Teoria managementului institutional

Teoria managementului institutional

Domeniul de studiu si importanta

Managementul institutional se impune tot mai mult ca un domeniu distinct al disciplinelor si stiintelor manageriale, cuprinzand un ansamblu de elemente fundamentale concretizate in concepte, teorii si principii de baza prin care se asigura cunoasterea, intelegerea si utilizarea corespunzatoare a metodelor, tehnicilor si metodologiilor pe care le utilizeaza functionarii publici si cei care lucreaza in cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

Intrucat acestea sunt structuri organizatorice care au ca obiect efectuarea unor servicii publice conform interesului general al populatiei fara obtinerea de profit in sens economic, prin continutul sau, aceasta disciplina ofera suportul teoretic si practic necesar pentru conducerea activitatii curente si de perspectiva ale institutiilor si autoritatilor publice.

In ultimul deceniu, in Romania democratica s-au conturat discipline de management specifice precum managementul institutional, managementul administrativ, managementul public si altele care au o importanta deosebita, intrucat :

- contribuie la identificarea si analiza structurilor din cadrul institutiilor si autoritatilor statului ;

- ofera posibilitatea intelegerii particularitatilor care apar in acest domeniu si evidentiaza elementele specifice proceselor de management si de executie ;

- stabilesc rolul fiecarei entitati ( autoritati, institutii, compartimente ) din cadrul sistemului institutional general si privitor la competentele, responsabilitatile si sarcinile ce revin fiecarui loc de munca din institutiile publice ;

- creeaza si dezbate cadrul general necesar cunoasterii prevederilor legale si principalelor metode si tehnici de lucru in institutia si domeniul respectiv ;

- definesc principiile si regulile de organizare a sistemului informational in institutiile publice.

Calitatea proceselor de management si executie in institutiile publice depinde de nivelul de pregatire generala si manageriala a functionarilor publici. Prin urmare, o dimensiune importanta a acestor etape de studiu o constituie pregatirea si formarea resurselor umane care lucreaza sau pot lucra in institutiile publice.

Managementul institutional are un pronuntat caracter specific national, astfel ca principiile de management dintr-o anumita tara, intr-o anumita perioada istorica, s-ar putea sa nu corespunda cu cele specifice altor natiuni.

Fenomenul institutional si administrativ este deosebit de complex, generat de un ansamblu de elemente de naturi diferite cum sunt cele politice, economice, sociale, juridice, administrative, organizatorice etc. astfel ca trebuie investigat in toata complexitatea sa ceea ce presupune existenta unei stiinte globale, integratoare cat si existenta unor stiinte monodisciplinare ( economia, sociologia, dreptul ).

Trasaturile de baza ale stiintei de management institutional si administrativ integratoare, sunt :

- pronuntat caracter national ;

- organizarea, functionarea si perfectionarea institutiilor publice ;

- au ca obiect fundamental satisfacerea intereselor economice, sociale si politice ale cetatenilor ;

- contribuie la elaborarea principiilor si legitatilor care le guverneaza ;

- influenteaza si este influentata de valorile umane, economice, sociale, politice si culturale ale societatii tarii respective.

Caracteristicile managementului institutional si administrativ, sunt :

a. caracter constitutional ce rezulta din faptul ca institutiile si autoritatile publice functioneaza in regim de putere publica in conformitate cu prevederile constitutiei si ale actelor normative in vigoare ;

b. caracter national, deoarece principiile de management difera de la o tara la alta si precum si perioadele istorice ;

c. caracter multidisciplinar, preia de la alte discipline o multitudine de principii, metode, tehnici, reglementari ;

d. caracter complex, se bazeaza pe elemente de legislatie si acte normative pe toate domeniile economico-sociale dintr-un stat ;

e. caracter integrator, studiaza principiile si relatiile de management din institutiile publice ;

f. caracter de diversitate, intrucat se practica atat in institutiile care au competente materiale - generale cat si in cele cu competente specifice, in cadrul autoritatilor judecatoresti etc. ;

g. caracter pregnant politic, datorita influentei pe care o exercita factorii politici in managementul institutiilor ;

h. caracter flexibil, intrucat necesita si permite adaptari in functie de cerintele concrete ale domeniului respectiv de dezvoltare.

Exista in prezent, cinci ramuri specifice de management institutional si administrativ, in functie de caracteristicile lor :

1. managementul sistemului institutional national care cuprinde autoritatile si institutiile nationale si administrativ prezidentiale, guvernul, Inalta Curte de Justitie si Casatie, Curtea de Conturi a Romaniei, Curtea Constitutionala ;

2. managementul institutiilor din administratia publica centrala : ministere, diferite institutii si autoritati subordonate primului ministru ;

3. managementul privind administratia publica locala : prefecturi si consilii generale, primarii si consilii locale ;

4. managementul organizatiilor societatii civile : fundatii, barourile, partidele publice, organisme mass - media ;

5. managementul organizatiilor si institutiilor internationale : Ministerul Afacerilor Externe, consulate, ambasade.

Sursele de fundamentare a managementului institutional, sunt in numar de doua si anume : surse scrise si surse nescrise. Sursele scrise sunt nationale si internationale.

Ordonarea si ierarhizarea surselor scrise are o determinare constitutionala si legala intrucat sunt precizate de constitutie si alte acte normative.

Se poate stabili o ierarhie a acestora, ordonandu-le in raport cu puterea sau forta de a produce efecte juridice.

Puterea de a produce efecte juridice este conferita de continutul si caracterul documentului respectiv de pozitia si specificul autoritatii care emite acel document.

Prin urmare, conform legislatiei tarii noastre, sursele scrise nationale pot fi ordonate descrescator ( dupa forta lor juridica ), astfel :

1. Constitutia Romaniei ;

2. Decretele Presedintelui ( Seful Statului ) ;

3. Legile Organice, votate de Parlament ;

4. Legile Ordinare, votate de Parlament ;

5. Ordonantele de Guvern sau Ordonantele de Urgenta ale Guvernului ( OUG ) ;

6. Hotararile de Guvern ;

7. Ordinele Administratiei Prezidentiale, dispozitiile ministerelor ;

8. Ordinele Prefectului ;

9. Hotararile Comisiei Administrative a Judetului ;

10. Hotararile Consiliului Judetean ;

11. Hotararile Delegatiei permanente a Consiliului Judetean 12. Hotararile Consiliului Local ;

13. Ordinele si dispozitiile primarului ;

14. Deciziile managerilor institutiilor publice.