Regulile comunicarii orale

Regulile comunicarii orale

A vorbi bine, inseamna a utiliza multiple competente in plan psiho-social si presupune respectarea a trei reguli de baza:

a te pregati sa vorbesti (prin DESCHIDERE, INVATARE);

a fi pregatit sa vorbesti (prin CONTINUITATE, PROIECTAREA CUVINTELOR INAINTE DE ROSTIRE);

a sti sa asculti (prin RECUNOASTERE, INTELEGERE).

Finalitatile comunicarii orale

Potrivit acestor reguli - in plan teoretic - in cadrul unei expuneri orale reusite se urmaresc:

Sinceritatea si naturaletea exprimarilor - se traduce prin a fi Noi insine in orice situatie. Nesinceritatea sau lipsa de incredere in sine se observa de cele mai multe ori (rigiditatea in discutii, simularea cunoasterii depline, folosirea unor cuvinte nefamiliare, stangacia gesticulatiei etc.). Folosirea unui ton prietenesc ajuta, totodata, in stabilirea unei relatii optime ca dinamica a mesajului.

Acuratetea si claritatea exprimarilor - ca sa fim intelesi cu adevarat este necesar sa comunicam ceea ce dorim intr-un mod simplu (dar nu simplist - reducand prea mult mesajul pe care vrem sa-l transmitem ajungem sa-l transformam intr-un alt mesaj) si clar (nereduntant - nerepetitiv). In acelasi timp este recomandat ca auditoriul sa poata auzi fara dificultati sau efort mesajul care este transmis.

Acuratetea, reclama folosirea, in primul rand, a propriului limbaj cu care suntem familiarizati iar claritratea implica si o bogatie suficinta a vocabularului propriu printr-o continuitate a adaptarii si invatarii si, totodata, printr-o exprimare adecvata a ceea ce rostim.

Cateva idei:

tineti seama mereu de mesajul pe care vreti sa-l transmiteti si de auditoriul care-l asculta,

luati in considerare locul (sala de curs, birou etc.) si contextul (ce cunoaste si ce nu cunoaste interlocutorul) in care transmiteti mesajul,

reflectati daca fiecare fraza pe care o folositi va ajuta asupra finalitatii pe care o urmariti.

Empatia - exprima intelegerea nedisimulata a celuilalt. Ca sa fim amabili (indiferent de starea noastra psihica - pozitiva sau negativa) trebuie sa fim empatici - sa ne punem in situatia celor care ne asculta si care nu sunt cu nimic 'vinovati' de propriile noastre stari sufletesti.

O comunicare eficienta presupune nu numai pregatire formala ci si intelegerea a ceea ce simte auditoriul (iar cel mai simplu mijloc de a constientiza acest lucru este scenariul prin care ne situam in ipostaza inversa).

Exista posibilitatea de a fi empatici ca proiectare - inaintea unei comunicari importante este necesar sa constientizam ceea ce simtim (care este starea de spirit in care ne aflam) si pe urma este esential sa rationam asupra posibilei stari de spirit a celui (celor) care asculta (cum vor receptiona mesajul transmis?) si, totodata, avem posibilitatea de a fi empatici prin adaptare, prin observarea si analizarea concreta a atentiei, a reactiilor, a mesajului nonverbal sau verbal care este emis de catre auditor (care este cauza reactiilor pozitive sau negative?).