Tipologia deciziilor

Tipologia deciziilor

Pentru a fi studiate, deciziile pot fi grupate dupa criterii diferite, grupari care prezinta importanta nu numai sub aspect teoretico-metodologic ci si sub aspect practic-aplicativ. Importanta practica rezida in faptul ca in general elaborarea si fundamentarea deciziilor si in special alegerea variantei optime se va face folosind metode si tehnici specifice acestor categorii.

Dupa orizontul de timp pentru care se adopta si implicatiile aplicarii lor asupra sistemului condus deciziile pot fi:

decizii strategice, care vizeaza orizonturi mari de timp (1-3 ani) si se refera la probleme majore ale activitatii unitatii (nivelul de specilizare, profilul, integrarea, retehnologizarea), deriva din obiectivele de perspectiva, sunt neprogramate de regula, privesc probleme noi, solicita cel putin partial solutii originale, se adopta de regula de organe colective de conducere uneori cu consultarea unor specialisti in domeniu datorita complexitatii lor, adica un management participativ, releva capacitatea mangeriala a decidentilor, potentialul lor creator si adaptarea la schimbari, necesita un volum mare de resurse si programe de lunga durata, au caracter centralizat, sunt neformalizabile datorita complexitatii lor, nu se pot stabili reguli si tehnici generale de elaborare ci numai componente ale lor;

decizii tactice, adoptate pentru o perioada de aproximativ 1 an, se refera la domenii importante si influenteaza numai o parte a activitatii firmei (tehnica, economica, sociala); deciziile tactice deriva din deciziile strategice, reprezentand o modalitate de transformare a deciziei strategice in actiune curenta; au o mare frecventa in activitatea de conducere, sunt programabile, se poate elabora pentru ele un program care indica pas cu pas ce trebuie facut; se adapteaza la situatii repetitive, se desfasoara si pe baza experientei dobandite de conducatori, au in vedere probleme de complexitate mai redusa, se realizeaza prin programe de scurta durata, se adopta pe treptele ierarhice medii sau chiar inferioare, informatiile care conditioneaza alegerea lor sunt in cea mai mare parte cunoscute, se stabileste un numar mai redus de posibilitati, rationamentul de alegere poate duce la 1-2 variante optime, existand o reglementare care prevede conditia de alegere;

decizii curente, adoptate cu o frecventa mare si pe un interval redus de timp, la nivelul conducerii inferioare, cu referire la detalierea realizarii unor sarcini ce se ivesc in mod curent, prezinta un caracter sporit de descentralizare.

Diversitatea conditiilor in care se iau decizii si a influentelor complexe ale factorilor de mediu determina o mare varietate tipologica a deciziilor si domenii largi de probleme decizionale in toate functiile conducerii si pe toate treptele ierarhice. Majoritatea deciziilor prezentate trebuie sa fie insotite de consecintele economice, sociale, organizatorice, ecologice, juridice.

Pe treptele inferioare ale conducerii numarul deciziilor este mare, majoritatea nu au caracter complex, au insa un grad sporit de repetabilitate.

Prin decizie cei investiti cu autoritate si responsabilitate decizionala stabilesc directia unei actiuni si modul ei de realizare cu asigurarea resurselor corespunzatoare dirijand evolutia fenomenelor economice si sociale.