


Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2988
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved