Studiul cadrului juridic si normativ ce reglementeaza desfasurarea activitatii financiar - contabile in sfera decontarilor

Studiul cadrului juridic si normativ ce reglementeaza desfasurarea activitatii financiar - contabile in sfera decontarilor

Conform Legii Contabilitatii nr. 82/1991 si Regulamentului de aplicare a legii, contabilitatea furnizorilor si clientilor asigura evidenta datoriilor si creantelor unitatii patrimoniale in relatiile acesteia cu furnizorii si clientii.

In contabilitatea furnizorilor si clientilor se inregistreaza operatiile patrimoniale privind livrarile de marfuri si produse, lucrarile executate si serviciile prestate, precum si alte operatii efectuate, de regula, in baza contractelor incheiate intre acestia.

Avansurile acordate furnizorilor si creantele din ambalaje si alte bunuri de primit de la acestia, precum si avansurile primite de la clienti si datoriile pentru ambalaje si alte bunuri de livrat acestora se inregistreaza in contabilitate in conturi distincte.

Operatiile privind vanzarile - cumpararile de bunuri, executarile de lucrari si prestarile de servicii efectuate pe baza efectelor de comert, se inregistreaza in contabilitate in conturile corespunzatoare de efecte de plata sau de primit, dupa caz.

Potrivit art. 7. alin. 2 din Legea Contabilitatii, creantele si datoriile unitatii patrimoniale se inregistreaza in contabilitate la valoarea lor nominala.

Creantele si datoriile in devize se inregistreaza in contabilitate in lei, la cursul de schimb in vigoare la data efectuarii operatiilor.

Diferentele de curs valutar, intre data inregistrarii creantelor si datoriilor in devize si data incasarii, respectiv platii lor, se inregistreaza ca venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz.

Potrivit art. 15 din lege, contabilitatea furnizorilor si clientilor, a celorlalte datorii si creante se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica.

In acest sens, in contabilitatea analitica, furnizorii si clientii se grupeaza astfel: interni si externi, iar, in cadrul acestora, pe termene de plata, respectiv de incasare (termen lung - peste cinci ani, mediu - de la unu la cinci ani si scurt - sub un an).

In cadrul conturilor de furnizori si clienti, se grupeaza distinct datoriile si creantele izvorate din tranzactiile cu clauze de rezerva de proprietate. De asemenea, in contabilitatea analitica se grupeaza distinct clientii si furnizorii la care unitatea patrimoniala detine titluri de participare.

Potrivit art. 78 al Regulamentului, creantele incerte se inregistreaza distinct in contabilitate.

Codul comercial considera si reglementeaza contractul comercial de vanzare in art. 60-73 Cod Comercial. Acest contract are o reglementare cu caracter general si in Codul Civil. Codul Comercial nu reglementeaza decat modul de functionare a contractelor comerciale, in timp ce conditiile de existenta juridica sunt inscrise in Codul Civil.

In activitatea agentilor economici, contractele comerciale reprezinta instrumentele juridice prin intermediul carora se realizeaza operatiuni comerciale.

Contractul comercial este manifestarea de vointa a partilor, in vederea realizarii unui act obiectiv de comert, producator de obligatii comerciale.

Literatura juridica a subliniat principiile dupa care se incheie si isi produc efectele aceasta categorie de contract, intre care mentionam:

principiul consensualismului, dupa care manifestarea de vointa a partilor este producatoare de efecte juridice, fara a mai fi necesare alte formalitati legale;

principiul autonomiei de vointa a partilor sau libertatea contractului, in raport de care pot conveni, prin acordul lor, diferite clauze.

Potrivit art. 46 Cod Comercial, dovada obligatiilor comerciale se face astfel: cu acte autentice, cu acte sub semnatura privata, cu facturi acceptate prin telegrame, cu registrele partilor, cu martori, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila.

Alte legi ce reglementeaza cadrul economico-juridic romanesc referitor la relatiile dintre furnizori si clienti sunt: "Legea cambiei si biletului la ordin" nr. 58/1934 si "Legea cecului" nr. 59/1934, ambele modificate prin Legea nr. 83/1994.

Cambia este obligatia scrisa de a plati sau de a face sa plateasca, la scadenta, o suma de bani determinata.

Cambia este un titlu de credit, sub semnatura privata, care pune in legatura, in procesul crearii sale, trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul. Titlul este creat de tragator, in calitate de creditor, care da ordin debitorului sau, numit tras, sa plateasca o suma fixata la o data determinata in timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urma.

Biletul la ordin este un instrument prin care emitentul isi ia angajamentul de a plati, la o anumita data, o suma determinata beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al instrumentului.

Biletul la ordin este un titlu de credit, care pune in legatura, in procesul crearii sale, doua persoane: emitentul si beneficiarul. Titlul este creat de emitent, in calitate de debitor, care se obliga sa plateasca o suma de bani, la un anumit termen sau la prezentarea unui beneficiar aflat in calitate de creditor. De obicei, biletul la ordin este emis la cererea creditorului, ca o recunoastere a datoriei debitorului.

Cecul este definit ca o instructiune scrisa, data unei banci, de a plati cuiva valoarea mentionata in formularul cecului tipizat.

Cecul este un instrument de plata, utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzator in aceste conturi. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operatiuni sau incasari curente sau prin acordarea unui credit bancar. In procesul crearii sale, cecul pune in legatura trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul. Instrumentul este creat de tragator, care, in baza unui disponibil constituit in prealabil la o societate bancara, da un ordin neconditionat acesteia, care se afla in pozitie de tras, sa plateasca la prezentare o suma determinata, unei terte persoane sau insusi tragatorului, aflat in pozitia de beneficiar.

Cele trei persoane, care sunt puse in legatura prin cec, fac toate operatiile legate de acest instrument in nume propriu: tragatorul emite cecul, posesorul legitim il incaseaza, iar trasul il plateste.

Pentru ca tragatorul sa poata emite cecuri, banca ii elibereaza acestuia formulare de cecuri in alb, daca acesta detine un disponibil corespunzator in cont.