P.E.C.S. (Picture Excenge Comunication System )

P.E.C.S. (Picture Excenge Comunication System )

Bazele abordarii:

Metoda a derivat din necesitatea de a diferentia in mod adecvat vorbirea si comunicarea. Aceasta combina cunostintele aprofundate din domeniul terapiilor limbajului ortofoniei adaptate la intelegerea comunicarii atunci cand subiectul nu este atras de semnificatia cuvintelor, sau este incapabil sa le utilizeze. Se apeleaza la imagini / simboluri pentru comunicare, fiind compatibil cu metoda TEACCH.

PECS este o metoda inovativa, in scopul sprijinirii comunicarii, adresata in general copiilor cu tulburari grave de vorbire si inevitabil de comunicare. Acest model curricular numit - comunicarea prin schimb de imagini, a fost elaborat de catre Andy Bondy si Laurie Frost in 1983 . Acest model curricular are avantajul ca intelege ceea ce copiii cu tulburari de comunicare "gandesc prin imagini".

PECS foloseste imaginile in scopul invatarii unui sistem de comunicare bazat pe abilitati vizuale mai mult decat pe abilitati auditive.

Folosind principiile analizei comportamentale aplicate si ceva training, copiii sunt invatati sa faca schimb de imagini cu privire la ceea ce ei vor sa comunice. Acesta a devenit un model excelent si de pionierat, care a adus un real folos copiilor cu probleme de comunicare, care utilizau un sistem de comunicare gestual nefolositor. PECS nu este un sistem care sa utilizeze materiale complexe sau tehnologie sofisticata si nu necesita echipamente scumpe.

Utilizand PECS-ul, prin folosirea unei imagini, se va sugera copilului prototipul conceptului. Copiii cu altfel de dizabilitate, nu vor avea probleme in a intelege acest concept de "theory of mind", iar aceasta abordare va fi inteleasa usor de catre acestia. In schimb copii cu autism nu vor intelege cum o reprezentare vizuala poate fi sau mai bine zis reprezinta spre exemplu, pernitele viva, insa prin antrenament se poate trece peste acest impas.

Scopul metodei este de initiere spontana a unei interactiuni cu adultul sau cu un partener de comunicare, invatandu-l sa solicite un obiect, aliment, jucarie, etc, prin utilizarea imaginilor.

In PECS, invatarea incepe prin observarea copilului, in legatura cu ceea ce lui ii place, mai precis lucrurile pe care copilul le doreste (mancare, suc, jucarii, carti, etc.). O data ce adultul cunoaste ceea ce copilului ii place se va incepe utilizarea imaginii unui obiect (imagine color), insa nu la intamplare. Sistemul PECS impune parcurgerea a sase pasi importanti.

Pasul 1 - Schimbul fizic

Scopul principal al acestui prim stadiu este de a invata copilul ca atunci cand doreste ceva, el trebuie sa intinda, ofere, o imagine persoanei adulte sau altor copii care-i pot oferi ajutor. Ceea ce este foarte important, este faptul ca acesta imagine sa reprezinte clar, intr-o forma concreta si atractiva ceea ce doreste copilul.

Caracteristicile acestei etape sunt:

Nu presupune nici o capacitate;

Copilul controleaza situatia;

Pasul este invatat si inteles foarte usor de catre copil;

Imaginile utilizate sunt simple si mai ales de importanta pentru copil deoarece reprezinta obiectele lui preferate, cele pe care el si le doreste;

Scade sentimentul de frustrare a copilului datorita nereusitelor anterioare;

Stimuleaza comunicarea si aparitia vorbirii;

Ajuta la realizarea relationarii cu o alta persoana.

Asa cum am mai amintit, primul pas in cadrul acestei etape este de a identifica obiectele preferate de catre copil. Pentru ca invatarea sa fie eficienta, o conditie esentiala o are amenajarea contextului, mai precis copilul este asezat la masa, iar in fata si in spatele acestuia se vor afla doua persoane adulte. Pe masa de lucru trebuie sa fie doar o singura imagine si obiectul concret dorit de catre copil, astfel copilul va fi invatat ca atunci cand doreste ceva trebuie sa ofere imaginea care reprezinta obiectul dorit, in schimbul acestuia.

Prima persoana, cea din fata copilului, ii va arata acestuia la inceput obiectul, alimentul preferat si-l va intreba: "Doresti ?". In mod normal copilul va intinde mana pentru a obtine ceea ce el isi doreste de fapt. Aici intervine rolul celeilalte persoane, cea din spatele copilului care il va ajuta pe copil sa ia imaginea care reprezinta obiectul preferat si sa o inmaneze persoanei adulte care se gaseste in fata copilului. In acest fel se va realiza primul pas al schimbului de imagini. Pentru ca schimbul sa se realizeze mai usor persoana din fata copilului va intinde mana pentru a primi imaginea. In final se va realiza o structura cognitiva si anume, pentru a primi ceva trebuie sa oferi altceva (imaginea) in schimb.

Treptat sprijinul oferit din spatele copilului se va minimaliza. Daca la inceput acesta va lua mana copilului si o va aseza peste imaginea pe care trebuie sa o ofere trainer-ului din fata lui pentru a obtine obiectul dorit, treptat acesta ii va oferi ajutor prinzandu-l de incheietura mainii, apoi de la cot, umar ca in final copilul se va descurca singur. Prin urmare, daca la inceputul etapei copilul primea asistare fizica complecta spre finalul etapei de invatare acesta va primi o asistare fizica foarte redusa, el nemaifiind nevoie sa fie dirijat.

Trecerea la cel de al doilea nivel se realizeaza doar atunci cand copilul a inteles rolul cartelei de comunicare, a imaginii si nu va mai avea nevoie de asistenta pentru a realiza schimbul.

Pasul 2 - Largirea spontaneitatii

Carcteristicile acestui nivel sunt:

Sunt utilizate imagini atractive care reprezinta lucruri dorite de catre copil si panoul pe care vor fi asezate imaginile invatate;

Creste spontaneitatea comunicarii;

Se initiaza interactiunea cu o alta persoana;

Stimuleaza comunicarea si aparitia vorbirii;

Copilul este invatat sa ceara ceea ce el isi doreste;

Sunt utilizati o varietate de instructori;

Intaririle pozitive sunt foarte importante.

In contextul in care copilul invata sa comunice prin schimbul de imagini, vor fi folosite panouri, pe care vor fi prinse cu scai imaginile invatate si dorite de catre acesta. In cadrul acestei etape se va lucra cu un singur partener, care, de acesta data nu va mai sta in fata copilului ci se va departa 1-2 metri. Astfel copilul va fi obligat sa ia imaginea de pe panou, sa caute persoana adulta si sa i-o ofere pentru a primi ceea ce el doreste.

In acest mod copilul va invata sa caute persoana disponibila si sa intreprinda o comunicare cu acesta. Imediat ce adultul primeste imaginea de la copil, acesta ii va oferi ceea ce el ii cere, iar apoi va reaseza imaginea pe tabloul de imagini.

Pasul 3 - Discriminarea imaginilor

Caracteristicile etapei:

• Copilul invata sa faca deosebirea intre doua obiecte, respectiv imagini diferite;
• Copilul este invatat sa aleaga imaginea pe cea care o doreste cel mai mult;
• Se vor folosi aplicatii verbale;
• Sunt indicate intaririle pozitive;
• Este de dorit ca in cadrul acestei metode sa fie folosite bucati mici de alimente, cum ar fi: stiks-uri, Boni-bon, bucatele mici de ciocolata, suc, etc, deoarece astfel, copilul va fi motivat sa realizeze multe schimburi intr-un timp relativ scurt.

La acest nivel copilul va fi invatat sa realizeze discriminarea dintre doua imagini. Este foarte important ca obiectele folosite sa nu fie dorite la fel de mult de catre copil, deoarece in acest mod exista posibilitatea ca acesta sa le aleaga la intamplare (spre exemplu ciocolata alba si ciocolata neagra).

In cadrul acestei etape copilul va fi asezat la masa de lucru, activitatea realizandu-se 1:1 (copil-adult). La fel ca la primul nivel, adultul, ii va arata copilului lucrurile concrete si imaginile care le reprezinta. Apoi il va intreba: "Ce doresti stiks-uri sau suc?"(spre exemplu). Exista posibilitatea ca micutul sa intinda mana dupa obiectul dorit, insa adultul isi va intinde imediat mana in semn ca doreste o cartela de comunicare, o imagine. Dupa ce copilul ii va inmana imaginea corespunzatoare, adultul il va mai intreba o data "vrei suc? foarte bine! Bravoo!".

Imediat ce copilul a invatat strategia vor fi introduse si alte perechi de imagini cu obiectele care le corespund. Introducerea acestora au drept scop de a oferi siguranta persoanei care-l invata pe copil ca acesta este capabil sa aleaga imaginea potrivita si nu la intamplare.

In cadrul procesului de discriminare a imaginilor este foarte important ca locul imaginilor pe masa sa fie schimbat in permanenta, pentru a oferi siguranta ca micutul nu retine imaginea corecta doar in functie de locul in care este pozitionata ci pur si simplu pentru ca o deosebeste de cealalta.

Pasul 4 - Structurarea unei propozitii

Caracteristici:

• Utilizarea unui cartonas de comunicare;
• Stimularea comunicarii si a vorbirii.

In cadrul acestei etape copilul va fi invatat sa formuleze propozitii simple utilizand cartonasul de comunicare pe care este plasata imaginea fixa "vreau" si imaginea mobila a obiectului pe care si-l doreste. In acest mod copilul va putea comunica mult mai usor si in acelasi timp se va putea face inteles. Spre exemplu, daca copilul ar dori sa manance cereale in timp ce se uita la televizor, prin simpla oferire a imaginii cu cereale el le va putea consuma in bucatarie, insa daca el va aseza pe cartonasul de dialog imaginile "vreau", "cereale" si "living", parintele va intelege imediat dorinta copilului sau. Un alt exemplu ar fi cand copilul doreste sa se joace cu mingea afara. Simpla oferire a imaginii cu mingea nu-i va satisface dorinta lui de a se juca in aer liber cu mingea, si exemplele pot continua.

Specific acestei etape este si stimularea verbala. Prin urmare, cand copilul va inmana cartonasul de comunicare, adultul va intoarce imaginile spre copil, spunandu-i cu voce tare "vreau" si punctand cu mana imaginea obiectului dorit. In acest modul copilul va incerca si el sa verbalizeze chiar si cateva sunete, daca nu intreg cuvantul.

Odata ce pasul a fost invatat se va aseza imaginea " vreau", pe panoul cu imagini, copilul fiind invatat sa ia de pe acest panou imaginile de care are nevoie si sa le aseze pe cartonasul de comunicare, pentru a facilita comunicarea.

Este foarte indicat sa se creeze ocazii cat mai variate in care copilul sa fie obligat sa-si exprime cerintele, si mai ales sa fie utilizate activitati care nu se afla la vedere.

Pasul 5 - Antrenarea copilului intr-un dialog

Caracteristici:

• Copilul va fi invatat sa raspunda la intrebarea "ce vrei?", "ce doresti?";
• Se continua cu determinantii verbali pentru fiecare reactie corecta.

Specific etapei, adultul va puncta cartonasul, care reprezinta imaginea "vreau" si-l va intreba pe copil "ce vrei?".

Pe masura ce se avanseaza in exercitiu, iar copilul intelege strategia, incitatia gestuala - punctarea imaginii, trebuie minimalizata pana la renuntarea totala. In acest mod se va atinge nivelul in care va fi nevoie doar sa utilizam limbajul verbal, intreband copilul ce doreste?, iar acesta va utiliza cartonasul de comunicare pe care va indica imaginea vreau si imaginea sau imaginile obiectelor dorite.

Pasul 6 - Comentarii spontane si raspunsuri

Caracteristici:

• Copilul va invata sa raspunda la intrebarile care-i sunt adresate: "ce vrei?", "ce vezi?", "ce ai?";
• Oferirea de stimulenti de cate ori va oferi raspunsul corect;
• Se determina fiecare act de comunicare;
• Se utilizeaza aplicatii intarziate pentru a stimula reactiile;
• Sunt introduse conceptele limbajului aditional.

In cadrul acestui ultim pas copilul va fi invatat sa raspunda la diferite intrebari, folosind cartonasul de comunicare. Pe panoul de comunicare vor fi introduse o serie de imagini ce reprezinta intrebarile: "ce vezi?", "ce ai?", "ce auzi", "ce simti", precum si cartonase ce indica marimea, culoarea, cantitati, locatii. Antrenamentul se realizeaza cu o incitatie gestuala sporita, care se va diminua pe parcurs ce copilul intelege strategia. Aceasta etapa este cea mai dificila in cadrul programului PECS, insa cu mult antrenament copilul va invata strategia.

In urma studiilor efectuate de catre Bondy si Frost, in timp ce au lucrat cu copii cu tulburari de comunicare acestia au constat ca indiferent de gravitatea deficientei, copiii au invatat cel putin primul pas al programului PECS. Multi copii au invatat acest pas intr-o singura sedinta, altii in mult mai multe.

Un aspect pozitiv, colateral dar important din acest sistem, a fost marele numar de copii care au invatat limbajul verbal dupa 1-2 ani dupa ce au inceput programul. Din experienta acestora copiii care utilizeaza 30-100 de imagini, foarte des incep sa verbalizeze in timp ce ofera imaginea, unii dintre ei reusind sa vorbeasca foarte repede, altii avand insa nevoie de imagini pentru a se putea face intelesi. (A. Bondy, 1994)

Tot in urma studiilor, in 1986, realizate de catre acestia intr-un grup de 66 de copii prescolari care au utilizat programul PECS mai mult de un an, 44 dintre acestia au achizitionat limbajul independent, iar ceilalti 14 au achizitionat un limbaj augumentativ- limbajul scris.

Intr-un alt studiu, realizat in 1986, pe un grup de 26 de copii de varsta prescolara cu tulburari de comunicare au fost urmariti pe o perioada de trei ani; 7 dintre acestia care la inceput au utilizat programul PECS, din punctul de vedere al comunicarii nu mai erau identificati ca fiind cu tulburari.

In ultimii ani, foarte multi copii care au inceput cu PECS au fost complect integrati impreuna cu copiii cu dizabilitati usoare, iar cei care au folosit alt tip de metoda alternativa si augumentativa de comunicare au trecut foarte repede la aceasta. Copiii care au practicat PECS-ul sunt foarte motivati sa invete sistemul deoarece pot obtine foarte repede ceea ce ei isi doresc (Bondy. Peterson, 1990)

Vocabularul de imagini   

Copilul va avea un albun in care va tine toate imaginile invatate distribuite pe domenii(ex. alimente, activitati, obiecte de vestimentatie, stari sufletesti, etc) Acestea vor fi aranjate in sir vertical sau orizontal pe benzi cu arici. Imaginile de dimensiuni 4/ 4, vor avea si ele arici pe verso pentru a putea fi scoase si asezate la loc mai tarziu.

Pe coperta albumului va fi la fel 1-2 siruri de arici dispuse de aceasta data orizontal, prin care copilul va comunica- foaia de raspuns, sau poate pur si simplu sa indice imaginea in album.

Tipul de imagini utilizate in cadrul sistemului

In functie de nivelul intelectual al copilului se vor folosi:

imagini simple colorate;

pictograme;

pictograme si scris;

Imagini scrise;

Avantajele abordarii:

Ajuta la initierea copilului in utilizarea limbajului, vizand deficitele sociale si de comunicare. Este adecvata pentru copiii care nu utilizeaza limbajul verbal, pentru cei din stadiul preverbal si pentru copiii cu un coeficient de inteligenta nonverbal mai mare decat cel verbal. Semantica metodei incita mai mult la un limbaj verbal decat gestual.

Dezavantajele metodei

In unele cazuri poate suprima limbajul verbal, dar din cele mai multe experiente se demonstreza contrariul.

Erori care trebuie evitate:

Insuficienta implicare in faza intai a intervenientilor. Tendinta de a nu interveni decat in etapa intai sau de a utiliza un singur intervenient. Insuficienta formare profesionala a unor intervenienti. Inconsistenta punerii in lucru a metodei in diferite medii(familie, cabinete de interventie).