Tipologia deciziilor În agricultura

TIPOLOGIA DECIZIILOR ÎN AGRICULTURA

În literatura de specialitate exista mai multe criterii de clasificare a deciziilor. Pentru activitatea practica prezinta importanta câteva criterii de clasificare din care mai importante sunt:

q      orizontul temporal si implicatiile deciziei;

q      numarul de persoane ce participa la adoptarea deciziei;

q      etc.

Tipologia deciziilor ce se adopta în exploatatiile agricole:

1.       Orizontul temporal si implicatiile deciziei

a)       Strategice;

b)       Tactice;

c)        Curente sau operative.

2.       Numarul de persoane ce participa la adoptarea deciziei

a)       Colective;

b)       Individuale.

Orizontul temporal si implicatiile deciziei

a)       Strategice

Se refera la o perioada mai îndelungata de timp (peste un an);

Vizeaza obiective fundamentale ale dezvoltarii exploatatiei agricole;

Absorb un volum mare de resurse materiale si financiare;

Necesita o temeinica fundamentare tehnico-economica si solicita o larga baza informationala;

Se adopta de catre organele colective de conducere;

Se integreaza în planuri pe termen lung si mediu;

Orizontul temporal si implicatiile deciziei

b)       Tactice

Se refera la perioade mai scurte de timp (de regula sub un an);

Vizeaza modalitatile transpunere în practica a obiectivelor precizate prin deciziile strategice;

Se adopta de catre organele colective de conducere, cât si de catre cadrele de conducere de la nivelul exploatatiei agricole;

Se integreaza în planurile anuale si trimestriale.

Orizontul temporal si implicatiile deciziei

c)        Curente sau operative

Se refera la perioadele de pâna la o luna;

Vizeaza pregatirea, organizarea si desfasurarea diferitelor procese de munca, initierea de actiuni de cercetare a efectelor factorilor perturbatori;

Se adopta de catre cadrele de conducere de la toate nivelurile ierarhice ale exploatatiei agricole;

Sunt de regula, cuprinse în programe pe termen scurt (lunare, decadale, saptamânale, zile)

Numarul de persoane ce participa la adoptarea deciziei:

a)       Colective

Se adopta de catre organele colective de conducere;

Se refera la aspectele esentiale ale activitatii;

Cuprind deciziile strategice si o parte din deciziile tactice.

Numarul de persoane ce participa la adoptarea deciziei

b)       Individuale

Se adopta de catre cadrele de conducere de pe diferite niveluri ierarhice;

Cuprind unele decizii tactice si decizii curente.

Dintre aceste criterii, tot mai mult se impune criteriul factorul timp care se coreleaza si cu nivelul ierarhic la care se iau deciziile. Dupa acest criteriu se disting deciziile strategice, deciziile tactice si deciziile curente sau operative.

Deciziile strategice se refera la probleme mai importante si la o perioada mai lunga de timp. Acestea au în vedere precizarea obiectivelor generale de perspectiva, reorganizarea exploatatiilor agricole si a compartimentelor operationale si functionale etc. Deciziile strategice presupun studierea mediului (a variabilelor necontrolabile), formularea strategiilor si definirea mijloacelor de realizare.

Deciziile tactice sau de rutina se refera la activitatea curenta. De exemplu, se stabileste ca aprovizionarea cu furaje la un complex de crestere a pasarilor trebuie sa se faca atunci când se ajunge la un anumit stoc de magazie, prestabilit; ca începerea însamântarii porumbului se face când în sol se realizeaza o temperatura de plus 8-9˚C la adâncimea de semanat etc.

Deciziile curente sau operative privesc realizarea concreta a sarcinilor de productie si reprezinta o continuare a deciziilor tactice. Exemplu: repartizarea lucrarilor agricole pe agregate, repartizarea agregatelor de însamântat pe sole etc.

Deciziile de corectie se refera la oricare din cele trei tipuri de decizii prezentate si se iau cu scopul de a corecta devierile, când apar situatii noi etc.

Deciziile colective se iau de organele colective de conducere si se refera la aspectele esentiale ale activitatii exploatatiei agricole, cuprinzând toate deciziile strategice si o parte din deciziile tactice.

Deciziile individuale se adopta de catre cadrele de conducere de pe diferite niveluri ierarhice si cuprind deciziile curente sau operative, precum si o parte din deciziile tactice.

Indiferent de tipul deciziei de conducere, ele trebuie sa se încadreze în ansamblul sistemului de conducere al exploatatiei agricole si al economiei nationale. Din acest punct de vedere, deciziile prezinta:

o latura endogena;

o latura exogena.

Latura endogena a deciziei este reprezentata de aportul conducerii exploatatiei agricole la solutionarea obiectivelor în conditiile concrete în care îsi desfasoara activitatea exploatatia agricola.

Raportul dintre latura endogena si exogena variaza în functie de tipul deciziilor si nivelul ierarhic la care se iau. La deciziile strategice predomina latura exogena, iar la deciziile tactice prezinta o pondere mai mare latura endogena.

ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL

Toate activitatile din exploatatiile agricole se desfasoara pe baza de decizii.

În elaborarea deciziilor se disting trei etape principale, si anume:

etapa de pregatire a deciziei;

etapa alegerii solutiei optime;

etapa aplicarii deciziei

Pregatirea deciziei constituie prima etapa care cuprinde mai multe faze, astfel:

strângerea informatiilor;

analiza informatiilor;

implicatiile deciziei;

aprecierea situatiei decizionale si sesizarea necesitatii de a se lua decizia;

formularea scopului urmarit prin adoptarea deciziei si elaborarea variantelor de decizii.

Etapa a doua de alegere a solutiei optime si adoptarea deciziei este hotarâtoare în procesul luarii deciziilor. Pentru alegerea solutiei optime este necesar sa se stabileasca mai multe variante sau solutii de dezvoltare a problemei.

Procesul de hotarâre implica aprecierea fiecarei situatii prin prisma solutiei – consecinta: „Daca se va aplica solutia A se va obtine rezultatul B”.

Alegerea solutiei optime depinde de problema, conditii, criteriul pe care se bazeaza alegerea (optimist, pesimist etc.), de faptul daca decizia se ia în conditii de certitudine, de risc sau incertitudine. Chiar în cadrul aceleiasi probleme, o solutie nu poate fi optima pentru toate situatiile.

Decizia trebuie sa fie formulata clar în ceea ce priveste problema, scopul, mijloacele, termenele si responsabilitatile.

Aceasta etapa cuprinde fazele de analiza comparativa a variantelor prin prisma criteriilor si respectiv a consecintelor sau rezultatelor scontate, a posibilitatilor de aplicare în practica, precum si adoptarea propriu-zisa a variantei care corespunde cel mai bine conditiilor concrete si asigura realizarea optima a obiectivului urmarit prin decizia luata.

Etapa finala de aplicare a deciziei are scopul de a transforma decizia de actiune. În acest sens, trebuie formulata clar, complet si explicit dispozitia de executie, transmisa în timp util, nominalizati executantii cu precizarea raspunderilor, urmarirea si controlul executiei, conform succesiunii procesului decizional

Aplicarea deciziei începe cu transmiterea acesteia catre cei care raspund de aplicare si catre cei care participa nemijlocit la executarea ei.

Aplicarea corecta a deciziilor impune ca acestea sa ajunga la nivelele ierarhice unde urmeaza sa fie aplicate.