Informatia stiintifica economica in perioada contemporana

Informatia stiintifica economica in perioada contemporana

Functii si particularitati ale informatiei stiintifice

Produsul specific al stiintei - oricare ar fi purtatorul lui concret -este informatia stiintifica. Ea este adanc implicata in productia sociala si, in general, in societate, pe toate treptele ierarhice, pentru toti agentii economici, sociali si politici. Valoarea informatiei conditioneaza in cel mai inalt grad decizia economica micro, mezo si macroeconomica.

In general, "informatia este o diferenta care creeaza o diferenta' (G. Bateson); in orice domeniu, al practicii sau al stiintei, informatia indeplineste o serie de functii:

a)    informatia este instrument de munca si deci de productie;

b)   informatia este capital al materiei cenusii; este o mostenire, un patrimoniu cultural - stiintific viu;

c)    informatia este instrument de pregatire si calificare profesionala;

d)   informatia este un factor de schimb intre oameni, agenti etc;

e)  informatia este un motor al creatiei, al adaptarii si inovarii.
Informatia stiintifica are o serie de particularitati care o disting

de intreaga lume a bunurilor materiale si a serviciilor. Dintre aceste particularitati sunt de retinut in special:

spre deosebire de bunurile corporale, materiale, cunostintele stiintifice au proprietatea de a se acumula si multiplica necontenit;

informatia stiintifica este o resursa a societatii cu caracter practic inepuizabil, putandu-se automultiplica si amplifica;

prin utilizare, informatia stiintifica se consolideaza, se perfectioneaza si completeaza;

cunostintele stiintifice acumulate de-a lungul vremii apar ca o sursa gratuita de putere de creatie a oamenilor;

atunci cand intr-o forma sau alta sunt transmise altor persoane, cunostintele stiintifice nu se instraineaza;

informatia stiintifica ramane de regula in posesia celor care au creat cunostintele stiintifice.

In vederea valorificarii acestor calitati distinctive ale informatiei stiintifice, eforturile se cer orientate simultan in doua directii majore:

asigurarea cadrului organizatoric, a mijloacelor de culegere, de stocare, de prelucrare si de transmitere a informatiilor stiintifice;

crearea de noi informatii stiintifice in sfera cercetarii stiintifice, in laboratoare, institute si academii de cercetare etc. Informatiile stiintifice produse si furnizate de cercetarea stiintifica servesc realizarii de inventii si inovatii, crearea de produse, program (software), elaborarea de noi materiale, utilaje, tehnologii, sisteme moderne de formare a personalului, de organizare si management.

Civilizatia umana, la acest inceput de secol si de mileniu, se confrunta si in materie de informatie stiintifica, ca si in domeniul stiintei, al cercetarii stiintifice, cu fenomenul de globalizare.

Desigur, economiile nationale nu dispar, ele constituind in continuare cadrul de dezvoltare si afirmare a fiecarei tari si popor. Deci, cercetarea stiintifica si informatia stiintifica trebuie sa serveasca, inainte de toate, sistemul economic national.

In acelasi timp, o serie de probleme economice nationale, de interes national, pot fi mai bine solutionate, daca sunt abordate si din perspectiva internationala, mondiala. Astazi putem vorbi de existenta reala a unor probleme globale in acest domeniu, intrucat:

cercetarea stiintifica, stiinta economica, dar si stiinta in ansamblul ei nu pot sa ignore unitatea de interese ale economiei mondiale; mai mult, ele sunt o problema de interes global, asa cum sunt si multe probleme economice ale perpetuarii si infloririi civilizatiei umane pe planeta Pamant;

cercetarea stiintifica, stiinta se afla in interactiune permanenta si crescanda cu celelalte probleme globale ale omenirii;

nevoia de cercetare stiintifica, de informatie stiintifica se propaga in lant si necesita mari eforturi, cel mai adesea insuportabile de fiecare tara in parte, separat;

mai presus de orice, multe probleme ale convietuirii si dezvoltarii fiecarei natiuni se cer solutionate din perspectiva internationala, in masura in care stiinta, cercetarea stiintifica sunt organizate si functioneaza in beneficiul tuturor tarilor si popoarelor.

Preocuparea comuna a tuturor tarilor pentru stiinta si cercetare stiintifica si deci pentru informatie stiintifica rezulta, desigur, in primul rand, din revolutia pe care stiinta a cunoscut-o, din rolul ei crucial in ridicarea bunastarii si civilizatiei umane. Globalizarea stiintei, a cercetarii stiintifice s-a produs in secolul nostru in stransa legatura cu:

mondializarea vietii economice;

adancirea diviziunii internationale a muncii;

accentuarea relatiilor internationale in ansamblul lor (economice, sociale, politice, culturale etc.);

acutizarea conflictului creat de mai multe secole intre nevoile crescande ale fiecarei tari si resursele limitate ale planetei;

protectia mediului este, in acelasi timp, o problema capitala, nationala si internationala; aproape toate problemele mediului ambiant sunt astazi probleme comune ale fiecarei tari si ale tuturor tarilor.

Piata informatiei stiintifice

Informatia stiintifica este o marfa; ea are atributele oricarei marfi, de cerere si de oferta.

Cererea de informatii stiintifice economice este determinata de faptul ca cercetarea stiintifica economica reprezinta bucle pozitive de conexiune inversa¹. Aceasta particularitate a cercetarii stiintifice economice a fost reliefata in mod cu totul special de catre rapoartele Clubului de la Roma. In esenta, s-a subliniat, si, de atunci, se insista mereu asupra faptului ca diferite metode de crestere economica trebuie sa aiba in vedere includerea unei variabile de progres stiintific ca singura modalitate de valorificare a cercetarilor stiintifice si de eliminare a subdezvoltarii sau pentru intretinerea progresului economic si social in tarile dezvoltate.

Cererea de informatii stiintifice economice in epoca globalizarii economiei mondiale se determina oriunde prin luarea in considerare a urmatoarelor straturi (componente):

stratul ambiental - pentru procesele geofizice, adica pamant, aer, resurse naturale si pentru procesele ecologice;

stratul tehnologic - pentru activitatile umane legate de transferul de energie si materii prime;

stratul demoeconomic - pentru evidenta populatiei, a productiei si a altor procese economico-sociale;

stratul sociopolitic - pentru sistemele institutionale si procesele sociale;

stratul individual - pentru procesele psihologice si biologice. Toate componentele cererii de informatii sunt formulate nu doar

ca marimi cantitative sau ca algoritmi de optimizare, ci si ca relatii calitative, impreuna cu intregul cadru de particularitati si restrictii institutionale, economice, tehnologice, ecologice etc.

Fluxul cererii de informatii stiintifice porneste, de regula, de la centrul de comanda, care este activitatea economica (firma, complex industrial, agricol, turistic, guvern etc.) catre academie, institut, laborator de cercetare, cercetator individual etc. Insa astazi, odata cu afirmarea puternica a stiintei ca factor de productie, nu este surprinzator sa se observe cum producatorii de stiinta dirijeaza fluxul ofertei catre agentii economici interesati (catre cerere).

Oferta de informatii stiintifice economice este cantitatea de informatii stiintifice care poate fi vanduta in conditiile pretului existent.

Oferta de informatii stiintifice economice - diferita conceptual de oferta de informatii economice - se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi speciale:

oferta de informatii stiintifice economice se formeaza intr-un timp indelungat, in care se instruieste fiecare generatie de specialisti;

oferta de informatii stiintifice economice depinde de varsta, sex, starea sanatatii, psihologie, conditii de munca specifice cercetatorilor;

oferta de informatii stiintifice economice este perisabila intr-un grad foarte ridicat. Uzura morala a acestei oferte stiintifice este accelerata si se produce, in special, datorita progresului alert al stiintei si al tehnologiei;

. oferta de informatii stiintifice economice se produce in cadrul activitatii de cercetare stiintifica economica. Evident, pentru producerea acestei informatii stiintifice se consuma resurse variate, aproape intotdeauna de cea mai buna calitate. Pe baza acestor resurse se determina costul informatiei stiintifice economice.

Agentii cererii si ai ofertei de informatie stiintifica isi precizeaza reciproc angajamentele sub forma de contracte de cercetare si alte forme directe.

Nivelul si dinamica pretului informatiei stiintifice economice rezulta din confruntarea cererii cu oferta; insa aproape intotdeauna cererea fiind mai mare decat oferta se asista la o crestere continua a valorii muncii desfasurate in activitatea de cercetare stiintifica. Cu toate acestea, cercetatorii raman aproape intotdeauna saraci si submotivati, deoarece mecanismele pietei sunt departe de a evalua, cu adevarat corect, valoarea economica a unei cunostinte stiintifice. Aceasta ramane o problema deschisa, actuala a stiintei economice.

Cererea si oferta de informatii stiintifice economice reprezinta segmente tot mai importante ale pietei nationale si internationale. Aceasta piata se dezvolta rapid si concureaza cu tot mai mult succes toate celelalte piete.

Piata informatiilor stiintifice, ori de cate ori este analizata, trebuie sa ia in seama o serie de aspecte dintre care retinem:

evaluarea capacitatii de absorbtie, efectiva si potentiala, a pietelor;

determinarea raporturilor dintre piata informatiilor economice si celelalte piete traditionale;

examinarea conjuncturii interne si internationale si identificarea influentei acesteia asupra cererii si ofertei de informatie stiintifica economica, atat in prezent, cat si tendintele de viitor ale acestora;

stabilirea pozitiei concurentilor efectivi si a celor potentiali pentru delimitarea numarului, fortei economice, a cotelor de piata detinute etc.

Analiza viabila a tendintelor pietei informatiilor stiintifice economice impune considerarea unui orizont temporal, suficient de larg, avand in vedere inertiile sistemelor economico-sociale, pe de o parte, si schimbarile stiintifico-tehnologice mult mai rapide, pe de alta parte.

Se apreciaza ca asemenea proiecte de scenarii ar fi satisfacator realizate, daca s-ar avea in vedere un orizont de timp de circa 50de ani.

In paragrafele precedente am aratat ca documentarea stiintifica este o etapa pregatitoare a cercetarii stiintifice. In prezentul capitol vom intelege mai exact continutul procesului de documentare, ce trebuie sa intelegem prin caracterul sau de faza pregatitoare, daca vom sublinia din capul locului ca obiectul documentarii stiintifice il constituie obtinerea de informatie stiintifica.

Obiectul documentarii stiintifice il constituie informatia stiintifica. In capitolul al doilea am vorbit de informatie stiintifica in calitate de produs al cercetarii stiintifice ca marfa, cu atributele ei de cerere si oferta.

Informatia stiintifica in calitate de obiect al productiei stiintifice

in cadrul procesului de documentare, informatia stiintifica este considerata in calitatea sa de factor, de sursa productiva, de materie prima (Ii) pentru producerea prin cercetare stiintifica a unei noi informatii stiintifice (I2), conform schemei care urmeaza (vezi Fig.4.1).

Informatie stiintifica 2

Informatia stiintifica, in calitate de materie prima a producerii stiintei (altei informatii stiintifice), reclama o serie de sublinieri de mare insemnatate pentru cercetatorul stiintific, fie el student, cercetator sau profesor, economist, inginer etc. Dintre acestea retinem:

a) In epoca contemporana volumul informatiei stiintifice a crescut enorm, mai ales in legatura cu faptul ca a devenit o sursa indispensabila, tot mai importanta de crestere economica, de progres social, alaturi de forta de munca, de materii prime, energie, combustibil s.a;

b) Societatea omeneasca deja are de-a face cu o explozie informationala, cu o adevarata criza, intrucat:

anual apar mai multe milioane de reviste stiintifice, brevete de inventii, cataloage si prospecte comerciale, rapoarte de cercetare, carti, dictionare etc.;

se accentueaza disparitatile terminologice;

cresc dificultatile de informare-documentare intr-un ocean tot mai mare de informatie stiintifica (pe plan international, national, zonal, in firma etc.);

multe lucrari de cercetare se publica partial sau deloc;

publicarea este adeseori repetata, in diferite forme de comunicare;

informatia stiintifica este si ea perisabila, cunoaste o uzura morala;

informatia stiintifica, desi este cea mai necesara (importanta), totusi accesul la ea este foarte dificil sau deloc.

c) Prin importanta, dar si prin implicatiile si costurile uriase ale asigurarii acesteia, informatia stiintifica a devenit un sector vital, o problema de interes national, dar si o dimensiune globala, planetara;

d) Cercetatorul singur, oricare ar fi el, nu se poate autoservi in acest adevarat ocean de informatia stiintifica. El trebuie sa apeleze la munca anonima a unei adevarate armate de specialisti din reteaua tot mai larga de triere, clasificare, depozitare si prelucrare a informatiei stiintifice.

Utilitatea si enorma usurare pe care specialistii din activitatea de documentare o genereaza pentru cercetatorul stiintific se vor putea degaja, explicit sau implicit, din abordarile care urmeaza.

Obiectivul principal al prezentului capitol este insa de a veni in sprijinul beneficiarului de informatie stiintifica student, cercetator, profesor, economist, inginer etc.

Beneficiarii de informatie stiintifica trebuie ei insisi sa stie sa opereze in mod curent cu informatii, sa le identifice cu usurinta si sa le valorifice cat mai deplin in crearea de informatii stiintifice superioare, sau in productia de alte bunuri economice.

In acest sens, beneficiarii de informatie stiintifica trebuie sa dispuna de cunostinte speciale de documentare, cum ar fi:

un minim de cunostinte, de notiuni fundamentale pentru a asigura unitatea de limbaj cu personalul de documentare din reteaua existenta in tara si strainatate;

cunoasterea profunda a retelei de documentare si a publicatiilor purtatoare de informatii stiintifice;

deprinderea de a manui instrumentele de lucru puse la dispozitie de unitatea de documentare;

stapanirea profunda a ceea ce cercetatorul trebuie sa realizeze in mod de sine statator, individual, in cadrul procesului de documentare. El trebuie sa cunoasca locul documentarii in structura de ansamblu a cercetarii unei teme, sfera si continutul documentarii, a etapelor acesteia si a instrumentelor specifice fiecareia dintre etape.