DISCURSUL

DISCURSUL

Ca abordare strict hermeneutica putem reduce totul la comunicare 'lumea este un text' iar discursul la o articulare din doua perspective majore: ca arta a comprehensiunii intermediata de mestesugul explicarii. Explicatia reprezinta idealul schimbului (nu numai a transmiterii) de informatii iar comprehensiunea, prin opozitie, reprezinta idealul tuturor formelor de intelegere.

Discursul - in acceptiune simpla - inseamna a explica tocmai pentru a intelege.

Ca expunere orala un discurs reusit presupune - pregarire, planificare, pledoarie-prezentare.

Pregatirea expunerii

Pregatire. Si cei mai mari oratori isi traduc spontaneitatea (si retorica) printr-o pregatire sistematica daca nu directa cel putin indirecta.

Expunerea orala, in public, este un exercitiu complex care se bazeaza, in primul rand, pe o pregatire nemijlocita a materialului expus prin:

Surse directe ale continutului discursului:

livresti - prin utilizarea bibliografiilor, a bibliotecilor, a bancilor de date.

anchete - prin utilizarea interviului, a sondajelor de opinie sau a chestionarelor.

personale - prin utilizarea interogatiilor interioare, intelegerea punctelor de vedere etc.

Surse ale continutului metadiscursului - sunt cele care vizeaza, in general, teoriile (explicite sau implicite) despre comunicare.

Modalitati de pregatire a ideaticii necesare unui plan al expunerii - presupun: lectura - in limita timpului, a bibliografiei gasite, a materialului specific abordarii subiectului vizat (cititi cat mai mult posibil); analiza si sinteza acestuia (surprindeti ideile esentiale si rezumati-le) ; folosirea unor fise de lucru (scrieti - este mult mai sigur - aceste idei si chiar detalii - exemple, citate - va vor ajuta in argumentare).

Planificare. De ce este necesar un plan al discursului? Deoarece prin acesta se exprima posibilitatea de a prezenta si de a transmite ideile expunerii intr-un mod cat mai eficient auditoriului.

Ca tipologie, planurile se pot clasifica in functie de subiectul tratat si de obiectivul discursului in:

Descriptive - planul cronologic, planul comparativ, planul prin analiza punctelor de vedere, planul descriptiv etc.

Argumentative - planul dialectic (teza ca prezentare si confirmare a unei opinii, antiteza ca dezvoltare a unei teze contrare si ca respingere a primei teze si sinteza ca pozitie diferita de teza si antiteza dar care le pune, prin raspunsul dat, in relatie).

De rezolvare de probleme - modelul stiintific, modelul diagnosticului medical etc. (acest plan presupune: formularea problemei, analiza situatiei, cautarea solutiilor, decizia finala).

Structura discursului

Ca structura un plan cuprinde:

Introducerea.

Partea introductiva are functia de a cere sa vi se acorde atentie de catre auditoriu, de a prezenta subiectul expunerii, de a explica din ce punct de vedere abordati subiectul etc.

Cateva sugestii:

a)     Incepeti doar in clipa in care observati ca vi se acorda atentie deplina.

b)    Aveti grija sa vizualizati notitele fara sa depuneti un efort prea mare.

c)     Nu prelungiti foarte mult timp introducerea cu: folosirea de clisee banale ('Am sa va multumesc', 'Am marea placere sa fiu.' etc. multumiti la sfarsit); prezentarea titlului (se presupune ca este cunoscut si anuntat dinainte); scuze sau justificari care nu fac altceva decat sa prezinte, inca de la inceput, o nota negativa asupra comunicarii; nesiguranta pe care este posibil sa o simtiti in primele minute ale expunerii.

d)    Incercati sa folositi un stil interactiv al introducerii care sa capteze atentia celor care asculta prin: folosirea si a pronumelor 'noi' si 'voua'; folosirea unui citat celebru; a unei anecdote; a unei povestiri semnificative care prezinta o imagine inedita etc.

e)     Puteti face referiri la experienta auditoriului sau la propria voastra experienta pentru a sugera tema pe care o sa o abordati. De exemplu; 'Cei mai multi dintre voi (noi) cunosc faptul ca - tema - este '

f)      Incepeti prin punerea unei intrebari, de pilda: 'V-ati gandit vreodata ca '

Continutul. Explicarea si argumentarea.

A explica (explicare (lat.) - inseamna a derula, a desfasura) presupune a prezenta sistematic, pas cu pas, toate momentele demonstratiei pe care vreti sa o faceti. Prin argumentare puteti familiariza auditoriul cu un subiect nou sau cu o modalitate noua de abordare a unor probleme cunoscute. Nu uitati sa prezentati toate ideile pe care le considerati utile in sprijinul demonstratiei pe care o faceti deoarece astfel evitati semnele de intrebare sau nelamuririle pe care auditoriul le poate avea (nu considerati ca o idee este banala si nu merita sa fie exprimata cel putin inainte de a o prezenta si altora - cunostinte sau prieteni de familie - si de a le cere parerea).

Vorbiti suficient de tare ca sa fiti auziti si suficient de lent ca sa fiti intelesi (sau ca sa se poata lua notite).

Argumentarea presupune trei etape: enuntarea ideii pe care o sustineti prin ea insasi (ce reprezinta pentru sine), enuntarea celorlaltor argumente care sustin si justifica ideea prezentata, folosirea ideii intr-un exemplu concret, intr-o situatie data.

In plus, argumentarea presupune si a nu afirma nimic din ceea ce nu se poate demonstra si a respinge tezele care se opun ideii care este promovata de vreme ce finalitatea ei este sa convinga, sa influenteze, sa inspire sau sa schimbe credintele, convingerile auditoriului.

Incheierea.

Este ultima etapa, poate cea mai importanta, a comunicarii in care se permite ca auditoriul sa puna intrebari in legatura cu punctele neclare ale discursului si care se finalizeaza cu CONCLUZIONAREA a ceea ce a fost expus pana in acel moment si, de aceea, este important sa tineti seama de faptul ca:

nu se incepe un alt discurs (gandind ca argumentarea a fost suficienta si ca se poate folosi incheierea ca sa se anunte proiectele viitoare).

nu se termina nehotarat (daca nu sunteti voi insiva convinsi de ceea ce ati prezentat cum ar putea fi convinsi ceilalti?).

nu se divagheaza (aceasta ar putea duce la neintelegere si la bulversarea auditoriului).

nu se folosesc repetitii (ale ideilor) exagerate.

In partea finala a discursului este important sa se realizeze concluzionarea prin exemplificarea utilitatii expunerii in ceea ce priveste: actiuni sau fapte, alternative, initiative etc.

Prezentarea discursului

Pledoarie-Prezentare. Exprima modalitatea de prezentare a discursului teoretic constituit prin folosirea:

Mijloacelor auxiliare care pot sublinia si intari ideile prezentate (fotocopii, retroproiector, tehnici audio-video etc.).

Notitelor care ajuta deoarece memoria poate sa joace feste.

Cateva idei

Exersati si repetati discursul (este o modalitate de crestere a increderii in sine si de constientizare, chiar, a punctelor mai putin bune - ale prezentarii sau ale argumentarii) si pentru a va incadra in timpul planificat.

Memorati introducerea si concluziile (aratati ca ceea ce propuneti va este bine cunoscut).

Revedeti modul de organizare al salii, al aparatelor, al podiumului, (asigurati-va ca aveti suficient spatiu de miscare) al luminozitatii (sursa de lumina nu trebuie sa fie in spatele celui care vorbeste). Daca este posibil asezati scaunele auditorului in forma de 'U' - este forma cea mai buna de contact vizual.

Exersati modul de a vorbi (este suficient de tare?).

Priviti inspre intregul auditor (chiar daca pot sa existe afinitati pentru un grup anume) in timpul desfasurarii expunerii altfel riscati sa demobilizati sau sa uitati o parte din public (este o atitudine deranjanta).