Comunicare prin limbaj

Comunicare prin limbaj

Limbajul poate fi de mai multe tipuri: limbajul corporal, limbajul ganditor, limbajul cuvintelor, limbajul sentimentelor, etc.

Inca de la nastere, copilul este o fiinta sociala si dezvoltarea lui poate fi definita de o organizare si o structura progresiva a diferitelor schimbari cu diferitele medii de comunicare. Primele schimbari sunt cele de natura corporala, realizate intre copil si mama: contactul, caldura, mirosul, privirea, etc. si se spune ca acestea sunt comunicari cu o semnificatie afectiva in relatie cu sentimentul de securitate legat de prezent. Copilul va face exercitii corporale, care-l vor duce la primul contact cu obiectele, iar progresiv, copilul va face investigatii spre a cunoaste si infrunta realitatea.

Limbajul corporal poseda doua semnificatii deosebite si complementare:

* Afectiva,

* Semantica.

Semnificatia afectiva este perceputa printr-un ansamblu de semne, avand o semnificatie generala: atitudini, posturi, mimici, etc. care exprima sentimente si emotii, dar de asemenea si dorinte constiente sau inconstiente. Semnificatia semantica sau informativa este legata de gesturi si de orientarea activitatii. Dar copilul vorbeste in timp ce actioneaza, deci, limbajul verbal este ivit din limbajul corpului sau actiunii.

Limbajul actiunii prefigureaza si conditioneaza limbajul verbal. Secventa de actiune se prezinta intotdeauna in trei momente succesive: programarea, dezvoltarea actiunii si reflexia constienta sau inconstienta bazata pe rezultat ceea ce corespunde functionarii sistemului nervos.

In relationare - important de retinut

Exista doua semnificatii in limbajul verbal: o semnificatie afectiva, este tonalitatea cuvantului, melodia frazei si o semnificatie semantica care este sensul cuvintelor si organizarea lor in fraza.

Dezvoltarea limbajului ca proces natural nu se incheie odata cu terminarea copilariei sau a scolii, ci o problema - cheie a societatii este aceea de a comunica in mod corect si deci limbajul se dezvolta necontenit: se imbogateste si se modifica lexicul, sistemul de semnificatii, modul de exprimare, etc.

Dezvoltarea limbajului ar trebui continuata sau realizata concomitent cu o dezvoltarea a comunicarii, in care emitatorul sa capete deprinderea de a se exprima organizandu-si mesajele prin adaptarea la context si la receptor, iar receptorul sa se deprinda a interpreta mesajele de asemenea printr-o permanenta referire la coordonatele contextuale si la acelea ale emitatorului.

In societatea umana aproape totul este admis, utilizandu-se limbajul verbal sau nonverbal.

Comunicarea este un proces dinamic, in cursul caruia unele strategii se inlocuiesc cu altele, conducandu-i pe interlocutori la "deplasarea" unuia spre celalalt sau chiar sa-si schimbe statutul comunicational. Chiar si atunci cand comunicarea pare unidirectionala ea nu este univoca, pentru ca apare feed-back-ul,    care regleaza comunicarea. Aceasta retroactiune este atat de importanta, incat uneori, daca nu se tine cont de ea poate aparea blocarea comunicarii. Actul informativ, poate fi unilateral, dar comunicarea niciodata.

In relatiile cu publicul, pot sa existe, in functie de scopul urmarit:

comunicare unidirectionala,

comunicare bidirectionala.

comunicare multidirectionala.