ASPECTELE PSIHO-SOCIALE ALE COMUNICARII INTERPERSONALE SI DE GRUP

ASPECTELE PSIHO-SOCIALE ALE COMUNICARII INTERPERSONALE SI DE GRUP.

Consecinte in planul consilierii psihologice si educationale

INTRODUCERE

O analiza atenta a raporturilor dintre tipologia comunicarii si modelele comunicationale specifice activitatilor de consiliere psihologica si educationala pune in evidenta ca, din punctul de vedere al numarului de participanti, acestor activitati le este proprie in cele mai multe cazuri comunicarea interpersonala si, in unele activitati de consiliere, comunicarea de grup.

De aceea, abordarile psiho-sociale ale comunicarii vor urmari, in cele ce urmeaza, cu precadere mecanismele psihologice si psiho-sociale ale comunicarii interpersonale si de grup.

Literatura de specialitate distinge un model de analiza specific cercetarii acestor mecanisme, cu ajutorul caruia se pun in evidenta variabile-tip ale comunicarii cum sunt cele psihologice, cele cognitive sau cele sociale, iar dintre cele psihologice, componenta atitudinala si situationala.

Spre deosebire de abordarile tehnice, abordarea psiho-sociala concepe comunicarea in primul rand ca interactiune, partenerii de comunicare fiind in acelasi timp emitatori si receptori. Optiunea este spre modelul transactional al comunicarii.

Potrivit acestui model, "comunicarea reprezinta ansamblul proceselor prin care se efectueaza schimburi de informatii si de semnificatii intre persoane aflate intr+o situatie sociala data". (J.C. Abric, 2002, p.14) Potrivit autorului acestei definitii, "comunicarea nu poate fi conceputa ca un simplu proces de transmitere; bazata pe interactiune, ea constituie intotdeauna o tranzactie intre locutori: emiterea si receptarea sunt simultane, emitatorul fiind in acelasi timp emitator si receptor si nu intai emitator, apoi receptor (reciproca este si ea valabila)" (J.C.Abric, 2002, p. 15).

Citandu-l pe Watzlawick, J.C. Abric observa caracterul social, atotcuprinzator al comunicarii, dominanta acesteia asupra comportamentului uman: "Daca admitem ca, intr-o interactiune, orice comportament are valoarea unui mesaj, cu alte cuvinte este o comunicare, rezulta ca nu poti sa nu comunici, indiferent ca vrei sau nu" (Watzlawick, cf. J.C. Abric, 2002, p. 15).

1. Factorii determinanti ai comunicarii.

Revenind la schema generala a comunicarii, utila intotdeauna pentru fixarea elementelor structurale ale acesteia, putem analiza factorii psihologici si psihosociali ai comunicarii pe doua componente distincte: una care se adreseaza actorilor comunicarii, numiti de noi "locutori" si una care se adreseaza codului si canalului de comunicare.

1.1. Factori care influenteaza rolul actorilor in comunicare

Potrivit lui J.C. Abric, actorii comunicarii (locutorii) sunt influentati in comunicare de trei tipuri de variabile: psihologice, cognitive si sociale.

1.1.1. Variabilele psihologice sunt acelea care provin din personalitatea, nevoile, motivatiile si interesele locutorilor; ele se manifesta explicit, implicit sau inconstient.

Potrivit modelului propus de Lewin pentru explicarea comportamentului uman ( cf. J.C. Abric, 20002, p.16), comportamentul individului in campul social se concretizeaza in doua directii:

reducerea tensiunilor exercitate asupra sa;

satisfacerea nevoilor create de fortele interne si externe care-l influenteaza.

Forte interne

Camp social nevoi tensiuni comportament

Forte externe

Comportamentul uman se diferentiaza in functie de caracterul favorabil sau nefavorabil (pozitiv sau negativ) al fortelor care actioneaza asupra sa:

Fortele poztitive creaza tensiuni pozitive, care induc un comportament de apropiere

Fortele negative creaza tensiuni negative, care unduc un comportament de evitare

Cele doua tipuri de comportament declanseaza, in procesul comunicarii, mecanisme psihologice distincte, dintre cele mai rafinate. Prezentam, in continuare, doua categorii de asemenea mecanisme, aflate in opozitie:

a) Mecanisme proiective:

- a asimila ganditrea celuilalt, a crede ca gandeste ca tine (nu se sesizeaza diferentele si astfel comunicarea este viciata)

- a atribui celorlalti atitudini care sa justifice propriul comportament.

b) Mecanisme de aparare:

- socotomizarea: eliminarea informatiei incomode (filtrarea);

- memorizarea selectiva (memoria depinde de factori afectivi);

- interpretarea defensiva (denaturarea realitatilor incomode);

- negarea autoritatii sursei (devalorizarea sursei neconvenabile).

1.1. Variabilele cognitive sunt acelea care influenteaza comunicarea datorita modului de realizare a cognitiei. Dintre acestea, prezentam doua sisteme proprii cognitiei:

a) Sistemul cognitiv, care cuprinde capacitatea locutorilor de generalizare si abstractizare, volumul informatiilor, a conceptelor asimilate, in general nivelul intelectual al acestora;

b) Sistemul de reprezentare. Informatia sufera un proces de reconstructie dupa modelul propriu al fiecarul partener, model influentat de o serie de variabile social-culturale asimilate: religie, cultura, obiceiuri, mentalitati, rasa etc. Partenerul interpreteaza, astfel, informatia in functie de propria reprezentare, adesea diferita de cea a interlocutorului asupra informatiei. Este o reprezentare a priori, care reconstituie realul, atribuindu-i o semnificatie proprie.

Sarcina (2): Analizati, din perspectiva sistemului de reprezentare, schita "C.F.R." de     I. L. Caragiale

Sistemul de reprezentare se raporteaza la trei elemente specifice comunicarii: sinele, celalalt si continutul si contextul comunicarii.

Reprezentarea de sine are in vedere cele doua laturi ale eu-lui:

eul intim: imaginea pe care eul si-o face despre sine si pe care, de regula, nu-l exprima, nu-l dezvaluie, il tine ascuns (nimeni nu este dispus sa-si releve limitele, defectele, slabiciunile);

eul public: imaginea de sine pe care o oferim celorlalti; nu este cu necesutate una mincinoasa, ci doar una din care sunt sublimate anumite caracteristici incomode.

Individul va reactiona intotdeauna in functie de ceea ce crede ca este si de ceea ce vrea sa para (J.C. Abric, 2002, p.21)

Reprezentarea despre celalalt cuprinde imaginea celuilalt din punct de vedere psihologic, cognitiv si social, determinata de factorii enumerati mai sus.Analiza acesteia se va face la capitolul Bariere de comunicare

Reprezentarea despre sarcina si despre context are in vedere atitudinea interlocutorului in comunicare functie de modul in care sarcina cuprinsa in mesaj sau contextul comunicarii ii afecteaza interesele. (vezi schema de la pagina anterioara)

1.1.3. Variabilele sociale se refera la pozitia locutorilor comunicarii in campul social. Acestea cuprind:

a) Rolurile si statusurile sociale (pozitia sociala) influenteaza comunicarea in cel putin doua situatii distincte:

Conflictul de rol: comportamentul diferit de rolul asteptat

Rigiditatea rolului: imobilitatea comportamentului in situatii sociale noi.

Sarcina (3): Actualizati cunostintele despre status si rol din cursul de Psihologie sociala si dati exemple de conflict de rol si rigiditatea rolului cu influente asupra comunicarii.

b) Prejudecati si stereotipii: sociale, religioase, nationale, de pozitie financiara, de rasa etc.

Experiment: Experimentatorul supune atentiei subiectilor un ansamblu de 30 fotografii tip act de identitate reprezentand figuri umane simpatice si "neutre din punct de vedere etnic". Sarcina consta in formularea unor judecati cu privire la fiecare fotografie in parte, pe baza a 6 caracteristici: frumusete, inteligenta, forta de caracter, ambitie si buna dispozitie. Doua luni mai tarziu li se cere subiectilor sa emita o noua judecata, pornind de la aceleasi criterii si pe marginea acelorasi fotografii, cu singura diferenta ca, de data aceasta, respectivelor fotografii li se ataseaza un nume si un prenume: evreiesti, italienesti, irlandeze sau tipic americane. In privinta fotografiilor insotite de nume americane, judercatile sunt foarte stabile, de la o faza a cercetarii la alta. Dimpotriva, in cazul celorlalte fotografii, se observa schimbari substantiale. Astfel, judecatile cu privire la fotografiile "de evrei" califica aceasta categirie ca fiind "mai inteligenti", "mai ambitiosi", "mai putin simpatici" si avand "un caracter mai slab". Exemplul citat ilustreaza cat se poate de convingator:1. ca indivizii nu reactioneaza la persoana ca atare, ci la persoana pe care si-o reprezinta ei in functie de stereotipurile la care se raporteaza in mod inconstient si ca prejudecatile joaca fara indoiala un rol esential in natura relatiei pe care individul o va stabili cu interlocutorul sau. (Experiment facut de Razran in 1951, in S.U.A.)

Sarcina (4): Concepeti un experiment asemanator celui de mai sus, (exclus modelul cu fotografiile) care sa puna in evidenta prejudecati si stereotipii

1. Factori care influenteaza codul si canalul de comunicare

Este de la sine inteles ca in comunicare adoptarea codului adecvat, ca si alegerea canalului de comunicare sunt conditii de cea mai mare importanta in asigurarea unei comunicari eficiente. Studiile de psihologia comunicarii pun in evidenta influentarea acestor conditii de catre variabile psihice si psiho-sociale.

1.1. Variabilele psihice sau obiective:

elaborarea codului in functie de caracteristicile psihice ale receptorului (de personalitate, cognitive, sociale)

eliminarea ambiguitatilor in codificare;

Asa cum remarca B. de Jouvenel, "cu cat mai nesigura este semnificatia termenilor, cu atat mai mari sunt sansele de neintelegere." Fapt remarcat si de B. Spinoza care spunea ca "cele mai multe certuri provin din faptul ca oamenii nu-si exprima bine propriile ganduri si le interpreteaza gresit pe ale altora." P.P. Negulescu afirma, in acest sens, ca "precizarea intelesului termenilor e cea dintai precautie de luat in orice discutie."

Studiu de caz: La primarie soseste o echipa de control. Primarul cheama pe responsabilul cu relatiile publice si-i comunica urmatoarele: "Astepti echipa de control, ii oferi o masa si apoi te pui la dispozitia acesteia."

Ce poate intelege responsabilul cu relatiile publice?

Ca asteapta echipa de control, o invita la un restaurant, unde va servi masa (adica va manca), dupa care se pune la dispozitia acesteia.

Ca asteapta echipa de control, o conduce intr-o sala a primariei unde este o masa si scaune, pentru lucru, dupa care se pune la dispozitia acesteia.

Este evident ca cele doua modalitati de interpretare a sarcinii pot duce la actiuni complet diferite, cu consecinte diferite:

1.a. Este posibil ca primarul sa fi dorit sa asigure echipei de control un loc de lucru, si atunci responsabilul cu relatiile publice procedeaza gresit, ducand la compromiterea primarului, daca echipa de control nu se asteapta sa fie tratata intr-un asemenea mod.

1.b. Este posibil ca primarul sa fi dorit sa asigure echipei de control un loc de lucru, si atunci responsabilul cu relatiile publice salveaza, involuntar, onoarea primarului, daca echipa de control se asteapta sa fie tratata intr-un asemenea mod.

a. Este posibil ca primarul sa fi dorit, intr-adevar, sa ofere "o masa" echipei de control, la un restaurant, fapt pentru care responsabilul cu relatiile publice greseste, cu consecinte neplacute pentru imaginea primarului in ochii comisiei de control, daca aceasta se astepta la un asemenea tratament.

b. Este posibil ca, indiferent de dorinta primarului, responsabilul cu relatiile publice sa fi procedat corect, ferindu-l, involuntar, pe primar de situatia unei tentative de coruptie, daca comisia de control ar fi fost inclinata spre o asemenea interpretare.

Concluzia: toate aceste posibilitati se reduceau la o solutie unica, daca primarul nu era echivoc in trasarea sarcinii.

1. Variabilele psihosemantice

Reprezinta influente asupra comunicarii care vin din modul in care gandirea se raporteaza la semantica cuvintelor (sens si semnificatie): Principalele variabile sunt:

Efectul de hallo: influenta unor cuvinte, expresii-soc asupra interlocutorului ca urmare a semnificatiei lor simbolice pentru starea psihica, experienta, istoria si intamplarile fericite sau nefericite din viata interlocutorilor.

Ponderea cuvintelor: exista unele cuvinte cu rol cheie in mesaj, in functie de care se organizeaza perceptia.

Ordinea cuvintelor: sunt receptate mai bine primele si ultimele cuvinte ale unui mesaj (efectul de primaritate si de recenta). Aceasta varianta se generalizeaza sub forma "primei impresii", care dirijeaza si califica intregul proces de comunicare.

1.3. Alegerea canalului de comunicare

Comunicarea, pentru consilierea psihlogica si educationala este preponderent comunicarea orala. Este important stilul discursului adoptat Un stil prea familiar poate produce interlocutorului sentimente de jena sau desconsiderare, dupa cum un stil prea academic indeparteaza interlocutorul, incapabil sa inteleaga intreaga semnificatie a mesajelor.Pentru comunicarea specifica consilierii sunt importante si alte aspecte ale mediului comunicarii, cum sunt: ambianta, momentul zilei, mijloacele ajutatoare (fond muzical, olfactiv, vizual etc.).

1.4. Rolul actorilor

In comunicare este importanta stabilirea pozitiei reciproce a actorilor.

In pozitia reciproca de surse ale comunicarii, fiecare partener se bucura de o anumita autoritate. Aceasta se supune exigentelor logice si psihologice ale autoritatii si induce in constiinta interlocutorului incredere, deschidere, stimularea participarii sincere, depline.

1.3. Factorii de context si de mediu

Contextul, precum si mediul comunicarii reprezinta factori de mare importanta in comunicare. Aceasta nu are loc intr-un spatiu cultural si material steril. Ea se desfasoara intr-un spatiu fizic, de cele mai multe ori umanizat, impregnat de un stil cultural, arhitectural, in prezenta explicita sau implicita a unor contexte sociale determinate care influenteaza comportamentul actorilor in comunicare.

1.3.1. Contextul material si temporal cuprinde:

- organizarea spatiala a comunicarii: pozitia partenerilor, distanta etc.

- mobilarea spatiului comunicarii: tip de mobilier, stil, confort etc. - mijloace ajutatoare: amplificare, fond muzical, lumini, imagini etc.

- aspecte temporale: ora, durata, ritmul etc.

1.3. Contextul social cuprinde:

prezenta sau absenta unui public sau a unor observatori (coactiunea) poate potenta sau inhiba comunicarea, in functie de sarcina specifica actului comunicarii:

comunicarea este potentata in activitatile performative de tip invatare, concurenta, rezolvare de probleme;

comunicarea este inhibata in cazul activitatilor de tip terapeutic, confesional;

potentarea sau inhibarea comunicarii in prezenta publicului este dependenta si de aspecte ale educatiei interlocutorilor: personalitate, religie, stil de viata etc.

1.3.3. Contextul cultural si ideologic, cuprinde:

- microcultura partenerilor (obisnuinte, mentalitati, religie, stereotipii etc.)

- macrocultura mediului social (limba de comunicare, specificul cultural, coduri simbolice etc.)

Caz: Potrivit lui Stoetzel (1963), Dumas a ilustrat rolul contextului cultural inca din anul 1906, in analiza semnificatiei culturale a surasului:

in contextul cultural european, surasul este expresia culturala a unei atitudini de ascultare si de relationare pozitiva;

in contextul cultural japonez, el semnifica starea de incurcatura;

la cafrii din Borneo, surasul exprima dispretul etc.

Comunicarea interpersonala si atitudinile

Revenind la asertiunile anterioare, vom privilegia comunicarea interpersonala ca principal tip de comunicare an consiliere. Ca urmare, interesul pentru acest tip de comunicare este justificat. Studiile de specialitate privind comunicarea interpersonala sunt interesate, dincolo de mecanismele ei functionale (tehnologia comunicarii), de conditiile de eficienta a acesteia, din perspective variate. Samuel C. Certo analizeaza eficienta comunicarii interpersonale din perspectiva manageriala, Umberto Eco din perspectiva semiotica, Ferdinand de Saussure din perspectiva lingvistica, iar Jean Claude Abric din perspectiva psihologica.

Intrebandu-se "cum poate fi facilitata comunicarea intre doua persoane aflate in interactiune?", J.C. Abric reformuleaza aceasta intrebare, pornind de la presupozitia ca a comunica in interactiune inseamna "a te exprima si a fi inteles". Ajunge, astfel, la intrebarea: "ce conditii i-ar permite individului sa se exprime in situatia interindividuala in modul cel mai autentic cu putinta?"

Autorul ajunge la concluzia ca eficienta comunicarii este dependenta de tipul de relatie ce se stabileste intre parteneri, iar acest tip de relatie depinde, la randul sau, de "atitudinile dezvoltate de fiecare dintre actorii comunicarii". (J.C. Abric, 2002, p. 35)

Sarcina: Din cursul universitar "Fundamentele psihologiei", capitolul "Caracterul", actualizati descrierea atitudinilor"

1. Rolul atitudinilor in comunicarea interpersonala

sunt un aspect determinant al climatului relational;

influenteaza decisiv calitatea relatiei dintre actori;

influenteaza in mod decisiv natura relatiei sociale, definind statutul fiecaruia, calitatea si natura elementelor de continut al comunicarii.

Tipologia atitudinilor interpersonale

J.C. Abric prezinta o tipologie inspirata din lucrarile lui Porter. Pentru fiecare tip de atitudine, autorul formuleaza o definitie, un tip de relatie determinata, precum si consecintele posibile asupra comunicarii.

1. Atitudinea de interpretare

Definitie: a formula, a verbaliza pentru celalalt ratiuni ascunse care se afla la originea spuselor sau faptelor sale (verbal: de fapt, stiu eu ce te determina sa sustii ceea ce sustii n.n.)

Tipul de relatie creata:

Se creaza o relatie de dependenta a interpretatului fata de interpretant. Interpretantul se prezinta ca detinatorul unei presupuse cunoasteri despre interpretat

Consecinte posibile:

contradependenta: refuzul de a accepta aceasta situatie, care poate fi concretizata intr-o atitudine agresiva;

blocarea exprimarii interpretatului, fie ca interpretarea este

corecta, fie ca este gresita; cand este corecta, comunicarea se blocheaza, deoarece obiectivul comunicarii este epuizat; cand este gresita, comunicarea se blocheaza datorita neintelegerii celuilalt. Cazul interpretarii corecte este unul particular, intrucat el produce blocajul maxim. Descoperit in intentiile sale ascunse, partenerul declanseaza mecanisme de aparare cu atat mai puternice, cu cat interpretarea este mai pertinenta.

canalizarea discursului celuilalt: daca discursul continua, partenerul incearca sa evite continuarea interpretarii, ascunzand acele informatii care-l demasca. Se produce fenomenul de manipulare.

Concluzii:

in principiu, noninterpretarea;

in particular, indeosebi in consiliere, interpretarea, ca atitudine a consilierului, este o practica utila, cu conditia stapanirii ei si aplicarii in momentul potrivit, ca mijloc de provocare, in constiinta pacientului a unei autointerpretari corecte.

Sarcina: (5) Formulati o situatie problematica din domeniul consilierii, in care sa justificati utilitatea interpretarii.

Atitudinea de evaluare

Definitie: formularea unei judecati pozitive sau negative in legatura cu ceea ce spune celalalt

Tipul de relatie creata:

Se creaza o relatie de dependenta a evaluatului fata de evaluator. Evaluatorull se prezinta ca judecator al evaluatului in legatura cu spusele sale

Consecinte posibile:

blocarea comunicarii sau agresivitatea, ca urmare a evaluarii negative;

orientarea comunicarii (manipularea), in cazul evaluarii pozitive

Concluzii:

- regula generala: nonevaluarea

- in particular, evaluarile trebuie pastrate in intimitatea

evaluatorului, ca premisa a unor atitudini pertinente in consiliere.

3. Atitudinea de ajutor (consiliere)

Definitie: a propune celuilalt solutii pentru rezolvarea problemelor pe care le prezinta

Tipul de relatie creata:

Se creaza o relatie de dependenta a consiliatului fata de consilier. Consilierul se prezinta ca detinatorul unei presupuse solutii la problemele expuse de consiliat.

Consecinte posibile:

induce superficialitate in discursul celuilalt;

substituirea subiectului in rezolvarea propriilor probleme;

orientarea comunicarii spre solutiile date de consilier (manipulare);

inducerea unei atitudini linistitoare, care neglijeaza experienta traita de celalalt, ceea ce duce la agresivitate sau la blocaj;

Concluzie:

regula generala: non-consilierea;

in domeniul consilierii psihologice si educationale, consilierea in comunicare este practicata, cu respectarea unor exigente specifice specialitatii.

Punctul de vedere al lui J.C. Abric este o profesiune de credinta, echivalenta cu un catehism al consilierii:

"Cand spunem ca atitudinea de consiliere ar trebui evitata in comunicare, nu afirmam ca este interzis sa ne ocupam de ceilalti, ca orice ajutor sau sfat ar fi exclus. Evitarea atitudinii de consiliere se refera, de fapt, la aceea ca, atunci cand ne propunem sa ajutam sau sa consiliem, ajutorul nostru trebuie sa vizeze ca solicitantul sa-si poata exprima si expune in mod optim problemele sau cererile. Atitudinea de ajutor si de consiliere nu poate constitui baza unei comunicari autentice intre persoane, fiind in realitate rezultatul acesteia.

Daca ii voi permite subiectului sa se exprime, daca el va putea, datorita atitudinii mele de ascultare, sa-si expuna sentimentele si punctele de vedere, voi avea la indemana mai multe elemente pertinente pentru a formula sfatul cel mai potrivit.

L-am ajutat, dar nu propunandu-i solutii, ci asigurandu-i conditii pentru dezvoltarea interna si externa a reflectiei si a expresiei, fapt care va favoriza asumarea de catre subiect a propriilor probleme. Cu cat ne vom apropia mai mult de acest tip de relatie, cu atat sfatul va fi mai pertinent, cu atat el va fi mai usor de acceptat si de aplicat" (J.C. Abric, 2002, p. 44)

Atitudinea de chestionare (ancheta)

Definitie: a pune celuilalt intrebari pentru a-i usura exprimarea

Tipul de relatie creata:

Se creaza o relatie de dependenta a celui chestionat fata de cel care pune intrebari. Anchetatorul se prezinta ca stapanul absolut al situatiei de comunicare: "Aici eu pun intrebari" sau: "Limiteaza-te la raspunsuri" sau "Nu asta te-am intrebat" etc.

Consecinte posibile:

induce superficialitate in discursul celuilalt, care se limiteaza la a raspunde la intrebari;

manipularea celui chestionat: prin selectarea intrebarilor(deliberata sau inconstienta); prin modul de formulare a intrebarilor (afirmativ sau negativ, expresia tare sau atenuata etc); prin ordinea intrebarilor (respondentul este inclinat sa-si orienteze raspunsul la o intrebare dupa raspunsul dat la intrebarea anterioara).

Exemple: I. Inductia prin formularea intrebarii: utilizarea verbului "a interzice", in locul verbului "a nu autoriza" (extras dintr-o ancheta facuta in SUA, citata de Dautriat).

Prima formulare: "Sunteti de parere ca Statele unite ar trebui sa autorizeze discursurile impotriva democratiei ?"

A doua formulare: "Credeti ca Statele Unite ar trebui sa interzica discursurile publice impotriva democratiei ?"

Raspunsuri: Cazul 1 Cazul 2

Da: 21% Da: 46%

Nu: 62% Nu: 39%

Nonraspuns: 17% Nonraspuns: 15%

Concluzii: Populatia SUA prefera expresiile atenuate, in locul celor tari: refuzul discursurilor publice impotriva democratiei este mai accentuat in primul caz, fata de al doilea (62% fata de 46%)

II. Inductia prin ordinea intrebarilor. (acelasi autor)

Se pune intrebarea: Mergeti la biserica duminica ?

Cazul 1: Inaintea acestei intrebari se pune intrebarea: Sunteti un credincios practicant ? Raspunsurile la intrebarea de baza sunt afirmative in proportie de 60%

Cazul 2: Nu se pune nicio intrebare inainte. Raspunsurile afirmative la intrebarea de baza sunt in proportie de 42%

Concluzie: intre cele doua cazuri este o diferenta semnificativa, determinat de inductia intrebarii preliminare, care obliga respondentul la o conduita conforma primului raspuns.

Sarcina: (6) Formulati si experimentati un caz de inductie in chestionare

Concluzie:

regula generala: non-chestionarea sistematica;

In particular: chestionarea selectiva, prin intrebari deschise, puse in momentele de racire a comunicarii sau de abatere involuntara a interlocutorului de la subiectul comunicarii.

5. Atitudinea de comprehensiune

Definitie: a arata celuilalt ca te intereseaza si asculti ceea ce spune celalalt. Se realizeaza prin reformulare (transmiterea, catre celalalt de semnale care indica interesul si intelegerea)

Tipul de relatie creata:

Se creaza o relatie de dependenta a celui care reformuleaza fata de cel care expune. Cel care expune este privilegiat.

Consecinte posibile:

climat favorabil comunicarii;

determina aprofundarea exprimarii;

exista riscul de interpretare, daca se incarca formularea unor opinii subiective care nu se bazeaza pe comprehensiune.

Concluzii: comprehensiunea este o conditie a unei situatii optime de comunicare, deci trebuie incurajata si promovata.

Pe baza celor expuse se pot formula cele cinci conditii ale unei situatii optime de comunicare, in conceptia teoriilor nondirective (C. Rogers):

Non-evaluarea

Non-interpretarea

non-consilierea

Non-chestionarea sistematica. Intrebari deschise

Comprehensiunea. Reformularea.

Potrivit lui C. Rogers, in comunicarea interpersonala specifica consilierii psihologice si educationale, climatul optim se bazeaza pe patru componente:

Acceptarea neconditionata a celuilalt

Neutralitatea binevoitoare

Autenticitatea

Empatia.

Sarcina: Actualizati cunostintele despre empatie, consultind cursul de Fundamentele psihologiei, capitolul "Imaginatia"