COMUNICARE SI CONFLICT IN GRUPUL DE ELEVI

COMUNICARE SI CONFLICT IN GRUPUL DE ELEVI

Intelegerea gresita este cea mai obisnuita forma de comunicare intre oameni.

Peter Benary

Fenomenul comunicarii trebuie studiat ca relatie interumana, ca o forma specifica de interactiune. Orice activitate pe care o desfasuram presupune schimbul de informatii, adica procese si relatii de comunicare.Ca fenomen social, procesul comunicarii ii angajeaza pe oameni cu toata incarcatura lor psihica, ceea ce nu se intalneste in lumea animala, unde are o semnificatie pur instrumentala.

Studiile din domeniul educational au aratat ca deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performante academice scazute, probleme comportamentale si emotionale,dificultati de adaptare sociala( Trower si Hollin,1986)Dificultatile de stabilire si mentinere a relatiilor interpersonale reduc calitatea si frecventa experientelor de invatare, ceea ce duce la scaderea performantelor scolare.

Cercetarile din domeniul vietii sociale a copiilor si adolescentilor arata ca peste 75% dintre persoanele sub 18 ani se simt    adesea singure( Eunson si Henderson, 1987).Singuratatea are ca si consecinte de lunga durata dezvoltarea depresiei si anxietati sociale. Prin dezvoltarea abilitatilor de comunicare si relationare putem preveni starile de afectivitate negativa care-i afecteaza pe copii si adolescenti si care au consecinte negative multiple.

"Ingredient" cotidian al experientei noastre de viata , situatia conflictuala constituie pentru om cea mai provocatoare si fascinanta practica a comunicarii . Se poarte spune fara riscul de a gresi ca nu exista organizatie fara conflicte , dupa cum nu exista grup social fara frictiuni . Acolo unde interactioneaza cel putin doi oameni mediul este propice aparitiei si dezvoltarii conflictelor .

Termenul de conflict provine din latinescul " conflictus " desemnand " lovirea impreuna cu forta " si implicand prin aceasta dezacorduri si frictiuni intre membrii grupului , interactiune in vorbire , emotii si afectivitate . Conflictul poate fi definit ca stare ce se caracterizeaza prin manifestarea unor tensiuni acumulate in timp sau determinate de factori de moment , intre doua persoane sau doua grupuri ce au aceleasi interese , fie interese diferite , care nu au gasit modalitati de inlaturare a acestor tensiuni. El apare atunci cand atitudinea si actiunile unei persoane impiedica , disting sau afecteaza intr-un anumit mod o alta persoana in demersul ei de atingere a unui scop . Intr-o organizatie pot aparea atat conflicte intre persoane precum si conflicte intre grupuri , care apar atunci cand un grup obstructioneaza progresul unuia sau mai multor grupuri prin insusi faptul ca ameninta atat performantele grupului , cat si ale intregii organizatii .

Oamenii sunt marcati de diferente psiho-sociale si culturale , vad aceeasi realitate in mod diferit si nu intotdeauna realizeaza un acord in ceea ce priveste ierarhia de valori . Un individ poate percepe o anumita situatie ca fiind conflictuala , altul ca fiind absolut normala .

In orice societate relatiile dintre oameni se bazeaza pe competitie si concurenta , care devin elemente generatoare de progres si totodata generatoare de conflict si opuse cooperarii . Managementul optim al situatiilor conflictuale presupune abordarea acestora prin cooperare mai degraba decat prin competitie , luarea in consideratie a tuturor opiniilor , conducerea de tip participativ , flexibilitatea stilurilor manageriale .

In managementul educational conflictele pot fi determinate de cunoasterea insuficienta a elevilor( particularitati , asteptari , experienta ) , stimulare inegala , neacordarea atentiei cauzelor unor comportamente ce determina tensiuni , aplicarea unor masuri standard pentru toti elevii , evaluarea subiectiva etc.

In orice conflict exista factori care afecteaza cursul acestuia :

orientarea partilor fata de conflict - de cooperare , individualista , competitive;

personalitatile partilor aflate in conflict ;

probleme implicate in conflict - tipul problemei , dimensiunea , controlul , rigiditatea ;

contextual socio-cultural ; procese implicate in perpetuarea si escaladarea conflictului - situatii sociale anarhice , aranjamente nesabuite. In termeni mai concreti , pot exista :

lipsa interesului in discutie pentru clarificarea problemei ;

implicarea personala excesiva ce impiedica discutarea problemei si duce la certuri ;

acuzatii reciproce privind capacitatea de intelegere ;

formarea de grupuri , numite popular " bisericute ";

centrarea pe castig / pierdere ce afecteaza relatiile din echipa ;

neintelegerile privind : metodele , scopurile , valorile , responsabilitatile , faptele , actiunile; comportamentele precum invidia , dispretul , lupta pentru putere.

Din ce in ce mai multi oameni recunosc ca a fi un comunicator eficient e o calitate. In trecut arta comunicarii eficiente (capacitatea de a exprima ideile si opiniile proprii si intelegerea lor de alti oameni)a fost gandita ca se baza doar pe folosirea corecta a limbii. Dar studiul comunicarii a mers dincolo de acest lucru si a inclus folosirea "potrivita"atat a limbii cat si a altor forme de comunicare.

Arta de a comunica nu este un proces natural sau o abilitate cu care ne nastem. Noi invatam sa comunicam. Orice comunicare implica creatie si schimb de intelesuri. Aceste intelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa "citeasca" intelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si intelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se intampla cand comunicam.

Fiecare dintre noi comunica datorita unei varietati de nevoi si scopuri:nevoi personale, scopuri sociale,necesitati economice si expresie artistica.

Exista doua tendinte contradictorii in abordarea unor obiective conflictuale : de abordare si de evitare . Abordam lucrurile care ne atrag si le evitam pe cele care ne displac . Apar astfel o serie de comportamente : de ascundere , de evitare , impulsive , de risc calculat etc. Cert este ca rezolvarea cu succes a conflictelor depinde adesea de vointa oamenilor de a-si modifica atitudinile si opiniile , iar acest lucru este de dorit deoarece modificarea propriului comportament determina schimbarea atitudinilor celorlalti fata de propria persoana si transformarea relatiilor . Ne putem imbunatati abilitatea de management al conflictului exersand abilitati in comunicare precum :

aptitudinea de a comunica ( a asculta si a vorbi );

cooperarea si dezvoltarea unui climat bazat pe incredere ;

respectul de sine si al altora - toleranta fata de opinii diferite , luarea democratica a deciziilor ;

acceptarea responsabilitatilor altora si a propriei persoane ;

stapanirea emotiilor primare , solutionarea problemelor interpersonale.

Sunt cercetari care sugereaza ca exista si conflicte intergrup benefice , cu efecte pozitive asupra organizatiei :

conflictele intergrup pot determina tensiunile acumulate , ajutand la stabilizarea si integrarea membrilor . Daca rezolvarea lor presupune discutii si eliminarea neintelegerilor dintre grupuri , conflictele reprezinta "supapa" de securitate care elimina la timp presiunile din interior

permit grupurilor sa-si exprime parerile si doleantele , dandu-le sansa de reajustare Impulsurile aparute astfel se pot consuma mai eficient datorita efectului de transformare a acestora in schimbari ;

permit mentinerea nivelului de stimulare necesar functionarii in mod inovator , astfel incat conflictele intergrup vor reprezenta o sursa de motivare in cautarea unei schimbari ;

conflictele intergrup pot sugera o identitate a grupului. Un conflict intre grupuri poate aparea numai atunci cand grupurile difera intre ele , dar sunt dependente unul de celalalt.

Ca etape ale aparitiei si desfasurarii unui conflict, putem distinge:

Conflictul latent - reprezinta etapa de dezvoltare a conflictului la care acesta abia este suspectat sau perceput ;

Conflictul perceput - reprezinta acea etapa la care problemele incep sa fie percepute , iar toti cei implicati in conflict recunosc aparitia acestuia ;

Conflictul simtit - reprezinta etapa in care cei implicati nu numai ca stiu de existenta lui , dar simt deja starile de tensiune create , de anxietate , de enervare sau de suparare ;

Conflictul manifestat - reprezinta etapa in care oamenii implicati incep sa se manifeste prin comportamentul propriu la frustare si prin blocarea opozantilor lor ;

Conflictul final - este momentul in care problemele au fost rezolvate sau amanate pentru mai tarziu .

Modelul circular de dezvoltare si stingere a conflictului in grupuri mici presupune anumite etape distincte :

dezacordul ( real sau bazat pe false probleme );

confruntarea ( bazata pe generarea crescanda a tensiunii si formarea de "coalitii" prin polarizarea anumitor pozitii );

escaladarea ;

de-escaladarea ;

rezolvarea ;

rutina de interactiune in grup.

In ceea ce priveste escaladarea conflictului , aceasta este favorizata de aparitia mai multor factori:

Profetia autoimplinita .Natura sentimentelor nutrite fata de o alta persoana poate directiona acea persoana pe drumul dorit , intr-un fel de mecanism de autointarire implicat in ciclul escaladarii.

Efectul halo . Este vorba de tendinta raspandita de a se atribui persoanelor care s-au remarcat intr-un domeniu o competenta asemanatoare si in alte domenii . Aura cu care inconjuram aceste persoane nu este intotdeauna justificata. Un mecanism similar sta la baza efectului de autohalo , prin care nepriceperea dovedita intr-un domeniu este extinsa abuziv asupra altora.

Efectul de polarizare . Se manifesta prin incapacitatea unor persoane de a nuanta informatiile prin prisma carora percep realitatea ; viziunea lor asupra lumii si a vietii este predominant zugravita in alb si negru;

Ostilitatea autista . Se refera la tendinta , general raspandita a oamenilor de a inceta sa reactioneze cu persoanele care le displac ;

Defensiva perceptiva asociata perceptiei selective . O lege a conservarii finite ( egocentrismul , orgoliul ) ne impinge , de obicei , sa consideram ca avem dreptate cand am optat intr-un anumit mod. Acest lucru genereaza dezvoltarea unei "rezistente" asidue in momentul in care o alta persoana ne ataca sistemul perceptiv.

De-escaladarea presupune o recunoastere din partea celor implicati ca isi pierd energia si timpul intr-o dezbatere continua , fara finalitate . Pasul urmator il reprezinta gestionarea conflictului , prin apelul la urmatoarele mecanisme :

negocierea ;

construirea "adevarului" ;

medierea.

Negocierea poate fi abordata ca modalitate de rezolvare a conflictului , ea presupunand o interactiune intre grupuri si / sau persoane cu obiective si interese initial divergente , care vizeaza , dupa discutarea si confruntarea pozitiilor obtinerea unui acord si luarea unor decizii comune . Etapele acesteia sunt :

pregatirea negocierii ( presupune stabilirea pozitiei initiale , obiectivul , punctual de referinta , zonele majore de interes ) ;

deschiderea negocierii ( principiile ce trebuie sa guverneze negocierea sunt : "Ce tie nu-ti place , altuia nu-i face" ; jucati castigator / castigator ; evitati implicarea emotionala ; depasionati dezbaterea ; castigati increderea partenerului ; orientati-va spre actiunea concreta );

desfasurarea propriu-zisa a negocierii ;

incheierea negocierii ( se stabilesc clar concesiile conditionate , rezumarea acordului , stabilirea pozitiei finale ; decizii comune ).

Prin negociere grupurile aflate in conflict de interese decid ce si in ce masura vor ceda respectiv primi in schimb din partea celuilalt . In desfasurarea negocierii este important sa se urmareasca cateva puncte :

ascultarea punctului de vedere al celuilalt pe langa prezentarea propriei perspective ;

evitarea unui final de tip victorie-infrangere ;

punerea intrebarilor scurte si la obiect ;

diferentierea intre persoana si problema ;

folosirea conjunctiei "si" in loc de "dar" ;

mentinerea scopurilor , dar nu neaparat si a mijloacelor ;

valorificarea feed-back-ului ;

crearea unui climat de destindere si cooperare ;

mentinerea unei atitudini binefacatoare ;

formarea clara a pozitiei proprii ;

respectul pentru pozitia partenerului ;

exprimarea satisfactiei in ceea ce priveste rezultatul.

Exista anumite modalitati de a gestiona interesele divergente , care sunt caracterizate prin diferite grade de agresivitate sau de cooperare :

o agresivitatea ( fermitatea , necooperarea ) - presupune incercarea de a domina celelalte grupuri si de a impune conceptul de grup conducator al celorlalte grupuri;

o acceptarea ( lipsa de fermitate , cooperarea ) - reprezinta tehnica prin care li se permite si celorlalte grupuri sa-si satisfaca propriile doleante ;

o neutralitatea ( lipsa de fermitate si de cooperare ) - presupune situarea in afara conflictului si refuzul de a avea un rol activ in rezolvarea acestuia ;

o colaborarea ( fermitate , cooperare ) - presupune rezolvarea tuturor doleantelor prin lucrul impreuna si gasirea unor solutii optime din care toata lumea are de castigat ;

o compromisul - reprezinta cautarea satisfactiei partiale prin schimb la nivelul tuturor grupurilor.

In functie de situatia de conflict se folosesc diferite stiluri de management pentru rezolvarea conflictelor :

agresivitate - atunci cand este nevoie de luarea unei decizii rapide , cand trebuie implementate solutii nepopulare , in abordarea unor probleme de interes vital pentru organizatie , impotriva grupurilor care trag foloase printr-un comportament neloial ;

acceptare - atunci cand grupul nu are dreptate si incearca sa se alinieze la solutia potrivita pentru a minimiza pierderile ;

neutralitate - cand un conflict este trivial si te confrunti deja cu alte probleme ; cand ceilalti pot rezolva conflictul mai bine decat tine ;

compromisul - cand se doreste atingerea unor obiective temporare si tranzitionale .

Tacticile cele mai folosite in desfasurarea negocierii sunt:

frontul rusesc - toate intelegerile stabilite pana la un moment dat vor fi anulate daca nu se realizeaza un punct de negociere major , dar pe care il facem sa fie minor ;

bomba atomica - daca nu se cade de acord asupra unui anumit punct consecintele vor fi catastrofale ;

placa stricata - repetarea la nesfarsit a unui punct de vedere , pana la cedare ;

cazinoul - considerarea ca presupunerile opozitiei sunt ridicole , nu pot fi luate in serios ;

mesagerul - sustinerea ca o a treia parte , absenta momentan , este responsabila pentru aspectele neplacute pe care le sustineti ;

disconfortul psihic - folosirea oricarui mijloc non-violent pentru a-i impiedica pe ceilalti sa se concentreze ;

negocierea timpurie - a afla pana unde sunt dispusi oponentii sa ajunga ;

tacerea - un moment de tacere presupune solicitarea unor informatii , asteptarea declanseaza interventia celuilalt cu date noi ;

luarea de pauze - pauzele sunt utilizate pentru depasirea unui punct mort sau a unei situatii tensionate ;

de ce nu? - infruntarea opozitiei chiar din faza initiala cand se definesc pozitiile;

luarea temperaturii - intalnirile preliminare au rolul de a testa punctele de vedere , pozitiile adoptate ;

favoarea personala - insistarea asupra disconfortului personal pe care il produce incercarea de a solutiona solicitarea celeilalte parti ;

impietrirea - a arata uimirea , groaza fata de ceea ce vrea celalalt ;

copilul care invata greu - presupune subminarea increderii opozitiei pentru ca nu are suficiente informatii ;

D-l simpatic si D-l dur - unul din membrii echipei are pretentii foarte mari , dupa care se retrage , si altul arata bunavointa ;

diversiunea - sublinierea unei probleme relativ neimportanta va face sa se acorde mai putina atentie adevaratei probleme ;

ceata - dialogul este purtat intr-un limbaj abstract pentru a crea confuzie sau a castiga timp ;

divide et impera - a sublinia responsabilitatea unui membru al opozitiei ;

inca un lucru - anuntarea la sfarsitul negocierii a unei ultime concesii ;

rezumarea incorecta - la sfarsitul negocierii se face o eroare in interes propriu;

trantitul usii - oamenii sunt confruntati , in prima instanta , cu o cerere de aceeasi natura , dar exagerata , care are toate sansele sa fie respinsa . Ulterior este reformulata cererea avuta in vedere inca de la inceput , care pare rezolvabila in raport cu prima si care , cu o probabilitate satisfacatoare , va fi acceptata ;

tactica mituirii - este posibila , in practica negocierilor , oriunde in lume . Ea are ca suport principiul reciprocitatii , al actiunilor compensatorii . Cel care a dat stie ca ceea ce a dat nu este pierdut si obliga , implica si conditioneaza , sub aspect psihic , in sensul pastrarii unui echilibru al relatiilor cu ceilalti;

tehnica stresarii si tracasarii - se recomanda a fi abordata in situatii cat mai rare si doar atunci cand cel cu care negociem se dovedeste a fi un adversar dificil , neprincipial si dezagreabil , dispus sa se angajeze inutil in tratative dure si prelungite;

tactica Kamikaze - este adoptata de catre un negociator inflexibil , care prefera sa distruga decat sa cedeze ;

tactica amortizorului - presupune o diminuare a pozitiei celuilalt prin folosirea unei strategii de reducere la tacere a acestuia . Efectul urmarit se inscrie , in majoritatea cazurilor , in sfera santajului sentimental sau apartine panopliei clasice a mijloacelor de seductie a partenerului

strategia castig-castig - ( win-win ) se bazeaza pe principiul avantajului reciproc;

stilul victorie-infrangere - presupune o confruntare fatisa de forte , analizata in termenii dominarii si subordonarii . Manevrele frecvent utilizate sunt dure si tensionate , lezand simtul loialitatii fata de partener , de exemplu polemica purtata prin deviere sistematica de la un subiect ; atacul in forta ; descalificarea prin atac la persoana ( prin dezumanizarea sau dezindividualizarea adversarului ) manevre retorice bazate pe disimulare , eschivare , ascunderea intentiilor , culpabilizarea adversarului.

Exista de asemenea si tehnici nonverbale de rezolvare a conflictelor :

tehnici mentale - atitudini si cadru empatic;

tehnici perceptive - abilitatea de a asculta , privirea , tonul , atingerea ;

tehnici de miscare - postura , echilibru , distanta , calmul , respiratia .

Indiferent de metoda aleasa cel mai important este controlul de sine si nu al celorlalti .

In cazul in care orice metoda este utilizata pentru a-i controla pe ceilalti , ea devine mai putin eficienta si poate avea efecte secundare.

Toate tehnicile sunt individuale , ceea ce se potriveste unei persoane , nu intotdeauna i se potriveste alteia. Toti factorii nonverbali sunt interdependenti . Schimbarea unuia ii influenteaza pe ceilalti . Orice reactie de aparare conduce la :

o contractie a muschilor ;

blocarea involuntara a gandirii si simturilor ;

influentarea nefavorabila a circulatiei si respiratiei , producand o stare in care individul nu mai este in masura sa actioneze liber , degajat .

Toate modalitatile de negociere implica manipularea individului in situatii concrete , cotidiene. Exista insa si manipulari de ansamblu , care urmaresc influentarea intregii culturi in care acesta traieste . Sistemul de valori , normele de comportament , modul de a gandi sunt determinate de normele scrise si nescrise ale societatii . Consecintele acestui fapt sunt de importanta strategica prin sfera de cuprindere extrem de larga , care vizeaza formarea unui anumit tip de mentalitate .

Desprinderea de toate influentele exterioare presupune izolarea completa de mediul social , solutie care ar invalida rationamentul potrivit caruia omul este o fiinta sociala . Alternativa introduce un compromis comportamental in sensul ca omul continua sa traiasca in societate , dar respinge din punct de vedere emotional , anumite aspecte prezente aici , care ii altereaza libertatea de a fi el insusi.

S-a conturat , in concluzie , o situatie paradoxala ,    refuzul de a accepta integrarea in spatiul cultural al societatii de origine , fiind echivalent cu izolarea de cel de langa tine , iar implicarea totala in viata sociala este asociata cu vulnerabilitatea in fata presiunilor exercitate de artizanii manipularilor. Depasirea acestui paradox este posibila prin concentrarea asupra unei variante in care nu mai este vorba de a alege intre detasare si implicare , ci de a alterna cele doua stari , astfel incat perioadele de traire la cote inalte sa fie urmate de scurte intervale de detasare.

Bibliografie:

Shapiro D.,"Conflictele si comunicarea"ed. Arc,Bucuresti,1998

Tinica S., Petrovai D.,"Comunicare si managementul conflictului",Centrul de Resurse ARES,Cluj-Napoca,1997

Andre de Peretti, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface "Tehnici de comunicare"ed. POLIROM,Iasi,2001