Manipularea informationala si structurile mediatice

Manipularea informationala si structurile mediatice

1. Mass-media si reprezentarile mentale

In 1922, Walter Lippmann, in lucrarea Opinia publica[1], analiza discrepanta intre lume si "realitatile" pe care le percepem si pe baza carora actionam. El remarca faptul ca cea mai mare parte din ceea ce cunoastem despre mediul in care traim ne parvine in mod indirect, iar orice lucru despre care credem ca este o imagine adevarata il tratam ca si cum ar face parte din mediul insusi.

W. Lippmann observa ca "singura perceptie pe care cineva o poate avea despre o intamplare prin care nu a trecut este aceea creata de imaginea sa mentala despre acea intamplare"[2], adaugand ca, in anumite momente, reactionam la fictiuni la fel de puternic ca la realitati. El nu vrea sa spuna ca aceste fictiuni sunt minciuni, ci, mai degraba ca noi reactionam la o reprezentare a unui mediu pe care noi insine il fabricam. Facem acest lucru pentru ca mediul real este prea mare, prea complex si prea rapid pentru a-l cunoaste direct. De aceea, pentru a actiona asupra unui mediu, trebuie sa-l reconstruim ca pe un model mai simplu inainte de a putea sa ne ocupam de el, rol pe care ar trebui sa si-l asume mass-media (in reconstruirea acestui model simplificat al realitatii pe baza caruia omul gandeste si actioneaza). Caci, ceea ce facem nu se bazeaza pe o cunoastere precisa si directa, ci pe reprezentarile lumii de obicei furnizate de altcineva (de unde si influenta pe care mass-media o are asupra societatii).

Aceasta stare de spirit este generata de iluzia ce mai persista inca, potrivit careia sistemul media are doar rolul fundamental de a reprezenta realitatea. In aceasta acceptie, doar reprezentarea, oglindirea unui "ce" preexistent este luata in seama, fiecare om asteptand de la presa sa restituie o "copie" dupa modelul pe care viata il pune la dispozitie.

Realitatea mediatica de astazi ne pune insa in fata functiei de constituire, de constructie a realitatii pe care o manifesta astazi informatia. Ea nu mai este o oglinda neutra a unui dat ce premerge, deoarece sunt implicate definitiv si substantial in acest "dat", configurandu-l dupa propria lor finalitate.

Putem spune astfel, impreuna cu I. Ramonet[3], ca, astazi, conceptele de baza ale jurnalismului s-au schimbat, astfel incat, raportarea la acceptia reprezentationala a presei nu poate decat sa fie generatoare de crize.

Dintre cele mai importante schimbari trebuie avute in atentie urmatoarele:

a) Informatia insemna, recent, furnizarea nu numai a descrierii precise (si verificate) a unui fapt, a unui eveniment, ci si un ansamblu de parametri contextuali care sa permita cititorului sa-i inteleaga semnificatia profunda. Sub influenta televiziunii insa, in special a ideologiei sale de informare (transmisia in direct si in timp real), a informa inseamna acum "a arata istoria in desfasurare". Astfel, s-a stabilit iluzia ca a vedea inseamna a intelege. O asemenea conceptie duce la o fascinatie pentru imagini turnate in direct, cererea incurajand oferta de documente false, reconstituiri, manipulari si mistificari.

b) Actualitatea se leaga de faptul ca televiziunea, datorita impactului imaginilor sale, este aceea care impune alegerea evenimentului semnificativ, constrangand astfel presa scrisa sa o urmeze. Se instaleaza ideea ca, importanta evenimentelor este proportionala cu bogatia lor de imagini. Un eveniment care poate fi aratat in direct este mai remarcabil decat cel care ramane invizibil si cu o importanta abstracta.

c) Timpul informatiei care s-a micsorat o data cu aparitia Internetului. Astfel, presa cotidiana pare demodata, aflandu-se, prin forta lucrurilor, in intarziere fata de data producerii evenimentului, fiind constransa sa se limiteze la relatarea evenimentelor din plan local, la genul people si la afaceri.

d) Veridicitatea informatiei, care se bazeaza nu pe criterii obiective, riguroase si atestate la sursa, ci pur si simplu pe faptul ca celelalte medii de informare repeta aceleasi afirmatii si le confirma. Repetitia se substituie demonstratiei, iar informatia este inlocuita cu confirmarea; tendinta periculoasa daca ne gandim la aparitia noilor monopoluri informationale, a megatrusturilor internationale de media.

2. Comunicarea prin imagine

Dezvoltarea mijloacelor de comunicare a permis multiplicarea mesajelor-imagine unde limbajul propriu-zis, fara a fi in totalitate exclus, nu mai are un rol primordial: afise, fotografii, benzi desenate, ilustratii de carti sau pentru ziare, cinema, televiziune etc. Putem vorbi de nasterea unei adevarate ere a imaginii; odata cu imaginea, se trece la un tip de comunicare mult mai putin interactiva a carei eficacitate este multiplicata prin faptul ca ajunge la receptori extrem de numerosi. Comunicarea prin imagini este o comunicare de multe ori cu sens unic, fara feed-back; in plus, daca orice om stie sa foloseasca limbajul vorbit, nu acelasi lucru se intampla cu imaginile. Inegalitatea dintre emitator si receptor se accentueaza, creandu-se in acest fel posibilitatea manipularii.

Recursul la imagine s-a impus mult in ziua de astazi datorita presei. Cotidiene de mare tiraj o folosesc de cele mai multe ori ca sa atraga cititorul. Exista insa un tip de publicatie in care accentul este pus pe imagine, anume "revista' sau "magazinul'; ele prezinta un mare numar de rubrici si ilustratii care privesc domeniile cele mai variate. Rolul primordial al acestui tip de publicatii este de a distra cititorul, informatiile politice si economice sunt reduse la minimum si oferite numai in formele lor cele mai spectaculoase.

Aceste publicatii sunt cunoscute pentru faptul ca sunt mai degraba privite decat citite. Ele constituie elementul perfect de lansare a modei vestimentare, turistice, fiind considerate cele mai bune suporturi pentru publicitate. In special, notiunea de "sfaturi practice" permite atenuarea granitei dintre informatie si publicitate. In perioadele in care actualitatea nu este bulversata de razboaie sau de catastrofe, aceste publicatii fac concurenta televiziunii si cotidianelor de informatie.

Proliferarea imaginii este deseori considerata a fi un fenomen de regres cultural. Banda desenata, de pilda, este acuzata ca ii face pe tineri sa piarda gustul pentru lectura. Gaston Bachelard[4], un important antropolog si interpret al simbolurilor, vede in imagine si in idee doi poli opusi ai activitatii psihice. Imaginea, dupa spusele lui nu ar reusi sa formeze gandirea conceptuala.

De altfel, ne putem intreba daca lumea, asa cum o percepem prin intermediul mijloacelor de comunicare de masa, nu poate fi considerata o imagine, in sensul metaforic al cuvantului. Actualitatea ar deveni astfel doar un "potop" de "pseudo-evenimente': urmariri calculate, interviuri de senzatie, mici fraze "nevinovate" aruncate la timpul potrivit pot sa strabata in prim plan. Obsedati de gasirea unor informatii exclusive, jurnalistii tind sa acorde privilegiu detaliului in detrimentul esentialului; astfel, ei creeaza actualitatea din toate aceste fragmente senzationale, atunci cand faptele in sine nu ofera nimic captivant.

3. Tehnici de manipulare prin presa

Plecand de la premisa ca "mass-media participa nu numai la geneza, ci si la manipularea opiniei publice", Robert Cisimo a studiat "presa ca parte din sistemele de manipulare cele mai active ale opiniei publice"[5], ajungand la concluzia ca ea reprezinta o arma teribila sub raportul potentialului de influentare.

Ca principale tehnici de manipulare prin presa, folosite in mod curent, autorul enumera:

a) selectarea stirilor - este apreciata ca cea mai eficienta cale de insertie a influentei in spatiul informational, deoarece criteriile de selectare apartin deja celor care detin o anumita influenta in structura sociala. Este evident ca acestia vor selecta numai informatiile care nu le lezeaza interesele.

b) orientarea stirilor - se realizeaza de obicei prin omiterea unor componente ale mesajului initial, publicul avand acces doar la unele segmente ale circuitului informational. In acest sens, redactarea stirilor trebuie sa tina cont de faptul ca realitatii prozaice publicul ii prefera o imagine mai tonica. In consecinta, stiind ca nu trebuie sa se opuna publicului, cei care le redacteaza folosesc formulari deosebit de familiare chiar pentru fapte deosebit de grave, asigurand accesibilitatea acestora. De asemenea, ei au obligatiade a controla stilistic continutul in sensul asteptarilor publicului larg.

c) influentarea prin plasarea stirilor - vizeaza dimensionarea axiologica a continutului in functie de pagina pe care este culeasa stirea sau de locul atribuit acesteia intr-o emisiune. Astfel, plasarea unui fapt oarecare pe prima pagina il poate proiecta in sfera evenimentialului, in timp ce un eveniment autentic dar defavorabil puternicilor zilei, prin distribuire pe ultimele pagini, contribuie la aruncarea lui in anonimat, opinia publica urmand acest curent.

d) influentarea prin titluri - se bazeaza pe faptul ca sinteza din titlul articolului constituie o evaluare a articolului in structura de ansamblu a publicatiei. Caracterele cu care sunt alese indica si importanta lor pentru editori, importanta ce se transfera si publicului.

e) alegerea evenimentelor care vertebreaza un flux comunicational are mare putere de influentare, intrucat abordarea intregii activitati a unui lider in contextul statusului de prestigiu a ramurii de activitate in care s-a afirmat contribuie la discreditarea lui intr-o maniera aparent reverentioasa, dar eficienta.

f) selectia fotografiilor in presa scrisa precum si explicatiile care le insotesc pot afecta semnificativ atitudinea publicului fata de continutul din imagini. O modalitate de denigrare fara cuvinte o constituie alaturarea unei fotografii scandaloase de imaginea unei persoane careia nu i se face presa buna in momentul respectiv. Simpla vecinatate poate induce in perceptia cititorului o echivalenta valorica deosebit de remanenta in fondul aperceptiv si cu impact asupra aparitiilor publice viitoare ale persoanei respective.

g) editorialul, prin orientarea inerenta poate contribui nu numai la afirmarea unei personalitati, ci si la transformarea ei in lider de opinie al publicului care impartaseste punctul de vedere al editorialistului respectiv. Intr-o lume grabita, editorul rezuma in ochii cititorului scara de valori necesara orientarii in succesiunea evenimentelor deosebit de schimbatoare. Efectul acestei situatii il constituie cultivarea comoditatii cititorului care incepe sa vehiculeze idei si opinii ce nu-i apartin, dar, insusindu-le din editorial, el colporteaza aparenta girului obiectivitatii pe care-l pretinde presa in ansamblul ei.

h) producerea si difuzarea informatiilor tendentioase ocupa un loc aparte in manipulare. Informatia tendentioasa a fost multa vreme identificata fie cu eroarea, fie cu minciuna. Studii recente au clarificat faptul ca eroarea se defineste numai ca o neadecvare in raport cu realitatea, in timp ce minciuna este o neadecvare fata de adevar. Cum obiectivul il constituie manipularea, dezinformatorul foloseste chiar si calomnia sau minciuna atunci cand acestea se dovedesc a-i sluji interesele.

4. Principalele practici manipulative

Manipularea este definita ca "actiune de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate) sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand insa impresia libertatii de gindire si de decizie" .

Dintre practicile manipulative retin atentia:

a) Zvonul, care reprezinta o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i se verifice corectitudinea. Zvonurile sunt puse in circulatie pentru ca au o dubla functie: de a explica si de a atenua anumite tensiuni emotionale.

b) Intoxicarea, care tinde sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze. Ca neologism semantic, intoxicare este de origine militara si este rezervat doar unor planuri militare superioare.

c) Dezinformarea reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational, care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numiti tinte in teoria dezinformarii) anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie etc.

d) Propaganda reprezinta o activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspandire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale si ideologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. In sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; in prezent insa, se dezvolta numeroase forme de propaganda (economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate dupa continut si prin raportare la profilul grupului social care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.