Ancheta sociologica si sondajul de opinie- consideratii asupra aplicarii acestora, respectiv reflectarea rezultatelor sondajelor de opinie in mass media

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE JURNALISM SI STIINTELE COMUNICARII

SCOALA DOCTORALA IN STIINTELE COMUNICARII

TITLUL REFERATULUI: Ancheta sociologica si sondajul de opinie- consideratii asupra aplicarii acestora, respectiv reflectarea rezultatelor sondajelor de opinie in mass media

CUPRINS :

avantaje si dezavantaje ale aplicarii acestora

sublinierea punctelor comune si a celor opuse ce se evidentiaza in cercetarea calitativa, respectiv cantitativa

reflectarea rezultatelor sondajelor de opinie in mass media

Ancheta sociologica si sondajul de opinie- consideratii asupra aplicarii acestora, respectiv reflectarea rezultatelor sondajelor de opinie in mass media

Ancheta sociologica si sondajul de opinie- consideratii asupra aplicarii acestora, respectiv reflectarea rezultatelor sondajelor de opinie in mass media

Jurnalistii, politicienii, sociologii, specialistii in organizarea si desfasurarea sondajelor de opinie etc. sunt interesati de studierea receptarii sau de impactul pe care il au opiniile proprii sau ale celorlalti asupra publicului larg. Pentru capatarea rigorii specifice stiintei, in cadrul cercetarii socio-umanului, s-a impus crearea unor metode investigare prin intermediul carora sa se stabileasca modalitatile prin care se realizeaza legatura dintre universul teoretic - conceptual si realitatea empirica. Astfel, de-a lungul timpului, pornind de la modelul metodelor din stiintele naturii, au luat nastere metodele, tehnicile, procedeele si instrumentele de investigare specifice cercetarii socio-umanului.

Provenind "de la cuvintele grecesti methodos =drum, cale si logos=stiinta" metoda reprezinta un ansamblu de modalitati si reguli de cercetare, adecvate pentru rezolvarea unor probleme determinate. Ea mijloceste trecerea de la conceptul privit in plan teoretic la analizarea acestuia in cadrul practicii sociale. Metoda reprezinta "aspectul teoretic cel mai activ al stiintei, care jaloneaza calea dobandirii de cunostinte noi" . Gandirea metodica asigura atat coerenta logica interna, cat si concordanta mentalului nostru cu realitatea obiectiva.

Metodologia reprezinta totalitatea metodelor de cercetare folosite intr-o stiinta. Metodele generale reprezinta cadre normative, care orienteaza demersul cunoasterii asupra realitatii, dar care nu sunt dependente de continutul realitatilor studiate, dovada fiind faptul ca aceeasi metoda poate fi aplicata oricarei realitati. Metode generale precum observatia sau experimentul sunt metode circumscrise calitativului. Metodele statisticii pot fi grupate in calitative si cantitative. Sondajele,anchetele si recensamantul sunt metode cantitative.In schimb, in cazul metodelor particulare se impune specificatia faptului ca acestea sunt adecvate caracteristicilor studiate. Se utilizeaza cand la singular (metoda comparativa, metoda stimulilor constanti etc.), cand la plural (metode de culegere a datelor, de prelucrare a informatiilor). "Nu este de mirare faptul ca specialistii au remarcat faptul ca in stiintele sociale si comportamentale notiunea de "metoda" este ambigua."

Importanta metodei cantitative reiese din analiza raportului dintre calitate si cantitate.Astfel, orice realitate exprima o calitate, deoarece,in sens general,prin calitate se desemneaza o anumita entitate,ce se diferentiazade altele.In acest sens calitatea este un produs sintetic.

Conceptul de calitate departajeaza diferite entitati sau fenomene.Totusi.pe de alta parte conceptul de calitate exprima si o relativa unitate intre acestea.Astfel,oricat ar fi de diferite entitatile realitatii,ele vor prezenta si unele caracteristici mai generale, comune, ceea ce le face relativ unitare.

Cantitatea exprima o a doua coordonata de existenta a fenomenelor, studiul acesteia prezinta atat interes in sine, cat mai ales un interes pentru surprinderea calitatii.Cunoasterea stiintifica prioritar spre surprinderea calitatii,dar calitatea se afla in relativa unitate cu cantitatea.Aceasta relativa unitate face posibila patrunderea in coordonata calitativade manifestare a fenomenelor, prin intermediul coordonatei cantitative, care este mai usor de surprins.

Se poate concluziona ca orice calitate se manifesta si pe plan cantitativ siorice calitate este o cantitate a unei calitati.De aceea nu putem vorbi de cantitate si calitate in sine( acestea se pot analiza separat doar la nivel abstract,conceptual), in realitate avem de-a face cu calitati si cantitati detrminate,fapt pentru care orice calitate este calitate cantitaivasi orice cantitate este o cantitate calitativa. Hegel a descoperit si formulat principiile dialecticii: unitatea si lupta contrariilor, trecerea cantitatii in calitate si negarea ca sens al dezvoltarii si ca semn al progresului.In ceea ce priveste trecerea cantitatii in calitate,Hegel constata ca orice calitate subzista prin asociere la un anumit interval cantitativ. Modificarile cantitative se pot realiza ,in plus sau in minus fara a afecta calitatea,atata timp cat nu se ating limitele intervalului cantitativ,asociat respectivei calitati (atata timp cat nu se atinge masura). Iata cum din analiza hegeliana se intrevedea posibilitatea de a surprinde in mod relativ calitatea prin intermediul cantitatii.

Raportul dintre metoda si tehnici

In ceea ce priveste ambiguitatea dintre metoda si tehnici, putem observa ca aceasta se amplifica prin faptul ca denumirile sunt aceleasi. Astfel, vorbim de metoda observatiei si de tehnici de observare etc. Aceasta ambiguitate poate fi cu usurinta depasita daca se costientizeaza faptul ca metoda exprima un demers al gandirii, nu o vedem. Noi vedem doar consecintele aplicarii ei.

Termenul de tehnici de cercetare (in limba greaca tekne=modde a proceda,viclesug), desemneaza un ansamblu de prescriptii pentru ca activitatea de cunoastere stiintifica a realitatii sociale sa-si atinga scopul.Tehnicile sunt observabile si, din analiza acestora, avem posibilitatea de a deduce metoda folosita. Se poate conchide astfel faptul ca: metodele asigura strategia in cunoastere, iar tehnicile (circumscrise unei anumite metode) instrumentalizeaza aceasta strategie, o face eficienta; metoda fara tehnici este de neaplicat;tehnicile fara metoda raman neorientate, nesistematizate. "Chestionarul este o tehnica, respectiv un instrument de investigare constand dintr-un ansamblu de intrebari scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic care, prin administrarea de catre operatori de ancheta sau autoadministrare determina din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris"

Procedeul sau procedura se refera la ordinea operatiilor succesive care se impun cercetatorului in procesul cunoasterii si are in vedere organizarea formala a datelor."Procedeul ne apare ca o particularitate a tehnicii in aplicarea instrumentelor de cercetare."

Clasificarea metodelor

O taxonomie a metodelor sociologice poate fi facuta avand in vedere mai multe criterii: dupa caracterul lor (obiective si subiective); dupa specificul realitatilor investigate(calitative si cantitative);dupa natura relatiei cercetator-subiect (directe si indirecte); dupa scopul lor- metode de recoltare a informatiilor, metode de prelucrare si interpretare a acestora, metode de investigatie intensiva si extensiva, metode de diagnoza si prognoza, metode de cercetare etc. si dupa caracterul stiintific(metode intuitive, empirice si metode stiintifice).

Metodele sunt ghidate de conceptia generala a cercetatorului, de principiile teoretico-stiintifice de la care acesta porneste, reunite sub denumirea de metodologia cercetarii.

Principalele metode ale stiintelor comunicarii sunt:ancheta sociologica, experimentul, observatia si analiza de continut.

In ceea ce priveste metodele din stiintele socioumane, acestea pot fi clasificate dupa multiple criterii. Dupa criteriul temporal, facem distinctie intre metodele transversale, urmarind descoperirea relatiilor intre laturile, aspectele, fenomenele si procesele socioumane la un moment dat (observatia, ancheta, testele psihologice si sociometrice etc.), si metodele longitudinale, studiind evolutia fenomenelor in timp (biografia, studiul de caz, studiile panel etc.).

Un alt criteriu de clasificare a metodelor il constituie reactivitatea, gradul de interventie a cercetatorului asupra obiectului de studiu. In experiment, cercetatorul intervine provocand producerea fenomenelor, spre deosebire de observatie, in care ideal ar fi ca cercetatorul sa nu produca nici o modificare a comportamentelor sau situatiilor studiate. Dupa reactivitatea lor, metodele pot fi clasificate astfel: metode experimentale (experimentul sociologic, psihologic), metode cvasiexperimentale (ancheta, sondajul de opinie, biografia sociala provocata etc.) si metode de observatie (studiul documentelor sociale, observatia si altele).

Metodele in stiintele sociale si comportamentale mai pot fi clasificate si dupa numarul unitatilor sociale luate in studiu. Exista metode statistice, desemnand investigarea unui numar mare de unitati sociale (anchetele socio-demografice, sondajele de opinie, analizelele matematico- statistice), si metode cazuistice, semnificand studiul integral al catorva unitati sau fenomene socioumane (biografia, studiul de caz, monografia sociologica etc.). "Metodele cantitative ofera posibilitatea examinarii faptelor sociale prin prisma caracteristicilor acestora, exprimate numeric.Metodele calitative nu presupun reducerea faptelor observabile la variabile exprimate numeric, ci ele conduc la descifrarea continutului, a esentei obiectului de studiu."

In fine, dupa locul ocupat in procesul investigatiei empirice, metodele pot fi: de culegere a informatiilor (inregistrarea statistica, studiul de teren, ancheta etc.), de prelucrare a informatiilor (metode cantitative, metode calitative), de interpretare a datelor cercetarii (metode comparative, interpretative etc.).

In masurarea sociologica exista abordari ce privesc opiniile atat individuale cat si colective. Daca se doreste analiza universului subiectiv trebuie observat subiectul in viata sa cotidiana si in momentele cand este confruntat cu probleme asupra carora se doreste analiza opiniei in cauza. Cealalta apreciere, cea colectiva cauta sa situeze individul dintr-un grup in raport cu o problema anume, apeland la metode care permit sa se compare pozitiile individuale cu cele ale altor membrii ai grupului, dar si opiniile grupului in ansamblu. Pentru a asigura un grad cat mai mare de credibilitate al sondajului trebuie avuti in vedere patru factori: marimea esantionului utilizat, modul de a-l selecta, marja de eroare si nivelul de credibilitate. In ceea ce priveste marimea esantionului, in urma statisticilor s-a descoperit ca 384 este un numar magic, indiferent de numarul celor supusi sondarii pentru a obtine un grad de precizie de 95%, adica marja de eroare va fi de doar 5%. Gradul de precizie este direct proportional cu numarul intervievatilor.Gradul de credibilitate este invers proportional cu marja de eroare.

Termenul de ancheta, luat in continutul sau cel mai larg, este sinonim cu cel de investigatie, de culegere de informatie.In sensul de metoda de cercetare a socio-umanului, incorporeaza tehnici, procedee si instrumente interogative de culegere a informatiilor, specifice interviului si chestionarului sociologic. Are un caracter neexperimental, cu un grad relativ scazut de control al cercetatorului asupra variabilelor analizate. Dezvoltata mai ales incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ancheta sociologica este in prezent foarte raspandita. Obiectul sau de abordare il constituie realitatea sociala, evenimente, fenomene si procese caracteristice, precum si atitudinea oamenilor fata de acestea, semnificatiile pe care ei li le atribuie, sfera lor de aspiratii,  interese, preocupari si comportamente din domeniile economic, demografic, cultural, politic, optiunile preelectorale, activitatile de timp liber, opinia publica, propaganda etc.

Ancheta a fost definita astfel: Ancheta reprezinta o metoda de interogare, informare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini, motivatii, aspiratii, caracteristici personale si ale mediului social) la nivelul grupurilor umane de diferite dimensiuni si care permite cuantificarea datelor in vederea descrierii si explicarii lor." "O metoda de a aduna informatii de la un numar de indivizi, un esantion, cu scopul de afla informatii despre populatia din care este extras esantionul." (Ferber, apud May, 65) "Ancheta - o metoda interogare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini, motivatii etc.) la nivelul grupurilor umane, mai mici sau mai mari, de analiza cuantificabila a datelor in vederea descrierii si explicarii lor." (Cauc, p. 167). Ancheta este definita drept "o forma de observare partiala a unor fenomene sociale." Ancheta nu isi propune sa descrie indivizii particulari care fac parte din esantion, ci sa obtina un profil al populatiei vizate.

Operationalizarea conceptelor reprezinta ansamblul operatiilor prin care insusirile definitorii ale unui concept pot fi identificate, evaluate sau chiar masurate in universul empiric. Orice concept general se poate concretiza pe calea gasirii unor trasaturi, a unor caracteristici "materiale" (obiecte, actiuni, situatii) sau "spirituale" (opinii).Operationalizarea conceptelor consta in trecerea de la concept la dimensiuni, variabile, indicatori si indicii sai specifici si are un rol esential in cadrul derularii proiectului de cercetare, furnizand datele de fond pentru selectia metodelor, pentru construirea instrumentelor de investigatie etc.

Maniera de administrare depinde de esantion (caracteristicile populatiei, tema si resurse), determinand maniera de constructie a instrumentului de cercetare si,de asemenea defineste tehnicile de ancheta, care sunt:ancheta directa sau ancheta indirecta.In cazul anchetei indirecte instrumentul de cercetare, chestionarul, este completat de catre subiect, in timp ce la ancheta directa, operatiunea aceasta ii revine operatorului de ancheta, care poate realiza comunicarea cu subiectul pe diferite cai.

Ancheta directa

Calitatea datelor rezultate din anchetele directe depinde in mare parte de operatorii de interviu. astfel, o buna parte din atentia cercetatorilor trebuie sa se indrepte catre solutionarea unor probleme legate de selectia, instruirea, motivarea si supervizarea operatorilor de ancheta. Avantaje ale anchetei directe. Cand instrumentul este lung, e recomandabil ca interviul sa se realizeze la domiciliu (confort, sentimentul controlului). Se poate face observatie (sa se valideze raspunsurile subiectilor). Are cea mai mica rata de non-raspunsuri partiale datorita prezentei operatorului. Cea de a doua varianta este ancheta prin telefon, in care comunicarea intre operator si subiect se realizeaza telefonic este o procedura foarte populara de culegere a datelor in tarile occidentale si care asigura o buna reprezentativitate deoarece un procent satisfacator de camine dispun de abonament telefonic (peste 90%). Calculatorul genereaza aleator numarul de telefon (random digit dialing) iar datele se introduc de catre operator direct in baza de date. Este, in mod cert, cea mai rapida si ieftina modalitate de a realiza o ancheta.Astfel, putem conchide ancheta prin telefon pezinta urmatoarele avantaje:rapiditate;mare arie de actiune;cost redus;fiabilitate- mai putine refuzuri decat in cazul chestionarii face- to- face;control constant al terenului (intrucat totul se intampla intr-o camera cu telefoane);introducerea rapida a datelor.

Ancheta indirecta (in scris, sau prin autoadministrarea chestionarului).Modalitati de aplicare in scris:in prezenta operatorului (care ii ofera instructiuni);aplicarea in grup;prin posta;chestionare publicate in presa Avantaje autoadministrarii sunt multiple:cost redus;se inlatura influenta perturbatoare a operatorului;se inlatura greselile de inregistrare si interpretare ale operatorului; anonimatul raspunsului este mai bine protejat; operatorul are timp de gandire;subiectii pot fi dispersati in teritoriu. Dezavantaje pot, la randul lor, afecta validitatea cercetarii:nu stim, in functie de modalitatea de administrare, cine raspunde la chestionar;se pierde spontaneitatea raspunsurilor; se pierde posibilitatea de a se elimina efectul de contaminare a raspunsurilor; multe non-raspunsuri;se pierde multa informatie (oamenii scriu greu); teama de raspunsuri in scris; apar multe erori datorate chestionarului;nu putem clarifica sensul anumitor raspunsuri.

Ancheta postala (dupa Babbie, 1994)

Metoda de baza in acest caz este distribuirea chestionarelor in cutiile postale. Problema cea mai spinoasa la distribuirea prin posta consta in procentul din chestionare care sunt returnate completate cercetatorilor.

Ce se poate face? Se pot colecta chestionarele de catre operatori de la domiciliul subiectilor. Aceasta va mari rata retururilor se pot folosi chestionare auto-timbrate, care nu mai solicita introducerea in plicuri;stimularea periodica a subiectilor in directia completarii si returnarii chestionarelor ; utilizarea de stimulente materiale: organizarea de tombole in vederea cresterii motivatiei respondentilor in care cei care au returnat chestionarele completate puteau castiga premii, cat de cat substantiale. Pe baza experientei de cercetare, Babbie noteaza urmatoarele rate de retur: 50% - adecvat, cel putin 60% - bun, cel putin 70% - foarte bun.

Dupa continutul problemelor investigate anchetele se clasifica in: socio-economice, asupra dezvoltarii zonale, rurale si urbane, de opinie publica,asupra mijloacele de comunicare in masa.

Realizarea a.s. presupune un demers metodologic riguros, tocmai pentru a suplini lipsa de control (manipulare) asupra variabilelor. De multe ori, a.s. nu se rezuma la utilizarea tehnicilor, procedeelor si instrumentelor de lucru interogative pentru culegerea informatiilor (ca in cazul sondajului de opinie), ci, in scopul unei mai bune cunoasteri, se combina modalitatile interogative cu arte metode si tehnici de cercetare, cum ar fi cele ale observatiei stiintifice, ale analizei documentare si de continut. In acest fel se pot corela rezultatele, comparindu-se ceea ce spun oamenii cu ceea ce fac, ceea ce se aude cu ceea ce se vede.

Utilizarea metodelor statistice se concretizeaza prin intermediul a doua principale metode:recesamantul si anchetele de opinie. Ancheta este o metoda cantitativa de culegere a informatiilor care foloseste chestionarul ca instrument de investigare . Informatia nu este culeasa oricum ci prin intermediul unor proceduri standardizate care face posibila extrapolarea cu o eroare acceptabila a rezultatelor de la o parte a populatiei investigate la toata populatia in ansamblu.

Ancheta nu isi propune sa descrie indivizii particulari care fac parte din esantion ci sa obtina un profil al populatiei vizate.

Persoanele incluse in esantion, sunt selectate intr-un mod stiintific din populatia vizata astfel incat fiecare individ sa aiba aceiasi sansa de a fi selectat. Doar in acest mod, rezultatele pot fi extrapolate de la indivizii selectati la intreagapopulatie vizata.

Constructia chestionarului Ceea ce diferentiaza ancheta de alte metode de investigare stiintifica este faptul ca este necesara constructia unui instrument de colectare a datelor nou cu ocazia fiecarei investigatii. Acest aspect este neplacut mai ales deoarece face dificila compararea rezultatelor din cercetari diferite. Pe de alta parte, intrucat nu exista instrumente standardizate, cu exceptia unor scale de atitudini care au fost deja scalate pe populatia care urmeaza a fi investigata, trebuie sa se abordeze faza elaborarii instrumentului cu cea mai mare atentie.

Chestionarul in ancheta indirecta

La chestionarea cu operatori de ancheta subiectul depinde de operator pentru accesul la intrebarile de chestionar. Prin urmare, operatorul controleaza aplicarea intrebarilor din chestionar, intelegerea lor de catre subiecti si inregistrarea raspunsurilor. In acest caz, discutia trebuie sa se concentreze, in mod evident, pe evitarea erorilor pe care le pot produce operatorii. In cazul anchetelor indirecte, chestionarul se dovedeste foarte important, de vreme ce este interfata prin care subiectii comunica cu echipa de cercetare. Chestionarul trebuie sa fie astfel construit incat datele colectate sa fie valide si fidele, altfel spus, sa aiba acelasi inteles pentru toti subiectii, inteles care sa fie identic cu cel planuit de catre cercetator.

Evident, toate aceste amanunte devin mai putin importante in cazul aplicarii in grup a chestionarului. In astfel de situatii instructajul va fi realizat de un membru al colectivului de cercetare, care va fi la dispozitia subiectilor pe durata completarii instrumentului de cercetare.

Divagatie

Elaborarea instrumentului se bazeaza pe etapa, anterioara, a operationalizarii. In aceasta etapa se construiesc procedeele de masurare a diferitelor concepte care intervin in cercetare.( De exemplu: coeziunea grupului, participarea la activitatile grupului de elevi, motivatia pentru participarea la orele de educatie fizica, bugetul de timp liber, bugetul de timp alocat pentru activitati fizice, etc.). Finalitatea acestei etape este asigurarea unei cat mai bune validitati si fidelitati a masurarilor noastre.

Tipuri de anchete

In functie de obiective si modul de desfasurare:anchete intensive realizate pe o populatie restransa (grup, sat, cartier etc) cu scopul de a aprofunda o tema speciala si anchete extensive realizate pe populatii mari

In functie de instrumentele folosite: anchete calitative, realizate pe populatii restranse, cu instrumente calitative, care permit identificarea caracteristicilor de profunzime ale realitatii sociale.Anchete cantitative cu instrumente formalizate si rezultate cuantificabile, pe populatii reprezentative statistic.

In functie de modul in care se aplica: anchete colective: pe grupuri de oameni si anchete individuale: aplicarea individuala a instrumentelor de cercetare

In functie de modul de colectare a informatiei: anchete directe: colecteaza informatii despre subiectii investigati, in care acestia sunt implicati in mod nemijlocit. Anchete indirecte: colecteaza date despre fenomene prin subiecti neimplicati in desfasurarea lor (evenimente trecute).

Obiectul de cercetare foarte larg:opinii, atitudini, comportamente; aspiratii, trebuinte, motivatii; caracteristici demografice;caracteristici ale mediului social si ale modului de viata.

Tipuri de ancheta Ancheta se efectueaza pe baza diferitelor modalitati de culegere a informatiei. Utilizeaza ca instrument de lucru chestionarul si pune problema alegerii esantionului care va participa la studiu. Exista patru modele care necesita participarea celui chestionat:contact direct prin anchetator;contact prin posta;contact prin telefon; contact cu ajutorul terminalului calculatorului.

Aceste patru tipuri pot fi combinate, in planul cercetarii, fiecare prezentand avantaje si dezavantaje. Alegerea unuia dintre ele depinde de proportia ce le-a fost acordata in cadrul unei cercetari date.Contactul direct prin anchetator permite un bun control al conditiilor in care ancheta este efectuata dar este susceptibila de a altera calitatea datelor culese.Controlul indirect etse realizat prin proiectia pe care o efectueaza persoanele interogate. Plecand de la un stimul dat, anchetatul proiecteaza atitudinile sau opiniile sale. Pentru a recolta informatiile obtinute prin tehnicile proiectate se selecteaza anumite metode. Tehnicile proiectate sunt verbale sau nonverbale. Pentru testarea produselor destinate copiilor sunt folosite in mod deosebit desenele. Contactul prin posta presupune trimiterea chestionarului prin posta. Este o metoda mai scumpa, folosita pentru contactarea populatiei dispersate din punct de vedere geografic. Nu exista in acest caz constrangerea timpului. Un inconvenient major al acestei metode il constituie rata slaba a raspunsurilor; pe langa aceasta nu se poate exercita controlul asupra celui care raspunde in chestionar (nu se poate stabili daca adevaratul destinatar este cel care completeaza chestionarul). Acest tip de ancheta restrange forma si tipul intrebarilor puse prin lipsa anchetatorului care sa reduca din interpretari, ambiguitati si dificultati. Astfel intrebarile trebuie sa fie simple si la indemna oricui.Contactul prin telefon - numerele de telefon necesare anchetelor pot fi obtinute din listele institutiilor specializate. Acest mod de ancheta ofera anumite avantaje. Este mai putin costisitor din punct de vedere al celui anchetat. Prezinta avantajul de a se putea contacta persoane imposibil de contactat in mod normal (personalitati, directori, peofesionalisti). Limita acestui tip de ancheta este numarul restrans de intrebari, tipul acestora si durata anchetei, care este de 11-15 minute. Acest tip de ancheta s-a dezvoltat cu deosebire in Franta ultimilor ani.Contactul cu ajutorul treminalului calculatorului este un mod de ancheta care se raspandeste tot mai mult. Terminalul permite utlizari variate. Poate inlocui cu succes ancheta prin telefon. Poate fi folosit cu succes in cadrul manifestarilor temporare (saloane, targuri) pentru interogarea anumitor persoane care nu pot fi altfel contactate. Acest mod necesita un echipament bine pus la punct.Avantajele acestei metode constau in costul realizarii anchetei, controlul raspunsurilor, posibilitatea de a inregistra in plus raspunsuri. Limitele anchetei cu terminale privesc durata chestionarului si tipul intrebarilor puse.

Aceste patru moduri de strangere a informatiilor au caracterisitici care pot sa se adevereasca a fi inconveniente sau avanataje in functie de problema de rezolvat, marimea esantionaului studiat si ratei raspunsurilor lipsa.

Tipologia anterioara are caracter orientativ. in fapt fiecare metoda poate fi utilizata in fiecare caz.

Evaluarea cantitativa a acestor insusiri constituie masurarea. Masura este o expresie numerica a intensitatii insusirii studiate.

In orice cercetare sociala se intampina dificultati majore in stabilirea unitatilor de masura, a etalonului ("cu ce masuram") si in stabilirea regulilor de atribuire a numerelor pentru obtinerea masurii.

Abordarea cantitativa nu se suprapune cu masurarea. Distinctia numarare-masurare. Masurarea opereaza cu insusirile obiectelor. Numararea opereaza cu obiectele.

Astfel, un obiect ce ne intereseaza din punct de vedere al unei insusiri calitative (fiecare stare este distincta) poate fi abordat cantitativ prin numarare. Iar un obiect ce ne intereseaza din punct de vedere al unei insusiri cantitative poate fi evaluat calitativ, luind in considerare un singur caz.

Ancheta directa cel mai des folosita, iar principalul avantaj, dar si dezavantaj se datoreaza situatiei de interactiune.

Ancheta "face to face": domiciliu, locul de munca, strada, iesirea de la manifestari colective.

Optiunea pentru un tip sau altul depinde de: populatia studiului, esantionarea, tema cercetarii, mijloacele avute la dispozitie.

Ancheta la domiciliu: se realizeaza atunci cind gospodaria este unitatea de esantionare. Este de preferat atunci cind chestionarul este lung. Asigura cea mai buna calitate a rezultatului: confortul psihologic al subiectului care se afla intr-un mediu familiar.Este mai putin afectata de non-raspunsuri. La ora actuala insa este relativ frecventa situatia in care subiectul este fizic greu de accesat (interfoanele).

Ancheta prin telefon-Utilizarea acestui tip de ancheta s-a raspindit odata cu generalizarea telefonului; avantaje: rapiditate, aria de actiune mai mare, costul redus, fiabilitate, studiu pilot in conditii reale, controlul constant al terenului, prelucrarea imediata a chestionarului.

Ancheta indirecta

Deosebirea nu este foarte rigida, existind variante foarte apropiate de cea a anchetei "face to face", la domiciliul subiectilor. Operatorul intilneste subiectul, lasa chestionarul spre completare si il reia dupa un inteval de timp.

Alte tipuri de ancheta indirecta: -chestionarele aplicate simultan unui numar mare de indivizi ( prin posta; ziare/reviste).Avantaje: - costuri mai reduse; dispare influenta pertubatoare a operatorului/efectul de interactiune; o mai buna inregistrare a raspunsurilor/ in special in cazul intrebarilor deschise; anonimatul; timpul de gindire; reprezentativitatea teoretica a esantionului (esantiounul initial). Dezavantaje: nu stim daca persoana aleasa de noi este cea care raspunde la chestionar; spontaneitatea scazuta a raspunsurilor, acestea se "confectioneaza", apar efecte de contaminare;multe nonraspunsuri: partiale/totale; se pierde informatie / lumea are retineri in a raspunde in scris; teama de raspuns; in conditii egale produce mai multe erori; nu putem elimina ambiguitatea, imprecizia, inconsistenta.

Probabilitatea de garantare a rezultatelor si eroarea maxima admisa sunt alese de beneficiar in conformitate cu precizia pe care doreste sa o aiba sondajul.Probabilitatea se alege intre valorile 95% si 99%.Eroarea maxima admisa poate lua valori acceptabile de la 1% pana la 5%.

In cadrul anchetei sociologice oamenii furnizeaza informatiile solicitate si, trebuie avuta in vedere consecinta care reiese, si anume o limitare severa a aplicarii acesteia doar acele aspecte in legatura cu care oamenii detin informatii. Realizarea anchetei sociologice impune un demers metodologic riguros pentru a suplini lipsa de control asupra variabilelor. La aceasta lipsa de control asupra variabilelor se adauga si faptul ca, spre deosebire de alte metode de cercetare, de aceasta data sunt antrenate si cadre ajutatoare (operatorii de ancheta), pentru a se face fata efortului de culegere de la populatie a unui mare volum de informatii.

Operatiile (etapele) implicate intr-o ancheta sociologica sunt: stabilirea temei; determinarea obiectivelor; documentarea prealabila (literatura problemei, rapoarte de cercetare pe aceeasi tema, precum si o prima luare de contact direct cu situatia concreta, o vizita in teren); elaborarea ipotezelor ; definirea conceptelor; operationalizarea (elaborarea spatiului de atribute - dimensiuni, variabile, indicatori); cuantificarea (fixarea expresiilor cantitative ale indicatorilor direct observabili - masurabili - pentru care se culeg date); determinarea populatiei (definirea universului anchetei: localizarea si structurile principale ale populatiei, fixarea subiectilor investigati prin cuprindere totala, tip recensamint sau partiala, prin loturi sau esantioane reprezentative); stabilirea tehnicilor si a procedeelor de ancheta (de intervievare si/sau chestionare); intocmirea instrumentelor de lucru (elaborarea chestionarelor, a ghidurilor de interviu, a planurilor de convorbire, teste, scale etc., verificarea si definitivarea lor); ancheta pilot (acum are loc in fapt si testarea instrumentelor);  constituirea echipei de anchetatori, instruirea si repartizarea sarcinilor; intocmirea calendarului de desfasurare a anchetei (inclusiv prevederea modalitatilor de control; culegerea datelor; verificarea informatiilor culese si retinerea formularelor valide in vederea prelucrarii; codificarea informatilor (in masura in care nu au fost precodificate la elaborarea instrumentelor);intocmirea machetei de prelucrare a datelor (frecvente, valori medii, teste de semnificatie, corelatii etc.); prelucrarea datelor (individual - manual sau cu ajutorul calculatorului electronic); analiza si interpretarea informatiilor; redactarea raportului de ancheta; stabilirea, impreuna cu beneficiarul, a eventualelor masuri de interventie (in ultimul timp sunt tot mai des aplicate anchete sociologice intr-un demers ce imbina cercetarea cu actiunea practica).

Ancheta pe baza de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale sociologiei, folosirea ei stiintifica implicand parcurgerea mai multor etape: stabilirea obiectului anchetei; documentarea; formularea ipotezei, determinarea populatiei (a universului anchetei); esantionarea;alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului in functie de continutul intrebarilor, acestea pot fi: factuale sau de identificare -prin intermediul carora se solicita date obiective despre subiect- varsta, sexul, studiile);de cunostinte;de opinii si atitudini;de motivatie etc. ; pretestul-ancheta pilot (pentru a vedea daca chestionarul a fost bine elaborat si daca oamenii sunt interesati de subietul anchetei); redactarea definitiva a chestionarului; alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane special destinate acestei operatii sau prin autoadministrare);defalcarea (depuierea) rezultatelor;analiza rezultatelor obtinute in raport cu obiectivele formulate; redactarea raportului final de ancheta.

Ancheta pe baza de interviu presupune raporturi verbale intre participantii aflati fata in fata, centrarea asupra temei cercetate, directia unilaterala de actiune, fiecare participant pastrandu-si locul de emitator sau receptor (prin acesta se deosebeste de convorbire).

Esantionarea

Anchetele de opinie nu epuizeaza ansamblul colectiei de cazuri in cadrul cercetarii. Ele investigheaza un esantion al respectivei colectii si trag concluzii generale asupra colectiei, prin inferenta cazuisticii studiate din esantion. Orice inferenta inductiva incompleta a anchetelor prezinta riscul de eroare, risc ce poate fi diminuat pe doua cai:sa se aplice legea numerelor mari la nivelul esantionului si acesta sa fie reprezentativ pentru ansamblul colectiei. Marimea esantionului depinde de timp, buget, marimea populatiei si de gradul de precizie pe care il dorim. Chiar si asa , nu exista o regula simpla pentru cat de mare sa fie esantionul. In general depinde de resursele financiare si profesionale disponibile. Totusi un esantion de marime medie este din punct de vedere statistic suficient si operational.

Conceptele de opinie si opinie publica

Sunt opiniile personale metamorfozate in opinie publica prin intermediul sondajelor de opinie si mass media ?

De - a lungul timpului au existat mai multe abordari ale opiniei publice.O prima ..ar fi aceea ca opinia publica ar reprezinta o agregare de opinii personale considerate din perspectiva semnificatiei pentru raportarea la teme de interes general. Aceasta abordare este sustinuta de catrejurnalisti si politicieni ,servind drept justificare pentru folosirea sondajelor de opinie ca metoda de investigare a opiniei publice. In a doua abordare opinia publica este considerata drept reflectarea credintelor majoritatii, multi teoreticieni, sustinatori ai acestei directii de analiza, vad opinia publica avand la baza si, mai ales, reflectand normele sociale.In acest sens, Elisabeth Nollle Newman, argumenteaza,prin prisma teoriei sale - "spirala tacerii" , ca opinia publica se poate defini cel mai bine astfel:opiniile asupra unor chestiuni controversate, pe care cineva le poate exprina public ,fara teama de a fi izolat"..A treia categorie, sustinatoare a ideii ca opinia publica ia nastere prin ciocnirea grupurilor de interese, pornestede la presupozitia omniprezentei conflictului in societate. Cel mai puternic atac, adresat sondajelor de opinie, ii apartine lui Blumer(1948).Acesta sustinea ca sondajele de opinie nu sunt altceva decat instrumente artificialepentru descrierea opiniei publice.Justificarea afirmatiei sale avea la baza faptul ca sondajele nu furnizeaza date cu privire la: cine sunt respondentii, ce grupuri de interese sprijina etc. Cea de a patra abordare considera ca opinia publica este opinia jurnalistilor ti a altor elite. A cincea abordare are drept punct central ideea conform careia opinia publica este o fictiune.Unul dintre sustinatorii al acestei abordari este Pierre Bourdieu.Acesta considera o interpretare riguroasa a sodajelor de opinie ar consta intr-o examinare epistemologica a intrebarilor si raspunsurilor la acestea, iar la final s-ar impune o examinare, respectiv evaluare a intrebarilor si raspunsurilor luate laun loc. Aceasta ar fi alea unica de a afla care erau intrebarile la care credeau ca raspund intervievatii.

Opiniile personale sunt metamorfozate in opinie publica, in special prin retele si relatii sociale, spatiul politic si, in nu ultimul rand, prin spatiul media.

Dar ce este opinia? Opinia reprezinta o judecata de valoare bazata pe cunoastere personala, nesistematica. Se impune mentionarea diferentierii "intre valorile culturale, pe de o parte, si gusturi si preferinte, pe de alta.I cazul acestora din urma, singura autoritate este individul,pe cand in cazul celor dintai simtim ca autoritatea se afla in afara indivizilor care eventual, le impartasesc. [.] Cinstea , de exemplu,este privita ca o valoare nu pentru ca eu sau dumneavoastra spunem ca este asa,ci pentru ca o opercepem ca pe ceva considerat important in CULTURA careia ii apartinem." (Allan G. Johnson, Dictionarul Blackwell de sociologie, Editura Humanitas, ,Bucuresti,2007, pg. 382).

"Opinia publica consta din reactiile oamenilor la enunturile sau intrebarile cu forma prestabilita in conditiile unui interviu" (Noelle-Neuman, Elisabeth,1980, Spirala tacerii. Opinia publica -invelisul nostru social.Traducere de Vlad Cucu-Oancea. Postfata de Alina Bargaoanu. Bucuresti: comunicarea.ro,pg. 282 .

Termenul de opinie publica a aparut, conform lucrarii lui Andr Tremblay, "Sondages. Histoire, pratique et analyse", la inceputul secolului al XIX-lea si se referea atunci doar la opiniile exprimate de intelectuali, prin pamflete, nuvele si zicatori. McKinnon considera atunci ca opinia publica este sentimentul pe care il creeaza un anumit subiect in contact cu persoanele cele mai inteligente, informate si morale si care se rasfrange, gradual, asupra tuturor membrilor societatii. (apud. Berger, Arthur Asa, 1991)

In secolul al XX-lea, intelesul sintagmei de "opinie publica" este de judecata sociala a unei comunitati asupra unei chestiuni de importanta generala, dupa o dezbatere publica rationala. (Young, apud. Tremblay, Andr, 1991) Nu mai sunt in centru elitele, iar opinia publica este considerata ca o posibilitate exterioara de a influenta guvernarea.

Sociologii au conturat, de-a lungul timpului, mai multe definitii operative ale opiniei publice: opinie externa (opinia pe care o proclamam in afara cercului intim), opinia interna (opinia pe care o pastram pentru noi sau in interiorul cercului intim), curent de opinie (tendinta care se cristalizeaza in mintile unei parti importante din populatie), opinia imediata (opinie care se exprima in circumstante determinate de un eveniment), opinia latenta (opinie profunda). Spatiul de manifestare si conditionare al opiniei publice este spatiul public (in sensul de ansamblul de actori,relatii si institutii).

O definitie de tip pragmatic apare in literatura de specialitate: "opinia publica este ceea ce masoara sondajele de opinie publica". Astfel, sondajul de opinie publica este o cercetare de tip preponderent descriptiv asupra opiniilor susceptibile de a avea caracter public, bazata pe aplicarea unor chestionare la un esantion de populatie. Opinia publica poate fi analizata la nivel personal (opinii structurate, semistructurate, nestructurate), interpersonal, de spatiu social sau de spatiu public. La nivel interpersonal este util sa fie facuta distinctia intre opinie manifesta spontan, opinie-raspuns in situatii de viata cotidiana si opinii-raspuns in situatii de sondaj.

In conceptia sociologiei moderne, opinia publica oglindeste in general, convingerile, ideile, aprecierile si atitudinile oamenilor in legatura cu un anume subiect referindu-se la stari de fapt sau la preferinte. Cei ce examineaza opinia publica, apeland la metode specifice cum ar fi sondajele de opinie, pot furniza anumite concluzii, sesizand directii, ca si intensitatea optiunilor, dupa cum poate fi constatata masura in care unele opinii sunt active iar altele latente, in formare.

Diferentele existente intre "societate" si "comunitate" sunt oarecum evidente. Societatea este caracterizata de o slaba integrare culturala, o eterogenitate manifestata prin legaturi indirecte intre membrii societatii si de individualism. Comunitatea, pe de alta parte, realizeaza o puternica integrare culturala, creeaza legaturi directe intre membri. Apare aici, ca o trasatura specifica acestor comunitati, conceptul de "holism" (conceptul ii apartine lui Louis Dumont). Conform holismului, membrii sistemului nu pot evada, sunt integrati in comunitate, starea sociala cu normele si traditiile sale subjugand individul si intezicandu-i acestuia sa se detaseze de grupul caruia ii apartine. (apud. Tremblay, Andr, 1991).

Conditiile opiniei publice sunt atat culturale, cat si politice. Astfel, la inceput, indivizii resimt un dubiu, sunt sceptici fata de institutiile politice, sociale si culturale, urmand ca, mai tarziu, aceste dubii sa fie exprimate in mod public.

Andr Tremblay crede ca in prezentarea rezultatelor unui sondaj printr-o media, trebuie furnizate anumite informatii. De pilda, trebuie mai intai facuta distinctia intre refuzul de a raspunde si lipsa unei opinii clare. Apoi, metodele de esantionare a repondentilor, data comandarii unui sondaj si data realizarii efective a acestuia trebuie precizate. Forma, structura si continutul exact al intrebarilor trebuie facute publice, la fel si cu proportia exacta a tuturor raspunsurilor, a intrebarilor si a formulelor de calcul folosite. Mai mult, Tremblay crede ca pana si ordinea intrebarilor trebuie sa fie disponibila macar la cerere. Media are numeroase constrangeri legate de timp si spatiu. In jurnalele de stiri televizate, rezultatele unui sondaj trebuie prezentate in mai putin de doua minute. Jurnalistii nu au pregatirea necesara pentru a reda cu exactitate rezultatele unui sondaj si tind sa scoata din context anumite cifre care rezulta din anchete. Mai mult, trebuie luate in considerare relatiile contractuale dintre media si centrele de sondare si semnificatia sondajelor pentru aceste centre. Centrele de sondare sunt, de fapt, societati comerciale care sunt platite pentru a efectua un sondaj.

Prin urmare, sondajele nu ajuta analiza politica, ci trateaza politicul intr-o maniera senzationalista.

Media in serviciu public amplifica efectul sondajelor asupra populatiei. Caracterul lor popular impune insa anumite limite cand vine vorba de prezentarea rezultatelor sondajelor. Sunt prezentate astfel numai intrebarile de interes general, toate subtilitatile analizei statistice fiind reduse la minimum.

Cei care comanda cel mai des sondaje sunt politicienii, iar sondajele politice au cea mai mare influenta asupra populatiei, evaluand justetea unei candidaturi, modificand imaginea candidatilor si a partidelor politice, a acuratetii unui program politic. Politicienii care vor sa se inscrie intr-o competitie politica, cer mai intai un sondaj pentru a-si vedea sansele si pot duce chiar la retragerea unei candidaturi valabile, dar putin "vizibile". (Tremblay, Andr, 1991)

Sondajele care se concentreaza asupra unei singure persoane ca subiect, cu intrebari despre personalitate si charisma, pot duce la impresia ca repondentii vor vota pentru acea persoana. Anumite sondaje pot influenta si media in sensul ca un actor politic bine vazut in sondaje, sustinut popular, va fi prezentat mai des in jurnale sau in paginile ziarelor. Unii oameni politici au inteles importanta sondajelor si de aceea organizeaza evenimente sau iau decizii importante in momentul in care se realizeaza un sondaj.

Sondajele de opinie fac din ce in ce mai des subiectul unei dezbateri care ii are in prim-plan pe practicienii sondajelor si pe sociologi, in frunte cu Pierre Bourdieu. Sociologii, contestatari ai acuratetii sondajelor, cred ca acestea nu refelcta neaparat dorintele si nevoile opiniei publice, de vreme ce acest fenomen este un proces social care nu poate fi inteles printr-o metoda care nu face altceva decat sa contabilizeze opiniile individuale.

Pentru practicienii si aparatorii sondajelor, dezbaterea asupra masurarii opiniei publice se confunda cu ideea de democratie. Rezistenta criticilor s-ar baza astfel pe un spirit antidemocratic care neaga puterea individului in favoarea puterii pe care o au sociologii ca experti ai fenomenelor sociale.

Problema contestatarilor sondajului este ca acesta nu este un instrument adecvat pentru cunoasterea opiniei publice. Mai mult, Pierre Bourdieu este de parere ca opinia sondata nu este opinie publica si isi pune urmatoarea intrebare: opinia pe care o emitem in public este aceeasi opinie masurata de sondaje sau este vorba de alt fenomen? Sociologul canadian considera ca impostura sondajelor se sprijina pe trei elemente: nimeni nu are o opinie despre sau in orice problema; nu toate opiniile se valideaza; intrebarile puse nu sunt neaparat intrebarile pe care ar trebui sa le punem.

Entman si Herbst (2001, apud Markstedt, 2007: 14) disting intre patru referenti sau dimensiuni ale opinei publice: opinia de masa, opinia publica activata, opinia latenta si opinia majoritatilor percepute. "Opinia publica de masa" este ceea ce, de cele mai multe ori, se inregistreaza prin sondajele de opinie, respectiv distribuirea sau agregarea unor opinii individuale. In terminologia lui Haberms (2005) aceasta apare sub numele de "opinie non-publica". Judecatiile de opinie exprimate de indivizi izolati ca raspuns la intrebarile de sondaj dau continutul acestei opinii publice de masa. Tipul de opinie publica activa descris de Entman si de Herbst (identificat de Habermas cu "opinia publica" pur si simplu ) apare in cazul liderilor de opinie, la nivelul diferitelor campanii politice sau nepolitice. Opinia publica activa este cea care, sustin cei doi autori anterior citati, contribuie la formare opiniei de masa. Ceea ce se chema "opinie publica latenta" este mai mult un construct de tipul "ce ar fi daca", ce ar fi daca opinia de masa, de obicei neinformata, ar deveni informata. Opinia majoritatilor percepute este un gen de opinie sus inuta de grupul sau segmentul social de valoare modala.

Opiniile latente de care vorbesc Entman si Herbst, pe linie de continuitate cu V.O.Key (1961, apud Zaller, 1998) sunt potentialitati, propensiuni care exista la nivelul populatiei si se pot actualiza in opinii manifeste. Conceptul in sine de "opinie latenta" este contradictoriu pentru ca, prin definitie, opiniile sunt expresie, manifestare (Chelcea, 2002: 59). Constructul este considerat insa a fi util mai ales in spa iul politic pentru a marca modul in care politicienii citesc starea de spirit viitoare a populatiei functie de datele prezentului : "Opinia latenta este acea opinie care poate exista la un anume moment in viitor ca raspuns la ac iunile decidentilor si poate avea drept consecinte politice nefaste sau chiar infrangerea politicienilor in alegeri. Acesta este motivul pentru care oficialii o iau in seama si acesta este motivul pentru care Key o plaseaza in centrul analizelor sale." (Zaller,1998:2) Similitudinea de status si expunerea la mass media sunt principalele categorii de factori care favorizeaza conversia opiniilor strict personale in opinie publica. Factorii sau convertorii activi sunt interactiunile interpersonale si actiunile de grup in diferitele lor forme - de la asociatii, miscari sociale, intruniri cu sau fara prezenta unor lideri de opinie etc. Opiniile de masa cu grad redus de structurare sunt specifice mediilor pasive de conversie in care actioneaza o similitudinea de status si , eventual, mass media. Grupurile de opinie publica majoritara pot aparea ca urmare a unor similitudini marcate de status, cumulate cu interactiuni interpersonale si expunere mediatica. Liderii de opinie, miscarile sociale, asociatiile sau alte forme de organizare sociala - partide politice, sindicate etc. - pot duce la formarea unor curente de opinie bine structurate, active.

Ce este opinia publica?

Cu peste 50 de ani inainte , Harwoods Childs inventaria peste 50 definitii ale opiniei publice. Diversitatea se mentine si poate fi ordonata, in esenta, in baza distinctiei pe care Noelle- Neumann o opereaza intre functia manifesta si ca latenta a opiniei publice (2004: 276-291).

Prima functie, de tip manifest, trimite la procese de rationalitate sociala menite sa orienteze deciziile pentru realizarea binelui public in societatile democratice .Binele general, solutionarea problemelor publice constituie obiectul dezbaterilor care duc la o opinie dominanta in societate.

Opiniile individuale devin opinie publica/opinie publica dominanta in masura in care se refera la teme de interes general si purtatorii lor interactioneaza si folosesc rationamente in sustinerea unor puncte de vedere. Este un sens al opiniei publice de sorginte iluminista, venind din secolul al XVIII-lea.Ce cred si discuta argumentat guvernatii despre ceea ce trebuie sa faca guvernantii pentru binele comun este esenta opiniei publice ca rationalitate sociala.

Definitii precum cea a lui Hennessy (1985) sunt in linia acestei abordari rationaliste: opinia publica este structurare a preferintelor unui numar semnificativ de oameni in raport cu modalitatile de rezolvare a unor probleme de interes general. Inca din anii 1920 King remarca faptul ca opinia publica este "judecata sociala realizata asupra unei probleme de importanta generala sau civica dupa o dezbatere publica rationala, constienta" (King 1928, apud Scheufele si Moy, 2000:5).

O a doua functie a opiniei publice, in sistematizarea operata de Noelle-Neumann este de tip latent si se refera la realizarea controlului social. In varianta operationala, in acest sens de control social, opinia publica poate fi identificata prin "acele opinii asupra unor teme controversate pe care le poti exprima public fara a te izola." (Noelle-Neumann, 2004: 85).

Exista si atitudinii extreme: opinia publica nu exista ca atare. Si argumente precum cele ale lui Pierre Bourdieu nu sunt de ignorat:"Orice ancheta de opinie presupune ca oricine poate avea o opinie sau, altfel spus, ca producerea unei opinii este la indemana oricui. Chiar daca renun la o anume naivitate democratica, voi contesta acest prim postulat. Al doilea postulat: se presupune ca toate opiniile au aceeasi valoare (toutes les opinions se valent). Cred ca se poate demonstra ca nu este asa si ca faptul de a cumula opinii care nu au nicicum aceeasi forta reala conduce la producerea unor artefacte lipsite de sens. Al treilea postulat implicit: in simplul fapt de a pune aceea i intrebare la toti cei intervievati este implicita ipoteza ca exista un consens asupra problemelor, altfel spus, ca exista un acord asupra intrebarilor care ar merita sa fie puse. Aceste trei postulate implica, imi pare mie, o intreaga serie de distorsiuni care se observa chiar atunci cand toate conditiile de rigoare metodologica sunt satisfacute la nivelul culegerii si analizei datelor." Pierre Bourdieu ,1984, Questions de sociologie, Paris : Les ditions de Minuit, 222).

Punctul de vedere este cu atat mai mult de luat in seama cu cat microteoria lui Bourdieu are implicati directe la nivelul analizei datelor in legatura cu semnificatia non-raspunsurilor mai ales pentru itemii cu con inut politic din chestionarele de opinie (Pilmmis, 2006). Interventiile publice ale lui Bourdieu atrag atentia asupra riscului de focalizare asupra unor teme de fals interes public.

Guvernantii , dupa opinia sa, "Sunt fericiti sa guverneze prin magia sondajelor de opinie publica, aceasta tehnologie pseudostiintifica de demagogie rationalizanta care nu le ofera nimic mai mult decat raspunsuri fortate la intrebari impuse pe care respondentii frecvent nu si le pun in termenii in care le formuleaza sondajele."( Bourdieu, Pierre and Wacquant, Loic J.D, An Invitation to Reflexive Sociology. Chicago: Chicago University Press, 1992,pg. 200).

Opinia reprezinta in limbajul comun pozitia unui individ asupra unei probleme si se caracterizeaza prin anumite trasaturi: obiectul, valenta si intensitatea. Obiectul defineste judecata, aprecierea iar valenta orientare generala. Intensitatea reprezinta punctul esential, definitoriu.

Opinia publica nu exista decat daca exista mai multe optiuni. Toti aspirantii la functii in stat, in general, trebuie sa aiba o oarecare sustinere populara pentru a-si legitima puterea. Caracteristica societatilor si nu comunitatilor, opinia publica se bazeaza pe posibilitatea de a schimba societatea, normele, cutumele si institutiile sale.

Rotariu si Ilut (1997, pp. 112-114) trec in revista mai multe tipuri de erori din anchete, care pot fi atribuite operatorilor si anume: erori determinate de trasaturi de personalitate, erori determinate de corelatia dintre tema anchetei si atitudinea sau opinia intervievatorului, erori rezultate din anticipatiile operatorului.

Solutii pentru ameliorarea sau chiar eliminarea erorilor datorate operatorilor. Acestea pot fi minimizate printr-o selectie riguroasa a operatorilor, motivarea lor, instruire de calitate si control strict, care sa sanctioneze orice abatere. se poate vorbi de incercarea de a construi un portret robot al operatorului ideal ( Rotariu si Ilut, 1997, p. 184 ).

Este destul de clar ca, din punctul de vedere al organizarii echipei de operatori, conducatorii au de rezolvat doua probleme fundamentale:motivarea operatorilor si cea de a doua costa in alegerea unor operatori suficient de instruiti si de inteligenti pentru a indeplini cerintele anchetei(totusi trebuie avut in vedere nivelul de instructie,deoarece operatorii foarte educati sunt greu de motivat).

Instruirea operatorilor consta in elaborarea unui set de instructiuni, prelucrat astfel prevederile sale sa fie intelese in totalitate.Setul de instructiuni trebuie sa cuprinda reguli generale privind interactiunea cu subiectii, reguli privind selectarea subiectilor de interviu - adeseori revine operatorului sarcina de a stabili persoana careia ii va aplica instrumentul (in esantionare pe metoda itinerariilor), reguli cu privire la completarea chestionarului, reguli cu privire la interactiunea cu colectivul de cercetare, recomandari generale pentru operatori etc.

La prima vedere este greu de crezut ca mii de oameni, din diferite categorii sociale, accepta sa furnizeze informatii de natura personala unor necunoscuti(operatorii). Rotariu si Ilut sintetizeaza motivatiile care explica gradul destul de mare de cooperare din partea subiectilor in anchetele sociologice:reflexul de politete ( e greu sa refuzi);dorinta de influentare si nevoia de a vorbi.

Faptul ca s-a constatat un grad inalt de colaborare din partea populatiei la realizarea anchetelor sociologice,nu anuleaza problema pe care o ridica refuzurile in desavarsirea operatiunilor de colectare a informatiilor in ancheta. Astfel, rata refuzurilor poate ajunge la valori ingrijoratoare,ce pot afecta negativ realizarea obiectivele cercetarii din mai puncte de vedere si anume: intarzierea colectari datelor brute, respectiv a rezultatelor prelucrate; sporirea costurilor; compromiterea reprezentativitatii esantionului(in cazul in care persoanele care refuza sa colaboreze cu operatorul nu constituie un esantion aleator).

Evitarea unei rate mari de refuzuri subliniaza importanta momentului realizarii contactului cu subiectul. De aceea,in urma analizarii rate mari de refuzuri, aceia dintre operatori care inregistreaza sistematic un numar mare de refuzuri vor trebui exclusi din echipa de cercetare. Problemele de securitate din mediul urban, si masurile de securizare a locuintelor ridica dificultati in calea operatorilor.

CRITICI LA ADRESA SONDAJELOR DE OPINIE

"Prezentarea sondajelor de opinie in mass media are reguli proprii siproceduri de aplicare specifice[] nu se respecta standardele cvasiuniversal acceptate, asa cum au fost formulate in 1968 de Asociatia Americana pentru Cercetarea Opiniei Publice (AAPOR). Conform recomandarilor AAPOR, la publicarea rezultatelor sondajelor de opinie publica trebuie:1) identitatea institutiei care a sponsorizat sondajul;2) sa se reproduca intocmai cuvant cu cuvant a intrebarilor;3) structura esantionului ;4) volumul esantionului si detaliile in cazul utilizarii chestionarelor postale;5) erororile de esantionare;6) reprezentativitatea subesantioanelor; procedeul de investigatie; 7) durata fiecarui interviu."( Chelcea Septimiu Sociologia opiniei publice "David Ogilvy"- SNSPA, Bucuresti, 2000 , pg 37)

Una dintre acestea consta in faptul ca sondajele de opinie, indiferent de intentiile pe care le declara, opereaza in asa fel incat tind sa reduca opinia publica la un agregat de opinii individuale. O a doua critica se refera la faptul ca opereaza cu concepte vagi, slab operationalizate sau nu tocmai adecvate domeniului pe care il vizeaza. Sondajele de opinie culeg date de tip subiectiv la nivel individual. Valorile lor agregate pe total esantion sau pe subesantioane sunt prezentate ca masuri ale opiniei publice. Majoritatea abordarilor teoretice din domeniu sustin insa ca opinia publica nu este o simpla agregare de opinii individuale ci "un complex de preferinte exprimate de un numar semnificativ de persoane cu privire la o problema de importanta generala" . Acesta este unul dintre punctele de consens puternic in a sustine ca opina publica este altceva sau mai mult decat suma opiniilor individuale sau decat agregarea lor. Hennessy apeleaza in definitia sa la ideea de complex sau de sistem. Vorbeste de un sistem de preferinte care au un referent comun, respectiv o anume problema care nu este insa individuala ci "de importanta generala". In plus, conteaza si numarul celor care isi exprima preferintele. Acestia trebuie sa fie in numar semnificativ. Definitia functioneaza ca un gen de norma de recunoastere a ceea ce este opinie publica. O multime de preferinte individuale,conform abordarii respective, pot fi clasificate ca manifestare de opinie publica daca se refera la o problema de interes general si sunt exprimate de o multime de luat in seama in contextul dat. Calificativul de "semnificativ" din definitia lui Hennessy poate fi interpretat in sens statistic dar si in sens social, de "suficient de vizibil" in spatiul public. Una dintre cele mai puternice critici adresate sondajelor de opinie,formulata inca din anii 1948 de catre Herbert Blumer, are in vedere tocmai decalajul dintre intelegerea opiniei publice ca raportare evaluativa la o problema de interes general si practica de a culege informatii de la indivizi izolati prin sondaje bazate pe esantioane:"Observatiile mele nu sunt pe linia a ceea ce pare sa fie preocuparea principala a cercetatorilor din domeniul sondajelor de opinie publica, altfel spus nu vizeaza imbunatatirea interna a tehnicii sondajelor"

"Dupa parerea mea, deficienta inerenta sondajelor de opinie publica, desigur, in varianta in care sunt realizate acum, este legata de procedura de esantionare. Procedura actuala de selectie impune un tratament al societatii ca si cum aceasta ar fi numai un agregat de indivizi disparati. Opinia publica, la randul ei, este privita ca distributie cantitativa a opiniilor individuale."

Critici aduse metodei anchetei:

Trebuie avut in vedere si faptul ca in desfasurarea a.s. pot sa apara multe erori, unele datorate modului defectuos de lucru, altele datorate lipsei de cooperare din partea subiectilor, erori ce trebuie prevenite printr-un control sistematic asupra calitatii activitatilor. Limita principala a a.s. decurge insa din insasi natura domeniului studiat, a relatiilor dintre opiniile, atitudinile, convingerile si comportamentele umane, care nu urmeaza nici pe departe un model liniar de determinare.Anchetele nu permit stabilirea de conexiuni cauzale intre variabile, deoarece in urma analizarii rezultatelor acestora obtinem asocieri care surprind doar aspecte particulare ale convingerilor si actiunilor oamenilor, fara a avea in vedere contextul in care acestea se dezvolta. De asemenea,in cadrul anchetelor se considera ca actiunea umana este conditionata doar de contextul exterior si in foarte mica masura se analizeaza rolul constiintei umane, scopurilor, intentiilor si valorilor ca factori generatori ai actiunii. Astfel, acesti critici considera ca prin ancheta doar colecteaza o masa mare de fapte si statistici fara valoare teoretica si scapa din vedere faptul ca unele lucruri nu sunt masurabile, mai ales prin ancheta, deoarece aceasta metoda se bazeaza pe chestionare structurate care necesar sunt limitate.

In ceea ce priveste conceperea intrebarilor chestionarului(instrumentul de cercetare),se intalnesc frecvent greseli in formularea intrebarilor.Astfel rezulta intrebari prea generale sau care folosesc un limbaj greoi, specializat, cuvinte vagi, intrebari sugestive, intrebari prezumtive, intrebari ipotetice care atrag dupa ele un anumit tip de raspuns, de obicei afirmativ.

Aceeasi distorsiune o creeaza si multimea nonraspunsurilor care provin fie din necompletarea intregului chestionar, fie a unor intrebari. Ele provin datorita negasirii persoanei, refuzului de a raspunde, nereturnarii chestionarelor etc.

Dupa R. Muchielli (1971), relatia operator-subiect comporta o serie de distorsiuni:teama de a fi apreciat negativ, evidentiata prin minimizarea raspunsurilor, raspunsuri socialmente dorite; aceasta tendinta creste la persoanele instruite; aparitia reactiei de aparare "nu stiu" la intrebarea personalizata ("Ce credeti Dvs.?", reactia de aparare la schimbari bruste in intrebari, ceea ce mareste procentul de indecizie; reactia la infatisarea si modul de prezentare al anchetatorului (sex, varsta, fizic, apartenenta culturala etc.); riscul sugestiei si al inductiei raspunsului; Atunci cand avem in discutie conceptul de opinie publica, eliminam calificativele "raspuns bun" sau "raspuns rau".

RELATIA DINTRE CERCETAREA CANTITATIVA, RESPECTIV CEA CALITATIVA IN DOMENIUL STIINTELOR SOCIO -UMANE INCOMPATIBILITATE SAU COMPLEMENTATRITATE

Complementaritatea cantitativ- calitativ

In planul metodologic propriu-zis, al strategiei metodologice se sustine, in mod obisnuit, ideea ca abordarea cantitativa este cea care se bazeaza pe tehnici structurate (experiment, ancheta cu chestionar standardizat, plan observational riguros, etc.), pe cand cea calitativa uzeaza de tehnici nonstructurate (observatia coparticipativa, interviuri individuale intensive, interviuri de grup, studii de caz, analiza autobiografiilor).

Pe un astfel de plan, se poate argumenta usor complementaritatea si, in foarte multe circumstante, necesitatea imbinarii celor doua tipuri de metode. Asa de exemplu, elaborarea unui chestionar ar trebui sa fie precedata, indeosebi in cazul unor populatii sau probleme mai putin cunoscute, de un studiu pregatitor, in care sa se foloseasca interviuri individuale si de grup libere si de profunzime, analize de documente, autobiografii etc. In acest caz interviul este doar o cale spre realizarea unui chestionar, spre desavarsirea unei anchete concrete. Acest fapt, insa, nu are finalitate categorisirea acestuia drept metoda cantitativa in sine. Sau, tot asa de bine, in urma aplicarii unui chestionar se poate trece si la utilizarea altor metode, intensiv-calitative.

Caracteristici generale ale cercetarilor de tip cantitativ,respectiv cantitativ

Ancheta si interviul sunt prezentate uneori ca o singura metoda ce acopera continuumul: interviu structurat-interviu nestructurat. Ambele presupun un schimb de informatii intre cercetator si anumite "elemente" ale "realitatii sociale".

Distinctia ancheta-interviu

Raportul dintre ancheta si sondaj

Ancheta sociologica include, ca si categorie, sondajul. Sondajul se ocupa mai ales cu descrierea opiniilor. Sondajele, spre deosebire de majoritatea celorlalte anchete, sunt mai rapide, mai eficiente.

Pe de alta parte, ancheta face uz de metode complementare (observatia, analiza documentara)

Ilut si Rotariu (1997) dezbat pe larg relatia dintre ancheta si sondaj? Ei identifica urmatoarele caracteristici ale sondajelor:centrare pe aspectul opinional;centrare pe probleme de interes public;pronuntat caracter descriptiv;realizate foarte rapid;rezultatele sunt prezentate rapid;se realizeaza la comanda unui beneficiar;fac parte din viata unei societati democratice.

Ce este sondajul de opinie? Nu orice ancheta este un sondaj de opinie; sondajul de opinie este o subcategorie a anchetei , care are ca scop cercetarea unor probleme de interes public. De exemplu, o ancheta asupra obiceiurilor de consum a unui produs alimentar, chiar daca foloseste chestionarul ca instrument de lucru nu este un sondaj de opinie publica. Calitatea unui sondaj de opinie este determinat de scopuri si de felul in care este realizat. Sondajele ar trebui realizate pentru a dezvolta informatii statistice despre indivizi. Sondajele nu trebuiesc concepute pentru a produce rezultate predeterminate sau ca o baza de date pentru activitati de marketing si vanzari. Sondajele de opinie realizate in reviste, sondajele TV, sondajele de opinie pe site-uri sunt foarte suspecte. Aceaste si altele in care esantionul se selecteza singur sunt de cele mai multe ori nevalide deoarece participantii nu au fost selectionati intr-un mod stiintific. De obicei,la astfel de sondaje cel mai probabil vor raspunde persoanele cu opinii puternice (de cele mai multe ori negative). Sondajul de opinie are drept scop "masurarea opiniilor asupra unor probleme specifice prin intermediul interviurilor pe un esantion reprezentativ din populatia ale carei opinii urmeaza sa fie descrise."

Probleme specifice apar la nivelul esantionarii si al elaborarii intrebarilor. Un sondaj de opinie conduce la rezultate cu atat mai utile cu cit estimatiile sale sint mai corecte si corespund necesitatilor beneficiarilor. Pentru aceasta este necesar ca esantionarea sa se realizeze cit mai riguros din punct de vedere tehnic.Orientarea raspunsurilor la intrebarile din chestionar poate sa fie influentata de modul de formulare propriu-zisa a intrebarilor. Pentru cresterea validitatii si fidelitatii chestionarului, urmatoarele conditii de formulare a intrebarilor se cer respectate: utilizarea de cuvinte simple, obisnuite sau frecvent utilizate; evitarea ambiguitatii prin specificarea clara a obiectului intrebarii, inlaturarea expresiilor vagi si solicitarea experientei sau o. persoanei investigate; evitarea tendentiozitatii intrebarii, generata de contextul in care este plasata in formularul de chestionar si de ordinea cuvintelor de un anumit tip (de exemplu: solicitarea mai intii a acordului si apoi a dezacordului, adaugarea de informatii prealabile care orienteaza in mod disimulat raspunsul etc.); neincluderea intrebarilor prezumtive (care presupun ca o persoana detine o opinie sau manifesta un comportament).

Intrebarile din sondajul de o. sint aproape exclusiv inchise (cu variante prestabilite de raspuns din care subiectul alege). Acest procedeu impune formularea exhaustiva a variantelor de raspuns. Culegerea datelor concrete se poate face prin posta, telefon sau prin interviu. Si in acest caz trebuie respectate reguli specifice, mai ales cind se aplica procedeul intervievarii, care creaza o situatie de interactiune sociala ce influenteaza orientarea raspunsurilor.

Prelucrarea datelor obtinute prin sondajul de o. este statistica. Gradul de prelucrare depinde de interesele beneficiarilor, putindu-se limita la repartitii de frecvente absolute si relative sau extinde la analize multivariate. De asemenea, analiza poate sa fie doar descriptiva sau sa conduca la explicatii si predictii, poate avea in vedere date transversale (obtinute la un moment dat) sau longitudinale (prin studii panel, de cohorte, de tendinte etc.).

In studiul o.p. prezinta interes atit cunoasterea orientarilor specifice unui anumit moment, cit si a fluctuatiilor si tendintelor conturate in timp. Importanta sondajelor de o. a cunoscut o crestere progresiva atit ca frecventa de realizare, cit si prin varietatea domeniilor de interes aplicativ (electoral, promovarea unor inovatii, radio-TV, "consumul' cultural, marketing, demografie, publicitate, moda etc.). Ilustrative pentru aceasta tendinta sint: existenta unor institutii traditionale de investigare a o.p. in multe tari (Institutul american de o.p. - Gallup, Institutul francez de o.p. - IFOP, Institutul de demoscopie din Germania, Institutul britanic de o.p., iar in Romania - IR-SOP, IMAS etc.) si cresterea acuratetei tehnice de fundamentare a estimatiilor. Luarea si aplicarea deciziijor in multe institutii care promoveaza politici bazate pe si dependente de activarea intereselor oamenilor sint precedate si de analize ale o.p.. M.V.

Sociologia dispune de multiple metode si tehnici de cercetare. Metodade cercetare ,ca siin alte stiinte,asigura si in stintele socio-umane coerenta logica interna a imaginii mentale.

Rotariu si Ilut (1997, pp. 112-114) trec in revista mai multe tipuri de erori din anchete, care pot fi atribuite operatorilor si anume: erori determinate de trasaturi de personalitate, erori determinate de corelatia dintre tema anchetei si atitudinea sau opinia intervievatorului, erori rezultate din anticipatiile operatorului.

Solutii pentru ameliorarea sau chiar eliminarea erorilor datorate operatorilor. Acestea pot fi minimizate printr-o selectie riguroasa a operatorilor, motivarea lor, instruire de calitate si control strict, care sa sanctioneze orice abatere. se poate vorbi de incercarea de a construi un portret robot al operatorului ideal ( Rotariu si Ilut, 1997, p. 184 ).

Este destul de clar ca, din punctul de vedere al organizarii echipei de operatori, conducatorii au de rezolvat doua probleme fundamentale:motivarea operatorilor si cea de a doua costa in alegerea unor operatori suficient de instruiti si de inteligenti pentru a indeplini cerintele anchetei(totusi trebuie avut in vedere nivelul de instructie,deoarece operatorii foarte educati sunt greu de motivat).

Instruirea operatorilor consta in elaborarea unui set de instructiuni, prelucrat astfel prevederile sale sa fie intelese in totalitate.Setul de instructiuni trebuie sa cuprinda reguli generale privind interactiunea cu subiectii, reguli privind selectarea subiectilor de interviu - adeseori revine operatorului sarcina de a stabili persoana careia ii va aplica instrumentul (in esantionare pe metoda itinerariilor), reguli cu privire la completarea chestionarului, reguli cu privire la interactiunea cu colectivul de cercetare, recomandari generale pentru operatori etc.

La prima vedere este greu de crezut ca mii de oameni, din diferite categorii sociale, accepta sa furnizeze informatii de natura personala unor necunoscuti(operatorii). Rotariu si Ilut sintetizeaza motivatiile care explica gradul destul de mare de cooperare din partea subiectilor in anchetele sociologice:reflexul de politete ( e greu sa refuzi);dorinta de influentare si nevoia de a vorbi.

Faptul ca s-a constatat un grad inalt de colaborare din partea populatiei la realizarea anchetelor sociologice,nu anuleaza problema pe care o ridica refuzurile in desavarsirea operatiunilor de colectare a informatiilor in ancheta. Astfel, rata refuzurilor poate ajunge la valori ingrijoratoare,ce pot afecta negativ realizarea obiectivele cercetarii din mai puncte de vedere si anume: intarzierea colectari datelor brute, respectiv a rezultatelor prelucrate; sporirea costurilor; compromiterea reprezentativitatii esantionului(in cazul in care persoanele care refuza sa colaboreze cu operatorul nu constituie un esantion aleator).

Evitarea unei rate mari de refuzuri subliniaza importanta momentului realizarii contactului cu subiectul. De aceea,in urma analizarii rate mari de refuzuri, aceia dintre operatori care inregistreaza sistematic un numar mare de refuzuri vor trebui exclusi din echipa de cercetare. Problemele de securitate din mediul urban, si masurile de securizare a locuintelor ridica dificultati in calea operatorilor.

CRITICI LA ADRESA SONDAJELOR DE OPINIE

"Prezentarea sondajelor de opinie in mass media are reguli proprii siproceduri de aplicare specifice[] nu se respecta standardele cvasiuniversal acceptate, asa cum au fost formulate in 1968 de Asociatia Americana pentru Cercetarea Opiniei Publice (AAPOR). Conform recomandarilor AAPOR, la publicarea rezultatelor sondajelor de opinie publica trebuie:1) identitatea institutiei care a sponsorizat sondajul;2) sa se reproduca intocmai cuvant cu cuvant a intrebarilor;3) structura esantionului ;4) volumul esantionului si detaliile in cazul utilizarii chestionarelor postale;5) erororile de esantionare;6) reprezentativitatea subesantioanelor; procedeul de investigatie; 7) durata fiecarui interviu."( Chelcea Septimiu Sociologia opiniei publice "David Ogilvy"- SNSPA, Bucuresti, 2000 , pg 37)

Una dintre acestea consta in faptul ca sondajele de opinie, indiferent de intentiile pe care le declara, opereaza in asa fel incat tind sa reduca opinia publica la un agregat de opinii individuale. O a doua critica se refera la faptul ca opereaza cu concepte vagi, slab operationalizate sau nu tocmai adecvate domeniului pe care il vizeaza. Sondajele de opinie culeg date de tip subiectiv la nivel individual. Valorile lor agregate pe total esantion sau pe subesantioane sunt prezentate ca masuri ale opiniei publice. Majoritatea abordarilor teoretice din domeniu sustin insa ca opinia publica nu este o simpla agregare de opinii individuale ci "un complex de preferinte exprimate de un numar semnificativ de persoane cu privire la o problema de importanta generala" . Acesta este unul dintre punctele de consens puternic in a sustine ca opina publica este altceva sau mai mult decat suma opiniilor individuale sau decat agregarea lor. Hennessy apeleaza in definitia sa la ideea de complex sau de sistem. Vorbeste de un sistem de preferinte care au un referent comun, respectiv o anume problema care nu este insa individuala ci "de importanta generala". In plus, conteaza si numarul celor care isi exprima preferintele. Acestia trebuie sa fie in numar semnificativ. Definitia functioneaza ca un gen de norma de recunoastere a ceea ce este opinie publica. O multime de preferinte individuale,conform abordarii respective, pot fi clasificate ca manifestare de opinie publica daca se refera la o problema de interes general si sunt exprimate de o multime de luat in seama in contextul dat. Calificativul de "semnificativ" din definitia lui Hennessy poate fi interpretat in sens statistic dar si in sens social, de "suficient de vizibil" in spatiul public. Una dintre cele mai puternice critici adresate sondajelor de opinie,formulata inca din anii 1948 de catre Herbert Blumer, are in vedere tocmai decalajul dintre intelegerea opiniei publice ca raportare evaluativa la o problema de interes general si practica de a culege informatii de la indivizi izolati prin sondaje bazate pe esantioane:"Observatiile mele nu sunt pe linia a ceea ce pare sa fie preocuparea principala a cercetatorilor din domeniul sondajelor de opinie publica, altfel spus nu vizeaza imbunatatirea interna a tehnicii sondajelor" .

"Dupa parerea mea, deficienta inerenta sondajelor de opinie publica, desigur, in varianta in care sunt realizate acum, este legata de procedura de esantionare. Procedura actuala de selectie impune un tratament al societatii ca si cum aceasta ar fi numai un agregat de indivizi disparati. Opinia publica, la randul ei, este privita ca distributie cantitativa a opiniilor individuale."

Critici aduse metodei anchetei:

Trebuie avut in vedere si faptul ca in desfasurarea a.s. pot sa apara multe erori, unele datorate modului defectuos de lucru, altele datorate lipsei de cooperare din partea subiectilor, erori ce trebuie prevenite printr-un control sistematic asupra calitatii activitatilor. Limita principala a a.s. decurge insa din insasi natura domeniului studiat, a relatiilor dintre opiniile, atitudinile, convingerile si comportamentele umane, care nu urmeaza nici pe departe un model liniar de determinare.Anchetele nu permit stabilirea de conexiuni cauzale intre variabile, deoarece in urma analizarii rezultatelor acestora obtinem asocieri care surprind doar aspecte particulare ale convingerilor si actiunilor oamenilor, fara a avea in vedere contextul in care acestea se dezvolta. De asemenea,in cadrul anchetelor se considera ca actiunea umana este conditionata doar de contextul exterior si in foarte mica masura se analizeaza rolul constiintei umane, scopurilor, intentiilor si valorilor ca factori generatori ai actiunii. Astfel, acesti critici considera ca prin ancheta doar colecteaza o masa mare de fapte si statistici fara valoare teoretica si scapa din vedere faptul ca unele lucruri nu sunt masurabile, mai ales prin ancheta, deoarece aceasta metoda se bazeaza pe chestionare structurate care necesar sunt limitate.

In ceea ce priveste conceperea intrebarilor chestionarului(instrumentul de cercetare),se intalnesc frecvent greseli in formularea intrebarilor.Astfel rezulta intrebari prea generale sau care folosesc un limbaj greoi, specializat, cuvinte vagi, intrebari sugestive, intrebari prezumtive, intrebari ipotetice care atrag dupa ele un anumit tip de raspuns, de obicei afirmativ.

Aceeasi distorsiune o creeaza si multimea nonraspunsurilor care provin fie din necompletarea intregului chestionar, fie a unor intrebari. Ele provin datorita negasirii persoanei, refuzului de a raspunde, nereturnarii chestionarelor etc.

Dupa R. Muchielli (1971), relatia operator-subiect comporta o serie de distorsiuni:teama de a fi apreciat negativ, evidentiata prin minimizarea raspunsurilor, raspunsuri socialmente dorite; aceasta tendinta creste la persoanele instruite; aparitia reactiei de aparare "nu stiu" la intrebarea personalizata ("Ce credeti Dvs.?", reactia de aparare la schimbari bruste in intrebari, ceea ce mareste procentul de indecizie; reactia la infatisarea si modul de prezentare al anchetatorului (sex, varsta, fizic, apartenenta culturala etc.); riscul sugestiei si al inductiei raspunsului; Atunci cand avem in discutie conceptul de opinie publica, eliminam calificativele "raspuns bun" sau "raspuns rau".

"Caleidoscopul, jucaria care a spus copiilor atatea povesti, ma fascineaza si astazi cand mo gandesc la cunoasterea realitatii sociale cu ajutorul teoriilor stiintifice.Vedem lumea printr-un sistem de lentil ca printr-un caleidoscop. Analogic dintre teoria sociologica si caleidoscop a fost propusa de Martin O' Brien (1993)[.] Particularizand metafora caleidoscopului la cunoasterea opiniei publice am propus o noua metafora refractia sociologica. Opinia publica exista, nu este creata de sondaje, ci este vazuta diferit in functie de sondajele de opinie publica. Ca fenomen psiho-social complex, opinia publica rezulta din agregarea judecatilor evaluative, atitudinilor, si credintelor referitoare la o problema sociala ale unui numar semnificativ de personae dintr-o comunitate, care intr-o forma sau alta (declaratii spontane, raspunsuri la intrebarile chestionarelor de cercetare [] mitinguri, etc.) se exprima deschis (Chelcea, Septimiu, Opinia publica. Gandesc masele despre ce si cum vor elitele?, Editura Economica, Bucuresti, 2002, pg.26.

Sondajele de opinie publica reprezinta nu numai cea mai vizibila parte a sociologie in spatiul mediatic ci, probabil, si unul dintre subdomeniile cu cele mai puternice contestari.Sunt puse serios sub semnul intrebarii de catre teoreticienii din stiintele sociale in disputa lor cu practicienii, cei care fac sondaje.

Politicienii si oamenii din media sunt simultan in postura de consumatori si evaluatori ai sondajelor. Mai ales atunci cand nu le convin sau preluarea lor pune probleme de intelegere, le contesta.

"Publicarea in mass media a trendului opiniei publice,asa cum rezulta din sondajele de preelectorale,genereaza o influenta imposibil de cuantificat,dar importanta deoarece construieste,la nivel inconstient,insidios,ceea ce amnimit un climat de opinie orientat,programat."(Chelcea Septimiu si Gabriel Jderu coord., Refractia sociologica si refractia jurnalistica-Despre sondajele de opinie si prezentarea lor in mass media, Editura Economica, Bucuresti, 2005,pg.127)

Publicul neinstitutionalizat al sondajelor este tot in dublul rol de consumator-evaluator si exercita aceste roluri in buna masura sub efectul reac iilor pe care le au jurnali tii si politicienii.

Datorita numarului mare al sondajelor de opinie din ultimii ani, se formeaza si evolueaza curente de opinie in problemele majore, care au un puternic impact asupra populatiei. Dupa cum remarca H. Chauchat (1985,pg. 9) "ancheta prin rolul pe care il joaca in domeniul informarii,a devenit pe langa un instrument de cercetare ,un fenomen sociologic. Ziarele si televiziunea cauta in orice moment si cu orice prilej in rezultatele sondajelor ecourile opiniei publice"(Dictionar de sociologie,coord. Gilles Frrèol Editura Polirom-Stiinta &Tehnica, Iasi,1998,pg. 13)

Rezultatele sondajelor politice reflectate in media, au o mare influenta asupra populatiei, avand drept efecte: modificarea imaginii candidatului/candidatilor, respectiv a partidelor politice, a aducerii la cunostinta intervievatilor a principalelor puncte ale unui program politic, respectiv asupra modificarilor "in mai bine", care vor avea loc in cazul optiunii pentru respectivul partid.

Putem vorbi de o dubla influenta a sondajelor. Pe de o parte media in serviciu public amplifica impactul sondajelor asupra populatiei, pe de alta parte rezultatele anumitor sondaje pot influenta media.Ajunsi in acest punct, putem sesiza ca un actor social (om politic, de afaceri etc) bine cotat in sondaje ca sustinere populara sau din cotra - slab cotat (aceasta din urma situatie avandu-si izvorul in setea de senzational a presei), va fi prezentat frecvent in jurnale sau in paginile ziarelor,unde i se va aloca si mai mult spatiu tiparit. In ceea ce priveste utilizarea sondajelor in sistemul politic, se considera ca se utilizeaza rezultatele acestora in serviciului de marketing politic.

Exista insa critici in ceea ce priveste limitele prezentarii rezultatelor sondajelor.Astfel, sunt prezentate numai intrebarile de interes general, toate subtilitatile analizei statistice fiind reduse la minimum.

Andr Tremblay crede ca in prezentarea rezultatelor unui sondaj printr-o media, trebuie furnizate anumite informatii. De pilda, trebuie mai intai facuta distinctia intre refuzul de a raspunde si lipsa unei opinii clare. Apoi, metodele de esantionare a repondentilor, data comandarii unui sondaj si data realizarii efective a acestuia trebuie precizate. Forma, structura si continutul exact al intrebarilor trebuie facute publice, la fel si cu proportia exacta a tuturor raspunsurilor, a intrebarilor si a formulelor de calcul folosite. Mai mult, Tremblay crede ca pana si ordinea intrebarilor trebuie sa fie disponibila macar la cerere. Media are numeroase constrangeri legate de timp si spatiu. In jurnalele de stiri televizate, rezultatele unui sondaj trebuie prezentate in mai putin de doua minute. Jurnalistii nu au pregatirea necesara pentru a reda cu exactitate rezultatele unui sondaj si tind sa scoata din context anumite cifre care rezulta din anchete.

"Trebuie sa recunoastem ca nici in revistele de specialitate nu sunt luate in considerare toate standardele de prezentare ale sondajelor de opinie. Ar fi absurd sa se pretinda ziaristilor ceea ce nu stiu saunu reusesc intodeauna sa faca profesionistii sondajelor de opinie." (Chelcea Septimiu si Gabriel Jderu coord., Refractia sociologica si refractia jurnalistica-Despre sondajele de opinie si prezentarea lor in mass media- Introducere, Editura Economica, Bucuresti, 2005, p.11)

Mai mult, trebuie luate in considerare relatiile contractuale dintre media si centrele de sondare si semnificatia sondajelor pentru aceste centre.

Se dau exemplele cu sondajele realizate de Gallop si de cel realizat de Los Angeles Times (1987), si se incearca oferirea unui raspuns "care dintre cele sondaje arata cu exactitate opinia public americana privind legalizarea relatiilor homosexuale. Cu exactitate (S.N.), nici omul. Ambele lasa insa sa se vada care este opinia publica in aceasta problema dar intr-un mod diferit sondajele refracta, nu reflecta opinia publica. Acest lucru are consecinte importante in planul cunoasterii." Chelcea Septimiu si Gabriel Jderu coord., Refractia sociologica si refractia jurnalistica-Despre sondajele de opinie si prezentarea lor in mass media, Editura Economica, Bucuresti, 2005, p.8.

In loc de incheiere

Procesul cunoasterii sociale este foarte complex si, nu de putine ori, desfasurarea acestuia este "bruiata" de numerosi factori perturbatori, proveniti din diferite surse, cum ar fi: realitatea socio-umana (in calitate de obiect epistemic), subiectul epistemic (cercetatorul) si contextul socio-cultural si ideologic al epocii in care se desfasoara cercetarea. "Stiintele sociale sunt mai dificil de elaborat decat asa numitele stiinte exacte deoarece indivizii umani nu raspund simplu lastimuli obiectiv.Totusi ,iin greneral eitraiesc in conformitate cu niste modele regulate si gandesc adesea in mod previzibil"( King F. Roland, Strategia cercetarii - treisprezece cursuri despre elementele stiintelor sociale, Editura Polirom, Iasi, 2005, pg.12).

Drept consecinta a existentei acestor factori perturbatori, se impune ca stiinta in domeniul socio-uman sa-si elaboreze un arsenal de metode, proceduri de cunoastere cu ajutorul carora sa-si neutralizeze sau sa limiteze actiunea factorilor mai sus mentionati in cadrul procesului cunoasterii.

Concluzia este ca stiinta sociala nu poate fi promovata in afara utilizarii metodelor statistice, dar nici nu poate ramane prizoniera a acestora,deoarece nu toate caracteristicile socio-umanului pot fi supuse cuantificarii sau, o alta situatie ar fi aceea ca exista si zone ale socio-umanului care accepta doar relativ cuantificarea. Principial, inferenta inductiva incompleta a anchetelor prezinta vicii concretizate prin posibilitatea erorii. Realitatile cu structura complexa (cum este si cazul socio-umanului) sunt caracterizate de manifestarea foarte evidenta a intamplarii. Intamplarea este expresia dezordinii, irepetabilitatii, a individualului, a efemerului. De aceea, o cunoastere stiintifica nu se poate derula decat raportata la ordine, generalitate etc. Utilizarea metodelor cantitative in stiintele socio-umane este foarte importanta pentru ca acestea sunt metode cu caracter obiectiv. Metodele cantitative evidentiaza caracteristici care necesita explicarea ulterioara. Ele nu pot intra in contradictie cu metodele calitative, ci vor fi utilizate ca metode complementare.Metodele cantitative,fiind strict empirice, nu explica nimic. Numai apelul la o metoda calitativa va putea neutraliza acest defect al metodelor cantitative.

Despre sondaje

Rezultatele sondajelor pot constitui obiect de controversa, ele pot fi criticate sau acceptate - dar nu ignorate. De obicei, oamenii politici ale caror idei si programe politice inregistreaza scoruri bune in sondaje tind sa le considere demne de incredere, in vreme ce liderii politici ale caror performante sunt slab evaluate in sondaje formuleaza critici prin care contesta corectitudinea si valabilitatea acestora.Valorizate sau nu pozitiv, datele furnizate de sondaje impun oricum o luare de pozitie din partea actorilor politici vizati. Sondajele de opinie au devenit un element important al situatiilor sociale, ele constituie un factor influent in interactiunile care au loc intre trei mari forte ale campului social: actori politici (lideri si partide), mass-media si cetateni (ale caror opinii sunt inregistrate prin sondaje).

Practicarea sondajelor si publicarea rezultatelor acestora devin variabile importante in definirea si constituirea situatiilor de natura sociala, in influentarea dinamicii socio-politice.

Unele comentarii ale influentelor exercitate de sondajele de opinie atribuie acestora un rol pozitiv, benefic, in functionarea societatii. Iata care sunt principalele functii sociale cu care sunt creditate sondajele: stimuleaza gandirea critica a cetateanului obisnuit; desacralizarea autoritatilor; sondajele sunt stimulente ale spiritului civic, chiar un antidot la tendintele de guvernare autoritara; sondajul este considerat un instrument de sustinere a democratiei.

Prin reactia pe care o ofera elitelor politice din partea celor guvernati, sondajele se instituie ca o forma de comunicare la nivel societal.

Dintre disfunctiile sociale considerate a fi provocate de sondajele de opinie pot fi enumerate:acestea creeaza o situatie sociala si politica marcata de influentari impresive, de evaluari superficiale ale performantelor actorilor sociali (prin modul simplificator de punere a problemelor). Elitele sunt in mai mare masura dispuse sa-si orienteze strategiile in functie de rezultatele sondajelor decit cetatenii obisnuiti.Un alt punct de vedere afirma ca publicarea rezultatelor obtinute prin sondaje are un rol de manipulare a maselor (spre exemplu, prin exercitarea de presiuni asupra minoritatilor in sensul ralierii acestora la opiniile dominante).Sondajele de opinie submineaza prestigiul autoritatilor, incurajand nesupunerea civica.Dar poate cea mai interesanta idee din sfera celor care se refera la potentialul manipulator al sondajelor este cea care afirma ca sondajul este manipulator prin chiar principiile metodologice care il structureaza.

Chestionarele utilizate ca instrumente de culegere a datelor in sondajele de opinie includ intrebari cu formulari cat mai simple, care sa fie inteligibile pentru toti subiectii. Intrebarile simple si standardizate se sprijina pe stereotipuri, valori, traditii si norme de cea mai larga raspandire si recunoastere in mediile sociale. Aceste elemente (stereotipuri si reprezentari) sunt legate cu precadere de relatii inter-umane de tip consensual. Prin modul in care sunt concepute, sondajele produc o imagine armonica a cimpurilor sociale, defavorizand aspectele de tip conflictual (chiar daca unii oameni raspund prin "da' iar altii prin "nu' la o intrebare simpla de sondaj, ei se situeaza cu totii inauntrul aceleiasi paradigme, al aceleiasi modalitati de considerare a realitatii).

In general, sondajele contin in ele tendinta de a induce o imagine a ansamblurilor publice prin care sunt favorizate simbolurile unificatoare.

Potentialul manipulator al sondajelor este intretinut si de fascinatia pe care o exercita in randul publicului. Sondajele pot impresiona oamenii prin arsenalul de logistica informationala (in unele tari operatorul de teren inregistreaza raspunsurile subiectilor cu ajutorul unui computer portabil), prin cuantificarile masive, rapide, spectaculoase, prin modalitatile de prezentare a datelor rezultate (prezentari computerizate de date sub forma tabelara sau grafica). Astfel se acrediteaza ideea ca sondajul este o metoda si o institutie sociala de deplina obiectivitate si neutralitate axiologica. Oamenii devin vulnerabili la imaginile furnizate de rezultatele sondajelor, ajungand sa le acorde o incredere pe care uneori nu o merita.

Un alt aspect controversat este legat de publicarea rezultatelor. Paul Lazarsfeld a efectuat sondaje asupra sondajelor, pentru a evidentia efectele pe care acestea le produc asupra opiniilor individuale.

Au fost identificate trei mari categorii de efecte:Efecte de confirmare, de intarire a optiunilor celor deja decisi. Efecte de actualizare a optiunilor latente, de activare a celor potential decisi. Efecte de convertire: intr-o anumita proportie, sunt schimbate optiuni ale publicului (oamenii adopta puncte de vedere contrare celor la care aderau initial). In final, insa, aceste convertiri se traduc prin neutralizare (de cele mai multe ori, proportii relativ egale de indivizi sunt convertite catre "favorabil' ca si catre "defavorabil', spre putere ca si spre opozitie, spre "stanga ca si spre "dreapta').

Nu exista certitudinea ca publicarea rezultatelor sondajelor pe teme electorale nu i-ar influenta intr-un fel sau altul pe alegatori (mai ales in perioadele de dinamica sociala accentuata). Iata de ce in unele state se recurge la interzicerea publicarii rezultatelor de sondaj, - cel putin in perioada premergatoare scrutinurilor electorale. Astfel. publicarea rezultatelor de sondaj este interzisa in Franta si in Romania (in saptamana de dinaintea alegerilor), in Spania (cu cinci zile inainte de scrutin), in Portugalia (pe toata durata alegerilor), in Belgia (in ultima luna de dinaintea alegerilor). In fiecare din aceste tari, sondajele continua sa fie realizate iar rezultatele lor parvin liderilor politici, comentatorilor si analistilor, oamenilor de afaceri - dar nu si electoratului larg. Unii legislatori si politicieni, prin interdictiile la adresa publicarii rezultatelor de sondaj, nu fac decat sa impiedice accesul electoratului la cea mai obiectiva modalitate de masurare a opiniei publice (in conditiile in care unii jurnalisti si politicieni identifica parerile taximetristului sau liftierului cu 'vox populi'). Se ajunge la situatia in care cetatenilor li se neaga dreptul de a fi informati in legatura cu ceea ce se petrece in societatea in care traiesc. Interdictiile la adresa sondajelor de opinie ajung sa fie inefective si datorita dezvoltarii tehnologiilor comunicationale: sondaje realizate in Franta in perioada de interdictie au putut fi publicate in presa elvetiana, accesibila si publicului francez (internetul deschide mari posibilitati si sub acest aspect).

Este nevoie ca tehnicile de sondare a opiniei publice sa fie perfectionate, astfel incat realitatea sociala sa fie exprimata cu acuratete, consolidand, in aceasta maniera, credibilitatea unei institutii sociale devenita indispensabila intr-o societate autentic democratica. Astfel, "Un sondaj ar trebui sa fie difuzat doar daca avem garantia ca este bine realizat( Chelcea Septimiu si Gabriel Jderu coord., Refractia sociologica si refractia jurnalistica-Despre sondajele de opinie si prezentarea lor in mass media, Editura Economica, Bucuresti, 2005, p.135).

Sondajul de opinie este un extraordinar instrument de marketing. El poate fi folosit in foarte multe circumstante: de la o cercetare clasica pana la exercitarea drepturilor democratice. Sondajul de opinie corect folosit poate aduce rezultate exceptionale din punct de vedere al :calitatii informatiei ; operativitatii ;costului.

Cercetarile sociolologice, efectuate asupra organizatiilor economice, a institutiilor sociale,comunitatilor umane, presupun adeseori utilizarea concomitenta a mai multor metode si tehnici de cercetare,datorita urmatoarelor motive : natura specifica a diverselor tipuri de fapte sociale impune utilizarea unor metode adecvate pentru studierea lor si, nu in ultimul rand, faptul ca informatiile referitoare la cele mai diverse aspecte de viata sociala,prezinta ele insele diferente semnificative,atat din punct de vedere al continutului cat si al formei lor, acestea neavand posibilitatea de a furniza informatii ordonate, sistematizate intr-o forma care sasatisfacaexigentele analizelor si explicatiilor stiintifice a socio-umanului.

"Dezavantajul esential este acela ca anchetele folosesc de regula chestionare structurate,care constrang investigatia pe cai stabilite la inceputul activitatii de teren." . Limitele anchetei sociologice sunt generate de existenta unor factori care pot conduce la erori de masurare subiectul anchetei (sentimente, prejudecati cu privire la subiectul anchetei, gradul de implicare, erorile de memorie etc);esantionarea; instrumentele de cercetare (vagi, ambigue);operatorii insuficient instruiti ;rigiditatea relatiei dintre operator si subiect.

Erorile pot fi sistematice sau intamplatoare (acestea apar oricat de riguros ar fi ales esantionul). Erorile intamplatoare au la baza faptul ca niciodata nu vom avea posibilitatea de a extrage esantioane perfect reprezentative. "Recurgerea la o modalitate sau alta de cercetare tine deci de adecvarea ei la specificul domeniului si la obiectivele urmarite.[.].Un al doilea principiu se refera la utilizarea mai multor metode,tehnici, procedee si instrumente in studiul aceluiasi domeniu.Acest fapt da posibilitatea sa se combine ceea ce spun oamenii cu ceea ce fac. Este vorba de principiul triangularii."

Sorokin imp chestiomaniei in( Tendintele si deceptii ale socilogiei americane, 1959) Folosirea abuziva a chestionarului "chestiomanie" si absolutizarea lui in cercetarea empirica,precum si a statisticii ori ciberneticii,a fost sistematic denuntata de sociologul american P. Sorokin.

Datele colectate sunt supuse unei analize calitative sau cantitative. Analiza calitativa are o motivatie subiectiva care tinde sa inteleaga individul ca o entitate complexa. Analiza cantitativa considera individul o persoana logica a carui comportament este determinat de anumite variabile. Aceste doua tipuri de analiza sunt adesea complementare, analiza calitativa precedend-o pe cea cantitativa.

In cazul unei cercetari exploratorii, de obicei, fara a fi insa obligatoriu se utilizeaza o metoda calitativa: interviuri, observatie nestructurata .

Daca scopul cercetarii este descriptiv, constind in obtinerea unui profil cit mai exact al persoanelor, evenimentelor sau situatiilor, metoda privilegiata este ancheta. Optiunea pentru aceasta este conditionata de o cunoastere buna a situatiei de cercetat.

Scopul cercetarii este explicativ, explicatie sub forma unei relatii cauzale, optiunea se va indrepta spre experiment, fie in varianta sa pura, fie prin utilizarea unei metode care permite respectarea designului experimental (observatie structurata, ancheta).

De multe ori ancheta sociologica, nu se rezuma la utilizarea tehnicilor, procedeelor si instrumentelor de lucru interogative pentru culegerea informatiilor (ca in cazul sondajului de opinie), ci, in scopul unei mai bune cunoasteri, se combina modalitatile interogative cu alte metode si tehnici de cercetare, cum ar fi cele ale observatiei stiintifice, ale analizei documentare si de continut.

In acest fel se pot corela rezultatele, comparandu-se ceea ce spun oamenii cu ceea ce fac, ceea ce se aude cu ceea ce se vede. Astfel, ancheta sociologica prezinta o valoare deosebita prin aceea ca ea constituie o modalitate stiintifica de investigare, adesea singura disponibila, a universului subiectiv al vietii sociale - opinii, atitudini, satisfactii, aspiratii, convingeri, cunostinte, interese etc. - de ordin individual si colectiv (de grup). Trebuie avut in vedere si faptul ca in desfasurarea anchetei sociologice pot sa apara multe erori, unele datorate modului defectuos de lucru, altele datorate lipsei de cooperare din partea subiectilor, erori ce trebuie prevenite printr-un control sistematic asupra calitatii activitatilor.

Imaginile si interpretarile noastre despre fenomenele si institutiile sociale la nivelul mentalitatii cotidiene, al constiintei comune,sunt rezultanta unor mecanisme psihologice si socio-culturale foarte complexe.

Saltul de la o cunoastere sociala comuna la una stiintifica s-a produs si prin constituirea de metode de testare a ipotezelor si de control al variabilelor ce intervin in descrierea si explicarea unui fenomen.

O sursa importanta a cunoasterii comune o rerezinta cliseele si stereotipiile sociale. Demascarea si surmontarea lor,in vederea optimizarii vietii sociale si a conditiei umane, constituie unul dintre scopurile urmarite cu toata responsabilitatea de reprezentantii autentici oamenii ai stiintelor socio-umane.

Unul dintre aspectele criticabile in abordarea cantitativa(in sensul de numarare) consta in faptul ca atentia se centreaza pe masa de indivizi si nu spre fiecare individ ca atare , scapandu-se deci din vedere infinita varietate a aspectelor cercetarii si caracterul unic al entitatilor studiate (de regula indivizi umani). Acesta este unul dintre dezavantajele abordarilor cantitative, bazate pe numarare,in randul carora se inscrie si ancheta sociologica, dezavantaj compensat de numeroase alte avantaje.

Subiectivitatea nu este exclusa nici in cercetarile sociologice,cu sublinierea faptului ca poderea acesteia este mai mica. Nu de putine ori apar erori in diverse sondaje realizate de organizatii nespecializate.

De fiecare data cand rasucim caleidoscopul cand reformulam intrebarile din chestionare confiuratia opiniei publice se schimba. Asa se explica faptul ca doua sondaje pe aceeasi tema efectuate simultan sau la interval scurte ofera rezultate discordante[]Cu exactitate (s.n..), nici unul. Ambele lasa insa sa se vada care este opinia publica in aceasta problema, dar intr-un mod diferit sondajele refracta, nu reflecta opinia publica. Acest lucru are consecinte importante in planul cunoasterii." Chelcea Septimiu si Gabriel Jderu coord., Refractia sociologica si refractia jurnalistica-Despre sondajele de opinie si prezentarea lor in mass media, Editura Economica, Bucuresti, 2005, p.8.

Pentru a nu se produce manipularea prin sondaje se impune democratizarea publicarii rezultatelor acestora intr-un timp cat mai scurt si, in special conlucrarea etica dintre presa si producatorii de sondaje. In sondaje se refracta opinia publica rezulta din inregistrarea raspunsurilor la chestionarele aplicate. Astfel, putem conchide ca, "desi opinia publica deseori reflecta idei culturale de felul valorilor si atitudinilor,ea este distincta de cultura.Opinia publica se masoara prin simpla agregare a punctelor de vedere ale indivizilor la un anumit moment,pecand cultura este parte constituitiva a mediului social. (Allan G. Johnson, Dictionarul Blackwell de sociologie, Editura Humanitas, ,Bucuresti,2007 pg. 240-241). Astfel, imaginea fenomenului numit opinia publica nu reprezinta o copie fidela , ci o constructie mai mult sau putin exacta.

Singura cale spre capatarea statutului de stiinta a sociologiei este aceea de a respecta cu strictete pasii cercetarii, asa cum ne indemna Renè Descartes in Discurs asupra metodei.    "Prezenta stiintei in orice subiect ii schimba caracterul din intamplator in cauzal, din dezordionat insistematic,aparandtotodata integritatea acelui subiect de invaziile externe" King F. Roland, Strategia cercetarii - treisprezece cursuri despre elementele stiintelor sociale, Editura Polirom, Iasi, 2005,pg. 15.

Faptul ca termenului de opinie publica nu i se poqate gasi cu usurinta o definitie, subliniaza complexitatea insasi a fenomenului de opinie publica, dar si a numeroaselor abordari prin care a fost si va fi analizat acesta.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Berger, Arthur Asa - "Media research techniques", 1991, California, Sage Publications

Boscaiu Voicu - Sondajele de opinie publica, Revista de cercetari sociale, nr. 2/1995

Cauc, Ion, Ancheta sociologica si sondajul de opinie in Septimiu Chelcea, Ioan Marginean, Ion Cauc, Cercetarea sociologica, Editura Destin, Deva, 1998, p 161-171

Chelcea Septimiu - Cunoasterea vietii sociale. Chestionarul si interviul in ancheta

Chelcea Septimiu si Gabriel Jderu coord., Refractia sociologica si refractia jurnalistica-Despre sondajele de opinie si prezentarea lor in mass media, Editura Economica, Bucuresti, 2005

Chelcea Septimiu, Initiere in cercetarea sociologica, Editura comunicare. ro, Bucuresti, 2004

Chelcea Septimiu, Marginean Ioan, Cauc Ion, (1998). Cercetarea sociologica. Metode si tehnici', Deva: Ed Destin.

Chelcea, Septimiu, (coord.), (1985). Semnificatia documentelor sociale. Bucuresti: Editura stiintifica si Enciclopedica.

Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Iasi,1999

Dragan, Ioan, Paradigme ale comunicarii, Editura Sansa, Bucuresti,1996

Durkheim, Emile, (1974). Regulile metodei sociologice. Bucuresti: Editura stiintifica si Enciclopedica.

Ilut, P., Abordarea calitativa a socioumanului, Ed. Polirom, Iasi, 1997

King F. Roland, Strategia cercetarii - treisprezece cursuri despre elementele stiintelor sociale, Editura Polirom, Iasi, 2005

Madeleine Grawitz (Methodes des Sciences Sociales, 1972

Marginean, Ioan , Proiectarea cercetarii sociologice,Editura Polirom,Iasi, 2000

Marginean, Ioan, (1982). Masurarea in sociologie. Bucuresti: Editura stiintifica si Enciclopedica.

Mattelart, A. si M, Istoria teoriilor comunicarii, Editura Polirom, Iasi,2001

McQuail, Denis, Comunicarea, Editura Institutul European, Iasi,1999

Mihoc Gh., Urseanu V., Ursianu E. - Modele de analiza statistica, Ed. Stiintifica Chelcea Septimiu - Chestionarul in investigatia sociologica, Ed. Stiintifica si

Mihu, Achim, (1973). ABC-ul investigatiei sociologice. Bucuresti: Editura Dacia.

Mills, G.W, (1975). Imaginatia sociologica. Bucuresti: Editura Politica.

Moser, C.A., (1967). Metode de ancheta in investigarea fenomenelor sociale. Bucuresti: Editura stiintifica si Enciclopedica.

Novak Andrei - Sondarea opiniei publice, Ed. Studenteasca, Bucuresti, 1996

Rambu, Nicolaae, Filosofia valorilor, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1997

Roman, Miron, Constructiile mentale, comunicare si opinie publica,Editura Universitaria, Craiova, 2005

Rotariu, T., Ilut, P., Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Ed.Polirom, Iasi, 1997

Schuman, Howard; Pressner, Stanley - "Questions and answers in attitude surveys", 1981, New York, Academic Press

Stahl, H.H., (1974). Teoria si practica investigatiilor sociale. Bucuresti: Editura stiintifica si Enciclopedica.

Stoetzel, Jean; Girard, Alain, Sondajele de opinie publica, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986

Survey Research in Earl Babbie 2001 The practice of social research, ninth edition, Belmont, CA: Wadsworth, pp 243-279

Tremblay, Andr - "Sondages. Histoire, pratique et analyse", 1991, Qubec, Gatan Morin Editeur

Vlasceanu, Lazar - "Metodologia cercetarii sociale. Metode si tehnici", 1986, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica

Vlasceanu, Lazar, Metodologia cercetarii sociale. Metode si tehnici, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986   

Weisberg, Herbert F. et alli - "An introduction to survey research and data analysis", 1989, Washington, Library of Congress

Weisberg, Herbert F. et alli - "An introduction to survey research and data analysis", 1989, Washington, Library of Congress

Wunnenburger, J.J, Filosofia imaginilor, Editura Polirom, Iasi, 2004

Zamfir, C., Vlasceanu, L., coord, Dictionar de sociologie, Ed.Babel, Bucuresti

Zamfir, Catalin (1999). Spre o paradigma a gandirii sociologice. Iasi: Editura Cantes.