Calitatea de functionar public; reguli de civilitate

Calitatea de functionar public;    reguli de civilitate

Calitatea de functionar public este una a comportamentului elevat si elegant, diplomat si inspirat, consecvent si ponderat. Aceasta nu se poate realiza fara cunoastere si indemanare, spirit practic si autocontrol, dragoste de oameni, cultura, arta. Referindu-se la un minim de prescriptii de politete care trebuie respectate, J. Serres[1] se opreste la urmatoarele reguli de civilitate:

1. in oras functionarul este primul care isi saluta superiorul, care are obligatia sa-i intoarca salutul;
2. la serviciu, pe culoare sau in incaperi, functionarii fac loc pentru a trece superiorii;
3. atunci cand un functionar superior intra in biroul unuia dintre subordonatii sai, acesta trebuie sa se ridice in picioare;
4. in birourile unde lucreaza mai multi functionari, se ridica numai acela caruia i se adreseaza superiorul sau;
5. atunci cand un functionar este chemat in biroul superiorului sau, acesta din urma nu are obligatia nici sa se ridice pentru a-l intampina, nici sa-l conduca la plecare;
6. atunci cand persoana chemata este o femeie de grad mijlociu sau superior, acesta (functionarul superior) are obligatia sa se ridice si sa o conduca.

Functionarului "de cariera", i se cere un comportament uman si profesional deosebit. Cuvantul "cariera", desemneaza profesia (ocupatia, indeletnicirea) pe care o exercita cineva pe baza unei pregatiri corespunzatoare. In "Dictionarul limbii romane contemporane" cuvantul "profesie" desemneaza "pregatirea teoretica si practica pentru exercitarea unei anumite indeletniciri", respectiv "o ocupatie cu caracter permanent exercitata de cineva". Comportamentul se inglobeaza in competenta, ca o dimensiune a acesteia, iar indemnul kantian - imperativul categoric - "poarta-te in asa fel incat oricare din faptele tale sa poata deveni o regula universala de conduita", este un indemn spre perfectiune ce face sa straluceasca, da valoare unui bun profesionist.

In concluzie, in toate profesiile este nevoie, pe langa competenta, de un comportament elegant si ordonat (de multe ori il numim civilizat), dar, in unele dintre ele, acest lucru dobandeste valente deosebite. Specificul unora dintre profesii, printre care si cea de functionar care lucreaza in mod direct cu publicul, consta in urmatorul aspect: daca in unele activitati profesionale poti sa te detasezi, prin rezerva, de ceilalti si sa-ti concentrezi intreaga forta pe aspectele strict tehnic profesionale, in altele (in cadrul carora relatia emitator-receptor este fundamentala) competenta profesionala trebuie imbinata in mod armonios cu posibilitatea de a comunica, cu o comportare manierata si elevata, in acelasi timp, capabila sa creeze acele punti de legatura intre oameni. Nu pot fi formulate retete de urmat, ci cel mult exprimate idei care sa releve idealul, si mai putin calea de urmat. De pilda, in lucrarea "Uzante diplomatice si protocol" (autori Prof. Univ. dr. Toma Gergescu si Prof. Univ. dr. Gheorghe Caraiani) sunt enuntate urmatoarele cerinte ale comportamentului profesional:

1. Inteligenta, cu care te nasti si pe care o desavarsesti, prin educatie si instructie, este o coordonata esentiala a vietii. Cugetul il inalta pe om, face maretia lui.
2. Exista un farmec de a fi, de a te purta, de a aparea in public. El nu deriva din respectarea cu sfintenie a unui cod de reguli, care imprima artificialitate, ci mai degraba deriva din delicatete sufleteasca, din respect pentru existenta celorlalti, din generozitate, sensibilitate, altruism.
3. Omul trebuie sa aspire catre ideal, catre perfectiune. Timpul si viata permit progresul de la aproape bine la bine - idealul exista si este periculos pentru om sa abandoneze cautarea lui. Renuntarea este primul pas catre compromis si degradare.
4. Comportamentul uman trebuie sa fie echilibrat. Extremele sunt nefiresti si daunatoare; echilibrul interior, armonizat cu un comportament echilibrat dau sens si culoare personalitatii individului. Unii au vrut sa renunte la pasiuni si sa devina zei; altii au vrut sa renunte la ratiune si sa devina animale - spunea Des Barreaux. Si unii si altii au esuat. Omul trebuie sa ramana complet, cu pasiunile si ratiunea sa, capabil sa se bucure de placerile vietii dar sa-i guste si pacatele. Trebuie sa existe o masura in toate. Cum ne arata filosofii, natura umana este duala (divina si animalica in acelasi timp), secretul fericirii fiecaruia dintre noi, constand intr-o cunoastere cat mai adanca si obiectiva a propriei persoane, apoi in armonizarea, gasirea virtutii -cum o numeau anticii, a mediei rationale (a se vedea conceptul de mesotes de la Aristotel) intre "prea mult" si "prea putin".
5. Cultura este o coordonata fundamentala a personalitatii umane. Ea este - cum se stie - ceea ce ramane dupa ce ai uitat tot ce ai invatat. Cunostintele si gusturile trebuie cultivate, imbogatite continuu. De aici, importanta unei lecturi diverse, care ajuta individul sa fie in concordanta cu nivelul si spiritul generatiei sale.
6. A te indoi de orice nu inseamna a nega totul.

Dimpotriva, punand sub semnul indoielii cunostintele noastre ni le putem verifica si corecta. Acesta este sensul celebrei afirmatii a lui Socrate: "(.) stiu ca nu stiu nimic". De asemenea, "dubito ergo cogito, cogito ergo sum" reprezinta esenta filosofiei lui Rene Descartes. Astazi, cogito-ul cartezian s-ar metamorfoza in "vigo ergo cogito", adica "traiesc pentru ca gandesc", care este mai realist.

7. Omul modern trebuie sa placa.

Este elegant sa fii zambitor, optimist, puternic, saritor, atent cu ceilalti. Politetea adevarata este senina, luminoasa, datatoare de multumiri, de bucurii, este binefacatoare. In plus, biologii au demonstrat faptul ca pentru a zambi sunt antrenati numai treisprezece muschi, in timp ce, pentru a increti fruntea si ridica sprancenele sunt pusi in miscare cincizeci de muschi. Fereste-te de omul care nu rade niciodata -spune o inteleapta zicatoare populara. Zambetul este semnul unui gust ales si al unei rafinate spiritualitati, pentru ca salasluieste in suflete mari. Peste tot in lume, in cea a bussiness-ului ca si a artei, in societate, se pune mare accent pe capacitatea de a impartasi, prin zambet, veselia si optimismul cu care se inving dificultatile vietii. Optimist este acela care vede floarea trandafirului, nu spinii lui.

8. Cunoasterea este o alta arma cu care invingem si ne implinim ca oameni si profesionisti. In acest sens, a sti inseamna a putea. Ca si cultura, stiinta nu se apreciaza dupa numarul de carti citite sau dupa zilele petrecute la biblioteca, ci dupa modul in care aceste carti au slefuit personalitatea omului. Naturii ii trebuie sute de ani, uneori chiar mii, pana cand da un produs al sau, o forma care ne impresioneaza prin arta si desavarsirea ei. Omul are nevoie de putin, dar trebuie sa fie rabdator cu sine insusi si cu ceilalti si, mai ales, sa tinda spre desavarsire (ceea ce presupune cautare, lupta, o vesnica dorinta de autoperfectionare, de evolutie).
9. Omul nu trebuie sa se compare cu un individ inferior siesi.

Este regretabil daca, pentru a ne justifica lipsurile, insuccesele, existenta neimplinita etc. ne comparam cu cei mai slabi si mai rai decat noi. Numai comparatia cu idealul este justificata. Oamenii mari sunt modesti pentru ca ei nu se compara cu ceilalti, ci cu modelul de om ideal pe care il au in spiritul lor.

10. Un reper existential extrem de important este modul in care ne alegem prietenii.

Prietenii ne definesc si ne reprezinta intr-o mare masura. Nu poti avea prieteni nepoliticosi, grosolani, de vreme    ce aceste aspecte iti repugna. Prietenia presupune cu necesitate respect. Cicero afirma in acest sens: "Scoateti respectul din prietenie si-i veti lua cea mai frumoasa podoaba".

11. Bunatatea din noi, pentru noi dar mai ales pentru altii, este un reper existential fundamental. Omul traieste pentru el, dar, mai ales, pentru ceilalti. "Ce ocupatie fericita este aceea care ii da unui om in orice clipa prilejul sa faca bine atator mii de oameni" - aprecia La Bruyere.
12. Relatiile dintre oameni trebuie sa fie guvernate de principiul respectului. "Principiul respectului, ca principiu al dreptatii, cere mai mult decat sa nu vatamam pe cineva atunci cand vrem sa obtinem consecinte optime pentru toti cei afectati de rezultat; el impune si datoria prima de a-i ajuta pe cei care sunt victimele nedreptatilor comise de altii .

Autorii lucrarii "Uzante diplomatice si protocol" se opresc la acele aspecte pe care le considera esentiale, fara a avea pretentia epuizarii dimensiunilor comportamentului profesional sau privat al unui individ.