ROLUL SI UNIVERSALITATEA MANAGEMENTULUI IN LUMEA MODERNA -DISCIPLINA SI PROFESIE

Rolul si universalitatea managementului in lumeA moderna -disciplina si profesie

Managementul a biruit in decursul a doua generatii si a ajuns sa devina astazi una dintre putinele institutii necontestate de pe glob.

In secolul in care am pasit, managementul are de infruntat un test extrem de sever, determinat de marile mutatii profilate in aproape toate domeniile si sectoarele: demografic, social, educativ, politic.

Oamenii au devenit constienti de faptul ca managementul poate constitui un obiect de studiu, reprezinta o disciplina care poate fi invatata, dezvoltata si ameliorata, cercetata si predata.

Inca cu mult timp in urma, specialisti de mare prestigiu au sesizat si au scos in evidenta rolul esential al oamenilor aflati in situatia de a decide pentru succesul dezvoltarii social-economice a diferitelor unitati organizationale.

Nu incape indoiala ca preocuparea pentru managementul stiintific este produs al logicii de maximizare a profitului.

Managementul este o preocupare atat de importanta, incat este indreptatit la statutul stiintific si teoretic.

Managementul, ca teorie si practica, constituie de fapt o cale stiintifica de rezolvare a problemelor puse conducerii in conditiile complexitatii interdependentelor si schimbarilor care caracterizeaza lumea moderna dinamica.

Managementul asigura descoperirea adevaratelor probleme, stabilirea scopurilor, a obiectivelor si prioritatilor precum si abordarea sistematica rationala, in vederea obtinerii de rezultate reale.

Aceste rezultate depind de activitatea specialistilor - teoreticieni, tehnologi, practicieni in domeniul managementului, chemati sa identifice problemele, sa defineasca obiectivele, sa selecteze mijloacele, sa puna ordine in evidenta resurselor, sa masoare, sa controleze si sa remunereze randamentul salariatilor.

Astazi, in intreaga lume, managementul, desi este recunoscut in mod indispensabil, a devenit insa deosebit de controversat.

Se considera ca viitorii zece ani vor constitui perioade de mutatii in management in care se vor schimba: restrictiile, sistemul de control, structura, puterea si retorica sa, urmand sa se verifice cat din potentialul si din promisiunile sale vor fi in stare sa se transforme in realizari consistente.

E. Petersen si E. Plowman deosebesc sase tipuri de management, corespunzator anumitor grupuri sociale. De aici si tendinta de universalitate a notiunii de management, incepand cu guvernul, trecand prin managementul business si terminand cu managementul proprietatii de stat.

In abordarea universalitatii managementului, trebuie avute in vedere cele doua laturi ale acestuia:

a) latura tehnico-organizatorica a managementului decurge din caracterul oricarui proces de munca, fiind reprezentata de managementul tehnicii si al tehnologiei de fabricatie;

b) latura social-economica a managementului se refera la esenta economica a managementului productiei, la parghiile economice folosite, la formele si metodele managementului.

Exista mijloace si metode manageriale, exista conceptii si principii ale managementului. Poate sa existe, de asemenea, o "disciplina" universala a managementului. Fara indoiala exista o functie specifica generala, pe care noi o numim "management" si care serveste unui si acelasi scop in orice societate dezvoltata.

Dupa parerea profesorului american Dalton E. Mc.F., managementul reprezinta un proces universal existent in orice viata organizata.

Ronald Canole, vrand sa puna si mai clar in evidenta universalitatea managementului, arata ca, indiferent de natura juridica a colectivitatilor, societati anonime, firme nationalizate, servicii publice, nu pot sa inlocuiasca cu nimic aplicatiile generale ale managementului.

Constituirea managementului ca o disciplina cu statut stiintific aparte, cu domeniu propriu, cu metode, cu legi, principii si reguli deosebite, presupune si existenta unor specialisti, a unor profesionisti in domeniul managementului.

In ceea ce priveste profesia de manager, diversitatea de puncte de vedere este pusa pe seama diversitatii formatiilor profesionale ale autorilor.

● Emil Mihuleac trage concluzia ca activitatea de management raspunde perfect profesiunii ca vocatie, in vederea careia s-au acumulat cunostinte;

● J. Keith Londen porneste de la ideea ca managementul reprezinta un proces ordonat, care se supune unei metode stiintifice, de a rezolva problemele, utilizand principii si practici deja confirmate; stiinta managementului este alcatuita din reguli, procedee si metode, deci are multe din caracteristicile unei profesii.

Managementul este profesiunea care solicita, alaturi de experienta si o instruire temeinic si precis orientata.

Profesiunea de manager este o ocupatie relativ noua.

Managerul este un creator de conditii pentru utilizarea eficienta a resurselor umane, materiale si financiare si trebuie sa posede, de asemenea, cunostinte pe baza de management, sa dovedeasca simt organizatoric, sa fie receptiv fata de creativitate, sa fie exigent si ferm.