Comunicarea nonverbala in relatiile interpersonale

Comunicarea nonverbala in relatiile interpersonale

Comunicarea interpersonala este comunicarea dintre doua persoane sau un grup restrans de persoane.

Cele mai multe mesaje sunt transmise pe cale nonverbala, prin 4 cai: auditiva, olfactiva, vizuala si tactila.

Unul din cele mai importante moduri de a transmite mesaje este mimica.

Privirea are si ea un rol important in relatiile cu cei din jur. Prin privire poti exprima si poti descifra emotii, sentimente. Deasemenea iti creezi o prima impresie despre o persoana .

Alt element important in comunicarea nonverbala este palma omului. Utilizarea corecta a acesteia ii poate aduce cuiva un grad de autoritate si capacitatea de a-i dirija pe altii prin gesturi.

In concluzie, avem la dispozitie un intreg arsenal de moduri nonverbale prin care sa ne exprimam si sa ii facem pe cei cu care interactionam si comunicam sa inteleaga cat mai bine ceea ce dorim sa transmitem. Si de asemeni, si noi la randul nostru, sa le demonstram ca ii intelegem sau cel putin sa le aratam ca incercam sa ii intelegem; ori in alte cazuri sa ne aratam dezacordul fata de anumite opinii sau declaratii.

Cuvinte cheie: comunicare, nonverbal, mimica, privire si gesturi.

Comunicarea interpersonala, respectiv directa, se realizeaza intre doua sau mai multe persoane, care se afla in pozitii de proximitate spatiala si care interactioneaza.

Prin intermediul comunicarii interpersonale indivizii doresc sa transmita sau sa primeasca diferite cunostinte, sa explice propriul comportament sau sa isi exprime sentimentele.

Comunicarea nonverbala este o modalitate eficienta prin care oamenii isi satisfac nevoia de a transmite informatii si emotii celorlalti.

Comunicarea nonverbala este comunicarea fara cuvinte si este de doua feluri: comunicarea paraverbala si limbajul trupului. Limbajul trupului are cel mai puternic efect asupra celorlalti.

Dupa Albert Mehrabian, unul din cercetatorii americani care au analizat fenomenul, a ajuns la concluzia ca din totalul mesajelor antrenate in comunicarea interpersonala, 7 procente sunt verbale si restul de 93 sunt nonverbale.

Comunicarea nonverbala este determinata prin cateva caracteristici.

1. In contrast cu actele de limbaj verbale, comunicarea nonverbala scapa in mare parte controlul mintii. Cuvintele pot fi transmise doar in serie, insa indicii, iconii si simbolurile pot fi transmise simultan.

2. Comunicarea nonverbala este legata de dimensiunea afectiva si emotionala, dar poate sluji si la impartasirea sentimentelor.

3. In cazul comunicarii nonverbale nu exista un sistem de reguli analog gramaticii, care guverneaza folosirea cuvintelor.

4. Actele de comunicare nonverbala sunt marcate de ambiguitate, deoarece nici un semn nonverbal nu poate fi corect interpretat decat in contextul celorlalte semne.[2]

In cazul comunicarii nonverbale mesajele sunt transmise prin diferite canale de comunicare: olfactiv, vizual, auditiv si tactil.

Dupa cum exprima si prima caracteristica prin care poate fi determinata comunicarea nonverbala, acelasi mesaj poate fi transmis concomitent prin mai multe canale."Imi pare rau" se poate spune prin tremurul vocii, prin privirea umila, trista, prin postura (ingenunchiere).

Majoritatea cercetatorilor sunt de acord cu constatarea potrivit careia comunicarea verbala este folosita cu precadere pentru transmiterea informatiilor, iar comunicarea nonverbala este folosita pentru exprimarea atitudinii interpersonale, iar in anumite cazuri, pentru a inlocui mesajele verbale.

Comportamentul nonverbal reprezinta o modalitate prin care eul se transmite celorlalti. Prin comunicarea nonverbala poti parea ceea ce nu esti si deasemenea poti fi tradat atunci cand incerci sa pari ceea ce nu esti.

In viata sociala fiecare om devine un personaj. Desi omul este o fiinta supusa emotiilor, ca personaj trebuie sa stie sa si le controleze. Comunicarea nonverbala este mai putin controlabila din punct de vedere constient, insa ea exprima ceea ce se intampla in interior.

Pentru succesul comunicarii interpersonale, comunicarea nonverbala trebuie sa fie in concordanta cu cea verbala.

M. Patterson (1983) descrie 5 functii ale comportamentelor nonverbale in cadrul comunicarii interpersonale:

a. functia informationala

b. functia de reglarizare a interactiunilor

c. functia de exprimare a intimitatii si apropierii

d. functia de exercitare a controlului social

e. functia de facilitare a indeplinirii sarcinilor [3]

In cele mai multe situatii, prin comunicarea nonverbala aflam ceea ce am fi dorit sa aflam prin cea verbala. Atunci cand doua prietene ce nu s-au vazut de mult se intalnesc, bucuria revederii se descifreaza din comportamentul nonverbal, cum ar fi zambetul, rasul, imbratisarea. Acestea pot fi spuse si in cuvinte, insa sunt intelese mai bine prin comunicarea nonverbala.

Comunicarea nonverbala are la baza mimica, gesturile si miscarile corpului.

Rodney Davies in lucrarea "Ce ne dezvaluie fata" imparte fata in trei arii. Aria superioara este formata din frunte si sprancene. Din aria mijlocie fac parte ochii, nasul si obrajii, iar in a treia arie se regasesc gura si barbia.

Zona superioara a fetei simbolizeaza capacitatea intelectuala a individului, cea mijlocie reflecta adaptabilitatea, iar zona inferioara reprezinta potentialul energetic.

Pe o fata ideala, cele trei zone au aceeasi inaltime si, aproximativ aceeasi latime.

Majoritatea gesturilor de baza ale comunicarii sunt aceleasi in intreaga lume. Cand oamenii sunt fericiti, zambesc; cand sunt tristi sau suparati, se incrunta sau devin posaci.

Pozitia capului este este foarte sugestiva. Capul se poate afla in diverse pozitii: ridicat sau coborat, inclinat la stanga sau la dreapta, ridicat oblic la stanga sau la dreapta.

Capul impins inainte ne duce cu gandul la un semn de amenintare. Capul plecat inseamna supunere. Cel care isi inalta capul, isi descopera gatul, zona vulnerabila, aratand astfel ca nu se teme, ca are sentimentul propriei valori. Capul lasat destins pe spate este un semn de auto predare sau o senzatie trezita de amintiri sau ascultarea muzicii preferate, deconectare de ce il inconjoara. Capul inclinat lateral dreapta inseamna bunavointa, ascultare; in opozitie cu inclinarea la stanga care denota scepticism, critica, indoiala.

Clatinarea capului in sus si in jos inseamna acord, aprobare, intelegere. Clatinarea capului de la stanga la dreapta inseamna negare, dezaprobare.

Mimica este semnalul nonverbal cel mai usor de descifrat. Mimica este determinata de o succesiune de stari sufletesti, de senzatii puternice si poate semnifica o mare sensibilitate la stimulii externi.

Fruntea este componenta care formeaza zona superioara a fetei. Ea reprezinta puterile spirituale si trasaturile de caracter asociate.

Forma fruntii este foarte diferita de la o persoana la persoana dar ea este intotdeauna determinata de linia parului.. Prin miscarea muschilor sunt generate cutele fruntii, care pot fi verticale, orizontale sau incretite.

Chinezii considera sprancenele drept una dintre cele cinci trasaturi vitale ale fetei.

Le putem considera ca o granita intre partea superioara a fetei si cea mijlocie. Sprancenele arata tipul afectiv al omului, precum si gradul de intelegere intre minte si inima.

Zicala conform careia se spune ca ochii sunt fereastra sufletului este cu siguranta adevarata. Forma, stralucirea, culoarea si, desigur, miscarea lor dezvaluie foarte multe informatii despre interiorul persoanei respective.

Elementele studiate in comunicarea nonverbala in cadrul ochilor sunt gradul de deschidere, miscarea pleoapelor, pupile si privirea.

Vazul se diferentiaza de restul simturilor prin faptul ca este singurul care permite perceptia universala a lumii incojuratoare, aceasta stand la baza observarii fiintelor si lucrurilor.

Privirea este un agent de transmisie si exteriorizare aflat in serviciul gandirii si fortei mentale.

Privirea este caracterizata prin felul in care vazul este indreptat asupra subiectului. Privirea este principalul element cu ajutorul caruia se formeaza prima impresie fata de o persoana necunoscuta. Intalnirea dintre doua persoane constituie in acelasi timp si intalnirea celor doua priviri.

De obicei prima impresie se modifica din momentul cand persoana respectiva incepe sa vorbeasca, dar deasemeni de multe ori efectele produse de o anumita privire raman neschimbate in relatiile ulterioare intretinute cu persoana respectiva.

Privirea nu trebuie sa exprime niciodata un sentiment diferit de cel ce decurge in mod logic din gandul ce urmeaza a fi exprimat si, cu atat mai mult, sa nu fie contrara acestui gand.

In intalnirea cu o persoana, pe langa faptul ca aceasta trebuie salutata cu respect, strangerea de mana trebuie facuta cu fermitate, fara brutalitate , corpul fiind usor inclinat in fata; privirea joaca un rol important si nu trebuie neglijata. Aceasta trebuie indreptata spre radacina nasului persoanei respective, si trebuie adoptata o expresie placuta si calduroasa, pe cat posibil fara clipirea ochilor. Privirea trebuie sa fie franca si sigura.

Pentru a fi eficace, este necesar ca privirea sa reprezinte sentimentul care insufleteste fiinta umana; un comportament sigur si hotarat confera privirii energie, dar in acelasi timp nu trebuie ca aceasta trasatura dominanta sa umbreasca celelalte sentimente care pot aparea fara echivoc in raport cu diferitele circumstante, cum ar fi: sentimentul de respect, in situatia in care va adresati unui superior sau unei persoane in varsta; sentimentul de autoritate, de dezaprobare, de afectiune, etc.

In momentul cand intram in biroul unde am fost primit in audienta de catre o persoana importanta pentru a primi raspunsul la o solicitare facuta, trebuie sa pasim spre biroul acelei persoane cu ochii indreptati spre ea, astfel incat in momentul cand va ridica ochii pentru a ne intampina, privirea sa sa fie "captata" de a noastra.

Dr.Roger Rogerson spunea ca "dintre toate trasaturile fetei omenesti, nasul, fiind cel mai proeminent, joaca cel mai de seama rol in dezvaluirea caracterului".

Gura este cea mai mobila zona a fetei; ea permite sa intre hrana, bautura si aerul ce ne sunt necesare; ea musca, ea ne rosteste gandurile, ea rade cand suntem bucurosi.

Prezenta zambetului confirma disponibilitatea spre dialog. Zambetul autentic este expresia unei stari de bucurie, de acceptare si implica si participarea ochilor.

Rasul este o manisfestare tipic umana, ea este eliberatoare de tensiuni interne.

Ridicatul din umeri este utilizat pentru a semnala ca o persoana nu stie sau nu intelege despre ce se vorbeste.Este un gest alcatuit din trei parti principale: palmele deschise, umerii ridicati si sprancenele ridicate.

Cel mai eficient semnal nonverbal este transmis de palma omului. Utilizarea corecta a acesteia ii poate aduce cuiva un grad de autoritate si capacitate de a-i dirija pe altii prin gesturi.

Una dintre cele mai sigure cai de a descoperi daca cineva este sau nu sincer si onest ne-o ofera observarea etalarii palmelor. Cand oamenii doresc sa arate ca sunt deplin sinceri si onesti, intind una sau amandoua palmele deschise catre celalalt . Cand cineva se destainuie isi etaleaza integral sau partial palmele in fata celuilalt.

Strangerea mainii este o relicva din epoca in care omul vietuia in pesteri. De cate ori acesti oameni se intalneau, inaltau bratele in aer cu palmele deschise, pentru a putea arata ca nu au arme la ei. In decursul secolelor acest gest al palmei s-a modificat, aparand gesturi cu palma pusa pe inima si multe alte variante. Forma moderna a acestui stravechi ritual de salut este intinderea mainii si strangerea palmelor atat la intalnire, cat si la despartire. In mod obisnuit, intr-un asemenea gest mainile se scutura intre cinci si sapte ori.[8]

Frecarea palmelor este modul nonverbal prin care oamenii isi fac publice asteptarile lor pozitive. Viteza cu care cineva isi freaca palmele arata cine va fi, dupa parerea acestuia, beneficiarul rezultatelor pozitive asteptate.

Atunci cand mana este folosita ca suport pentru cap de catre cel care asculta, inseamna ca a aparut starea de plictiseala si gestul este folosit pentru a impiedica atipirea. Gradul de plictiseala este legat de modul in care bratul si mana sunt utilizate ca suport al capului.

La o intalnire, daca celalalt partener isi incruciseaza mainile putem deduce ca nu este de acord cu una din afirmatiile noastre. O metoda simpla, dar eficienta, de a-i demonta pozitia este sa-i intindem persoanei respective un obiect, obligandu-l astfel sa-si desfaca bratele pentru a primi acel obiect.

La fel ca si gesturile de bariera a bratelor, si incrucisarea picioarelor poate reprezinta o atitudine negativa sau defensiva. Bratele incrucisate indica o atitudine mai negativa decat picioarele incrucisate.

Oamenii se reazama de altii sau de diferite obiecte pentru a-si arata drepturile teritoriale asupra acestora. Gestul poate fi, deasemenea, utilizat ca o metoda de dominare sau intimidare, daca obiectul de care ne rezemam este al altcuiva.

Tinerii indragostiti se tin de brat sau de mana atat in locurile publice, cat si la petreceri, ca sa demonstreze in fata altora drepturile pe care le au unul asupra celuilalt.

Putem intimida usor pe cineva rezemandu-ne, asezandu-ne sau folosindu-se de lucrurile sale fara permisiunea acestuia.

La intruniri si in alte locuri unde oamenii se intalnesc si discuta putem observa cat de numerosi sunt cei care preiau gesturile si postura celui cu care vorbesc. Cu ajutorul acestei " copieri la indigo" o persoana comunica unei alte persoane ca este de acord cu ideile si atitudinile sale. Pe cale nonverbala, ea transmite urmatorul mesaj: "Dupa cum poti vedea, gandesc la fel cu tine, si, deci, iti copiez pozitia trupului si gesturile tale".

In toate situatiile comunicarii interpersonale, comunicarea nonverbala are un rol mai important fata de cea verbala, deoarece prin mimica, semne, gesturi ne putem exprima mai bine sentimentele si emotiile.

Bibliografie:

1. Septimiu Chelcea, Comunicarea nonverbala in spatiul public
2. Gheorghe- Ilie Farte, Comunicarea- o abordare praxiologica
3. Antoine Luzy, Puterea privirii
4. Rodney Davies, Ce ne dezvaluie fata
5. Allan Pease, Limbajul trupului