REGULI PENTRU REALIZAREA UNEI COMUNICARI EFICIENTE

Costin Nemteanu enumera sapte reguli pentru realizarea unei comunicari eficiente:

1. Tine cont de discrepantele dintre comunicarea verbala si cea nonverbala.

Atunci cand comunicam cu o persoana este bine sa-i observam gesturile, reactiile, miscarile trupului. Ele ne vor informa daca persoana respectiva foloseste dublu mesaj sau nu. Daca exista diferente intre gesturi si cele spuse, atitudinea noastra o vom putea schimba pentru a-i da prilejul interlocutorului sa se simta in siguranta si sa se deschida mai mult. Important e sa evitam orice conflict intern intre atitudini si comportamente.

2. Comunicarea se va face in ambele sensuri: dai - primesti si invers.

Cel care comunica se implineste daruindu-se pe sine dar si intelegand pe celalalt. Cel care comunica real asteapta ca celalalt sa i se daruiasca in raspunsul sau.

3. Respecta unicitatea celorlalti.

Autorul considera ca este necesar sa respectam unicitatea celorlalti. Prin comunicare adevarata vom invata sa intelegem aceasta unicitate si sa o acceptam. Comunicarea ne va imbogati prin daruire si primire, deoarece, prin ea intram in contact cu multe alte universuri umane.

4. Fii un sistem deschis.

Este necesar ca atunci cand comunica o fiinta umana sa fie deschisa, sa fie transparenta, chiar daca aceasta face sa-i creasca vulnerabilitatea. O comunicare adevarata nu se realizeaza cand exista teama, crispare - adica inchidere. Tatiana Slama Cazacu considera si ea conditia deschiderii catre dialog, catre partener, o conditie foarte importanta o comunicare corecta si completa.

5. Intelege ce se intampla dincolo de cele cinci simturi in viata partenerului.

Este foarte important ca sa vedem ce este dincolo de toate manifestarile simturilor, sa intelegem mai mult decat ni se spune.

6. Renunta la idei preconcepute si asculta cu atentie.

Este necesar ca oamenii sa invete sa asculte activ. Cu cat vom sti sa ascultam mai bine, vom comunica mai profund.

7. Fii pozitiv in comunicare.

Fiintele umane ar fi bine sa urmareasca faptul ca prin comunicare sa faca un bine semenilor lor. Daca nu ai spus ceva care incurajeaza, care aduce clarificare, care trezeste dorinta de mai multa cunoastere, mai bine taci.

"Mai presus de orice conteaza cui te adresezi (adaptarea la partener, la cunostintele lui), cum te adresezi in functie de acel cui si de scopul comunicarii (de a transmite informatii reale, corecte - realizandu-se astfel credibilitatea comunicarii).

Pentru ca fiinta umana sa poata respecta aceste reguli, are nevoie de o buna capacitate de empatizare. Empatia capata un rol aparte in comunicarea interpersonala, permitand intelegerea si anticiparea comportamentului celuilalt.

Comunicarea accidentala. subiectiva Si instrumentala

Finalitatea actului de comunicare, constientizata sau nu de ,,actorii" relatiei, a permis delimitarea altor tipuri de comunicare: cea accidentala, cea subiectiva si cea instrumentala (Zajonc, R., 1972).

a) Comunicarea accidentala

In cadrul acestui tip de comunicare informatia este transmisa intamplator, fara a fi vizata expres de emitator si fara a fi destinata procesului de comunicare dezvoltat de receptor. Un astfel de exemplu este o paranteza facuta de un functionar cand observa ceva neregularitati, lipsa hartiei sau a instrumentelor de scris sau altceva si se abate de la subiectul discutiei sau al problemei vizate.

b) Comunicarea subiectiva

Acest tip de comunicare are drept caracteristica faptul ca exprima direct (verbal, paraverbal sau nonverbal) starea afectiva a locutorului din necesitatea descarcarii si reechilibrarii in urma unei tensiuni psihice. Exemple de comunicari subiective sunt si exclamatiile de surpriza la un raspuns deosebit si tonurile ridicate ale reprosului.

c) Comunicarea instrumentala

Apare atunci cand sunt reunite o serie de particularitati:

- focalizarea intentionata si vadita pe un scop precis, comunicat mai mult sau mai putin partenerilor;

- urmarirea atingerii lui prin obtinerea unui efect anumit in comportamentul receptorului;

- capacitatea de a se modifica in functie de reactia partenerilor, pentru a-si atinge obiectivul.

Acest tip de comunicare este dominant in actul RELATIILOR CU PUBLICUL, fara sa excluda si prezenta celorlalte doua.

Comunicarea verticala si comunicarea orizontala

Dupa statutul interlocutorilor exista o dubla retea de comunicatii, stabilita pe doua planuri: pe plan vertical, acela al schimburilor dintre parteneri cu statute inegale si un plan orizontal, acela al schimburilor intre parteneri cu statute egale.

Gilles Ferry (in lucrarea Practica muncii in grupuri, pp. 87 - 90) stabileste ca sunt multe tipuri de functionare a celor doua tipuri de comunicari si el se opreste la patru tipuri:

1.Resorbtia completa a unui circuit in celalalt

2.Disjunctia celor doua cuvinte, care conduce la suprapunerea a doua structuri eterogene.

3.Amenajarea comunicatiilor orizontale in interiorul unei structuri verticale.

4.Insertia circuitului vertical in structura orizontala

Comunicarea unidirectionala, bidirectionala si multidirectionala

a) Comunicarea unidirectionala

In sistemul TRADITIONAL, UN OM este transmitator de informatii, iar ALTUL este receptor. In acest mod forma de cunoastere a noului continut devine unidirectionala. In cadrul acestui tip de transmitere PRIMUL doar transmite informatiile iar CELALALT recepteaza informatiile transmise, fara a manifesta nici un fel de feed - back.

Acest mod de comunicare, avand traditii indepartate pare a fi cel mai primitiv si mai invechit, cu toate ca pana acum nu a fost pe deplin depasit si mai este inca practicat.

b) Comunicarea bidirectionala

Comunicarea bidirectionala ofera, de regula, rezultate mai bune decat cea unidirectionala. In cazul nivelurilor mai scazute de dezvoltare, numai ea poate sa conduca la rezultate pozitive.

c) Comunicarea multidirectionala

Comunicare poate sa devina multidirectionala. In ciuda superioritatii sale, acest mod de comunicare nu lichideaza insa automat dominatia unui locutor. Acest mod de comunicare este cel mai pretios sub aspectul relatiilor cu publicul, el conducand deseori la un schimb de opinii si conceptii intre persoanele care discuta pentru a rezolva o problema delicata.

Acest mod de comunicare favorizeaza autoinstruirea, care nu se incheie niciodata

Alte modalitati de comunicare

O alta posibilitate de abordare a comunicarii poate fi realizata utilizand ca formalizare ipotetica premisele modelului constructului comunicativ propus de A. Ghiglione. Acest model surprinde:

(a)  subiectii care comunica;

(b) strategiile discursive potentiale si gestiunea schimburilor interlocutorilor;

(c) efectul mesajelor asupra comportamentelor si reprezentarilor interlocutorilor.

a) Subiectii care comunica

In cazul comunicarii, functionarii si clientii pot fi interlocutori potentiali pentru ca dispun de competente comunicative si de relationare mai mult sau mai putin manifestate sau interlocutori reali, care actioneaza in comun, construiesc impreuna realitatea sociala.

Aceasta abordare conduce la destinderea sau ameliorarea relatiei functionari si clienti pentru ca a construi impreuna inseamna a colabora, a accepta principii de pertinenta si reciprocitate.

b) Strategii discursive potentiale si gestiunea schimburilor interlocutorilor

Comunicarea este prin esenta ei problematizatoare, deoarece exista un intreg camp de relatii care actioneaza in vederea definirii functionale a discursului persuasiv.

Pallac a demonstrat sub aspect experimental faptul ca un mesaj identic transmis in modalitati diferite (neutru sau emotional) poate sa orienteze in mod diferit conlocutorul. Astfel in functie de rolul social asumat, de finalitatea urmarita, strategia folosita trebuie sa fie situata in planul adecvarii.

O importanta deosebita in comunicarea didactica o are si nonverbalul, acesta fiind implicat in constructia mesajului. Inlaturarea nonverbalului duce la pierderi nu doar la nivelul expresivitatii, ci si la nivelul semnificatiilor mesajului.

c) Efectul mesajelor asupra comportamentelor si reprezentatorilor interlocutorilor.

Analiza situatiilor de relationare cu publicul din perspectiva comunicarii evidentiaza implicarea (non)activa a clientului in acest proces. O activitate importanta care apare in cadrul acestui proces este cea de codare si decodare prin intermediul careia se descifreaza reprezentarile interlocutorilor. Principalele tipuri de reprezentari sunt: imagini, expresii lingvistice, continuturi semantice.