Comunicarea indirecta

Comunicarea indirecta

Trecerea de la comunicarea directa (faza culturii orale) la comunicare indirecta,    prin intermediul scrierii (faza culturii vizuale) a provocat o schimbare radicala a tipului de mesaj, ca si a relatiilor care se stabilesc intre emitator si receptor. Cum spune Marshall McLuhan trecerea a provocat o adevarata "ruptura intre lumea magica a auzului si lumea indiferenta a vazului" .

Prin urmare, scrierea inaugureaza un nou tip de comunicare, prin care se suprima conditionarea materiala, fizica, apropierea dintre partenerii de dialog si se creeaza posibilitatea transmiterii unei informatii nedeformate, autentice, obiective in timp si in spatiu.

Schema comunicarii indirecte (prin scriere)

(dupa Bernard Voyenne)

- lipsa de apropiere fizica;

- transmitere in lant cu posibilitatea declansarii de ecouri asupra indivizilor sau grupurilor;

- raspunsul este mult mai lent decat in comunicarea directa.

Istoria scrierii ne trimite in urma cu zeci de mii de ani, pana la desenele rupestre din epoca preistorica, la reprezentarile de oameni si animale de pe peretii pesterilor ale omului primitiv. (cam acum 20000 de ani sau, si mai inainte, cam acum 50000 de ani, cand se inregistreaza o serie de trasaturi - puncte, linii, spirale - care reprezinta o transpunere grafica a unor semne specifice gandirii mitice). Antropologul Andr Leroi-Gourhan considera ca cele mai indepartate vestigii ale scrierii dateaza de acum 35.000 de ani i.Hr. si ca ele reprezinta "linii gravate in os sau in piatra, mici incizii echidistante ce aduc marturia despartirii reprezentarii prin figuri de imaginile figurative concrete si dovezile celei mai vechi exprimari a manifestarilor ritmice."[2] Initial, desenele au avut o functie multipla (magica, artistica, de comunicare). O etapa care precede aparitia scrierii este pictografia. Ea este un sistem primitiv de scriere care consta in exprimarea ideilor prin desene figurative (pictograme) cu valoare reala sau simbolica. Folosirea pictogramelor a constituit prima incercare de a fixa vorbirea, dar ea era prea limitata pentru ca putea reprezenta obiecte concrete, dar nu putea reda articularea frazei. Este un inceput de scriere pentru ca isi propune sa comunice ceva, dar nu e o scriere propriu-zisa, pentru ca nu reproduce ideile in succesiunea lor. Treptat, pictogramele vor incepe sa fie dispuse linear, ceea ce va constitui o treapta fundamentala in transformarea lor in scriere. La originea scrisului se afla, de asemenea, motive economice: nevoia "contabilizarii" unor produse agricole ce erau puse in circulatie, intocmirea unor liste, inventare de bunuri etc. De la pictografie se trece la ideografie, adica la un sistem de notare a ideilor prin semne care reprezinta obiecte. Ideograma este un semn grafic, folosit in scrierea hieroglifica egipteana (hieroglife = imagini sacre) si chineza pentru a nota o idee sau un cuvant. Singura scriere ideografica pastrata pana astazi este scrierea chineza.

Ideogramele au fost notate la inceput cu linii curbe, apoi cu linii drepte, pana cand semnele au cunoscut aspectul de cui, cuneo, de unde denumirea de scriere cuneiforma. Scrierea cuneiforma a fost folosita de sumerieni, care intre 5000 si 4000 i. Hr., in regiunea corespunzatoare actualului Irak de Sud, cunoscusera o civilizatie infloritoare si carora le este atribuita inventarea scrierii. Scrierea cuneiforma s-a raspandit in Orientul Apropiat si a continuat sa fie scrierea de circulatie pentru multe secole.

Hartia apare in secolul al II-lea d. Hr. in China, se raspandeste in secolele al VI-lea si al VII-lea in Asia, iar in secolele al XI-lea si al XII-lea in Europa.

O forma de tranzitie intre scrierea fonetica (silabica) si alfabet este scrierea feniciana - un sistem de 22 de semne, care notau doar consoanele, iar vocalele erau suplinite de cititor (ulterior, ele au fost adaugate de greci). Prin adoptarea alfabetului fenician de catre greci (in jurul anului 775 i. Hr), acesta a devenit stramosul tuturor alfabetelor occidentale.

Ultima faza a scrierii o reprezinta scrierea alfabetica - este cel mai evoluat, cel mai comod si cel mai usor adaptabil. Scrierea alfabetica este astazi folosita de popoarele civilizate in toata lumea; are avantajul de a folosi litere ce reprezinta sunete izolate, si nu idei sau silabe (e imposibil sa cunosti toate cele 80.000 de simboluri ale scrierii chineze, este greu sa stapanesti chiar cele 9.000 de simboluri folosite practic de intelectualii chinezi si e infinit mai simplu sa folosesti numai 22, 24 sau 26 de semne). Simplificarea alfabetului a contribuit la marea raspandire a scrierii. Marea realizare a acestei inventii consta - cum spuneam - in reprezentarea fiecarui sunet printr-un singur semn. Castigurile generate de descoperirea scrierii alfabetice sunt imense. Trecerea de la canalul auditiv la cel vizual inseamna de fapt:stimularea gandirii abstracte, a creativitatii, a activitatii intelectuale, a disciplinarii ei, a capacitatii de aprofundare prin lectura. Scrierea inseamna precizie, logica, perenitate, durata - o desprindere de prezent, o comunicare cu trecutul si chiar cu viitorul. Marshall McLuhan considera ca o data cu inventarea scrierii, incepe "Galaxia Gutenberg", care a adus atatea beneficii lumii. Concomitent, autorul atrage atentia si asupra pericolelor pe care le prezinta scrisul pentru omenire. El vorbeste despre scindarea culturii si civilizatiei grecesti, despre faptul ca schizofrenia (dedublarea personalitatii umane) este o consecinta inevitabila a alfabetizarii. Despartirea intre lumea orala si cea vizuala, intre inima si minte, intre inteligenta si pasiune, intre ratiune si sensibilitate - sunt cele doua tendinte care caracterizeaza lumea Greciei antice si care ar duce, la dezvoltarea unilaterala a individualismului, rationalismului si nationalismului.     In antichitate, Platon considera si el ca scrisul prezinta un mare neajuns prin caracterul de indiferenta, de impasibilitate, de impersonalitate fata de oralitatea exprimarii, mult mai vie, mai expresiva, autentica. Prin intermediul mitului lui Theuth, socotit inventatorul scrisului, Platon isi exprima scepticismul cu privire la capacitatea scrierii de a fi un leac impotriva uitarii: "Caci scrisul va aduce cu sine uitarea in sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le tinerea de minte; punandu-si credinta in scris, oamenii isi vor aminti din afara, cu ajutorul unor icoane straine, si nu dinauntru, prin cazna proprie. Leacul pe care tu l-ai gasit nu e facut sa invartoseze tinerea de minte, ci doar readucerea aminte".

Ca o solutie la scindarea de care s-a vorbit, McLuhan propune reintoarcerea la lumea oral-auditiva, la retribalizare, la instaurarea unui "sat" global, dar nu prin printr-o proiectie in trecut, ci in viitor prin constituirea unei culturi oralo-vizuale, omogene, idee perfect posibila datorita cuceririlor erei electronice: radioul si televiziunea.