Despre comunicare in relatia de cuplu

Despre comunicare

1 Ce este comunicarea?

Comunicarea consta in 'transmiterea si schimbul de informatii (mesaje) intre persoane, in circulatia de impresii si de comenzi, in impartasirea de stari afective, de decizii si judecati de valoare care au ca scop final obtinerea de efecte la nivel particular, interior al fiecarui individ'.¹

Petre Anghel defineste comunicarea ca fiind si un 'proces de interactiune intre persoane, grupuri, ca relatie mijlocita prin cuvant, imagine, gest, simbol sau semn'.²

Comunicarea este primul semnal dat de viata. Comunicarea inseamna a spune celor din jur cine esti, ce vrei, pentru ce doresti un anume lucru si care sunt mijloacele pe care le vei folosi pentru a-ti atinge scopurile.

A comunica inseamna a supravietui si a invata si pe altii sa supravietuiasca.

Cercetatorii de la Universitatea din Amsterdam considerau ca 'pentru ca transferul de informatie sa devina un proces de comunicare, emitentul trebuie sa aiba intentia de a provoca receptorului un efect oarecare. Prin urmare, comunicarea devine un proces prin care un emitator transmite o informatie receptorului, prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte'.³

Comunicarea este singura usa prin care se patrunde in inima cuiva, in gandul cuiva, este transfer de sentimente si singura certitudine ca omul nu este singur. Sunt multi tineri, care cred ca banii sunt elementul principal al vietii. Este adevarat doar in aparenta, in realitate, doar comunicarea asigura atingerea scopului. Este limpede ca nu putem cumpara cu bani dragostea cuiva.

' Anghel Petrei, 2003, 'Stiluri si metode de comunicare', Educatia XXI, Editura Aramis, Bucuresti

² idem l

³ J.J.van Cuilenburg , Scholten O., Noomen G.W., 1998, 'Stiinta comunicarii', Editura Humanitas,
Bucuresti, p.27

46

Comunicarea presupune un proces destul de complicat in baza caruia intre cel care trimite mesajul si cei care il primesc se produc schimbari.

2 Elementele comunicarii

Un adevar, o informatie, un sentiment devin ale noastre in masura si in momentul in care le rostim sau avem capacitatea sa le numim in gand.

Elementele care stau la baza unui proces de comunicare sunt urmatoarele:

*       Emitatorul,

*       Receptorul,

*       Mesajul,

*       Canalele de comunicare,

*       Codificarea,

*       Decodificarea,

*       Feedback-ul.

Emiterea

Emitatorul doreste ca receptorul real sau presupusul receptor sa inteleaga ceva. Emitatorul poate fi un individ, un grup sau o institutie. Emitatorul este sursa mesajului. El este singurul in masura sa codifice mesajul ce urmeaza a fi transmis. Apar anumite riscuri in momentul in care emitatorul considera ca treaba lor s-a terminat in momentul in care au transmis mesajul, iar mai departe este treaba celorlalti ce inteleg. Aceasta atitudine este anticomunicare.

Codificarea

Mesajul este codificat de catre emitator si structurat intr-o forma logica, sub forma limbajului. Este important ca acest cod sa fie cunoscut atat de emitator, cat si de receptor.

47

Transmiterea

Mesajul este transmis in momentul in care emitatorul este multumit de acesta. Forma de transmitere poate fi: verbala, scrisa, grafica, vizuala. Degeaba scriem un bilet cuiva si plecam linistiti de acasa, stiind ca am spus unor prieteni sa nu ne mai caute, mai este nevoie sa stim ca ei au primit biletul.

Receptarea

Mesajul trece prin punctul de transfer, de la emitator la receptor. De obicei, aceasta se realizeaza prin intermediul canalelor de comunicare. Este nevoie sa ne asiguram daca am transmis bine mesajul sau daca 1-am receptionat corect, fiindca suntem, aproape concomitent, si emitator si receptor.

Decodificarea

Receptorul decodifica mesajul primit prin folosirea unui cod pentru transferarea mesajului. De regula, este acelasi cod folosit si de emitator. Receptorul este decodificatorul mesajului, cel care transforma mesajul in idei, ganduri, in urma pocesului de decodificare.

Feedback-ul

Repreazinta reactia de raspuns a receptorului la mesajul primit de la emitator. Acesta trebuie sa se refere la ceva concret. El trebuie oferit cat mai aproape de producerea unui comportament. Este de dorit ca feedback-ul sa fie oferit, nu impus. El trebuie directional catre comportamente cu care primitorul poate face ceva. A aminti unei persoane o neimplinire sau o slabiciune va avea drept urmare frustrarea acesteia si va inchide portile unei bune comunicari. Feedback-ul trebuie exprimat in asa fel, incat sa defineasca nevoile primitorului

48

si sa exprime adevaratele sentimente. Ascunderea adevaratelor sentimente genereaza frustrarea, descurajarea, inlatura pentru totdeauna increderea.

Tehnicile feedback-ului

1)            Parafrazarea,

2)            Claritatea,

3)            Evitarea neintelegerilor,

4)            Atitudinea binevoitoare.

Parafrazarea este metoda prin care transmiti mesajul cuiva cu propriile tale cuvinte.

Este imposibila realizarea unei comunicari adevarate daca mai intai nu au fost stabilite subiectele discutiei. Este recomandabil sa-1 rugam pe interlocutor sa repete ce-a spus sau sa-1 rugam sa explice un aspect care nu ni s-a parut clar.

3 Reguli ale unei comunicari eficiente

f

Intr-un studiu (Lauretiu Mitrofan, 'Atractia interpersonala', 2002) , femeile si barbatii au fost intrebati: 'Ce fel de neintelegeri aveti cand interactionati cu o persoana de alt sex?'. Aproape toate raspunsurile au indicat proasta comunicare. Iata deci trei surse ale esecului de comunicare:

L Ascunderea

De multe ori cand vrem sa comunicam nevoile noastre intime, ne bazam pe sugestii si aluzii. Atunci cand iti exprimi verbal interesul fata de o persoana, nu mai exista nici o scuza sa-ti acoperi intentia. Dar daca iti comunici indirect intentia, poti pretinde ca nu ai vrut sa spui ceea ce ai semnalat la inceput.

49

2. Semnalele cifrate

Un semnal incrucisat are loc atunci cand o persoana intentioneaza sa trimita un mesaj, iar primitorul intelege altceva. Semnalele incrucisate se intampla adesea pentru ca barbatii si femeile au invatat sa interpreteze diferit unele comportamente nonverbale.

Semnalele false

Unele semnale intime sunt in parte intentionat amagitoare. Uneori incercam sa emitem un mesaj sexual, dar in acelasi timp il negam. Poate dorim sa flirtam sau sa fim observati, dar motivatia noastra poate fi in mare parte inconstienta.

Sternberg si colaboratorii sai au intervievat 85 de subiecti aflati in diferite etape ale relatiei lor. Din raspunsurile acestora a reiesit faptul ca la baza iubirii de durata stau mai multi factori:¹

*       intelegerea autentica a celuilalt,

*       impartasirea ideilor si a informatiilor,

*       impartasirea ideilor si sentimentelor personale profunde,

*       Sa primesti si sa oferi suport emotional celuilalt,

*       Dezvoltarea personala in timpul relatiei si ajutarea celuilalt sa se dezvolte ca
individualitate,

*       Ajutorarea celuilalt in cotidian,

*       Sa-1 faci pe celalalt sa se simta dorit si sa ai si tu nevoie de el,

*       Sa oferi si sa primesti tandrete.

Tehnici de ascultare

Pentru a intelege cu adevarat mesajele transmise, trebuie sa pui intrebari si sa oferi feed-back. Un bun ascultator nu trebuie sa absoarba pasiv ceea ce i se spune, ci un partener real care se asigura ca a inteles corect.

Mitrofan Laurentiu, 2002, 'Atractia interpersonala' sau Romeo si Julieta in cotidian, Editura Sper

50

* Parafrazarea

A parafraza inseamna a formula cu cuvintele tale, ceea ce crezi ca ai auzit. Pentru o buna ascultare parafrazarea este indispensabila. Parafrazarea nu se impune dupa fiecare propozitie. Ea este necesara atunci cand celalalt ti-a transmis deja o cantitate considerabila de informatii, sau cand in timpul conversatiei ai auzit o informatie ce pare importanta pentru amandoi.

Parafrazarea poate fi introdusa prin cuvinte de tipul: asadar , prin urmare , cu alte cuvinte , vrei sa spui ca .

Efectele pozitive vor aparea curand intrucat oamenii se simt apreciati cand sunt ascultati.

* Clarificarea

A asculta presupune si a pune intrebari cu scop clarificator. Este necesar sa intrebi pentru a-ti clarifica, ameliora sau completa o imagine. Cand punem intrebari, ii aratam emitatorului ca exista lucruri in plus care pot fi stiute in acel moment, negociem cantitatea si calitatea informatiei prezente in discurs.

Terapia este o adevarata arta de a pune intrebari, care sa-1 ajute pe client in demersurile sale de autoexplorare si autointelegere.

* Feed-back-ul

Feed-back-ul ofera sanse suplimentare de a corecta erorile, interpretarile distorsionate. Pentru a fi eficient, trebuie respectate 3 reguli de baza:

> Feed-back imediat

Imediat inseamna imediat ce ai inteles sau crezi ca ai inteles mesajul, dar dupa ce ai parafrazat si s-au pus intrebari de clarificare.

> Feed-back onest

Onest nu inseamna brutal. Daca ceva ce ai auzit te nemultumeste, poti pune aceste trairi in cuvinte.

51

> Feed-back suportiv

El arata ca si tu consideri problemele la fel de importante ca si partenerul tau: 'vad ca esti ingrijorat'

Exprimarea emotionala este necesara. Trairile emotionale pe care nu le exprimam nu dispar. Cel mai intalnit motiv pentru care nu le exprimam atunci cand apar, este opozitia in a le admite. Ne este frica de ceea ce ar putea gandi ceilalti despre noi. Ne mai temem ca daca ne exprimam trairile emotionale, ceilalti ne vor respinge.

Cele 12 blocaje in ascultare L Comparatia

/*.

In general, oamenii au tendinta de a 'uita' sa-1 asculte pe celalalt, ci incearca sa se compare cu acesta, incercand pe cat posibil sa stabileasca cine este vinovat, mai jignit.

2. Recapitularea

Se intampla atunci cand te preocupa repetitia in minte a discursului si a punctelor pe care vrei sa le subliniezi in asa zisul dialog, in loc sa-ti asculti partenerul.

Cand urmaresti cu orice pret sa-ti impui propria versiune asupra realitatii sau sa demonstrezi ceva relevant doar pentru tine, opiniile si sentimentele celuilalt trec pe langa tine ca un tren de mare viteza prin gara Medgidia.

Vederea paranormala

Este blocajul intretinut de incercarea de a patrunde 'dincolo' de ceea ce partenerul comunica pentru a afla ce gandeste si simte cu adevarat.

Numita si interpretativitate, aceasta tendinta te imboldeste sa analizezi si sa intorci pe toate partile semnalele verbale, nonverbale pentru a identifica ceea ce partenerul traieste, crede sau are nevoie dar nu-si da seama.

Nuta Adrian, 2002, 'Psihologia comunicarii in cuplu', Editura Sper, Colectia Caiete Experientiale

52

4. Filtrarea

Rolul filtrelor este de selectie. Ele opresc anumite informatii sau emotii, permitand accesul altora. De exemplu: iti asculti partenerul atunci cand este bucuros, dar ridici ziduri atunci cand este deprimat si nefericit.

5. Etichetarea

Daca 1-ai judecat pe celalalt deja si 1-ai repartizat intr-o categorie favorita, de exemplu: agresiv, iresponsabil, nici nu te vei mai obosi sa-1 mai asculti.

Regula de baza in comunicare este sa suspenzi judecatile pe parcursul comunicarii pentru a le emite doar in final, dupa ce te-ai asigurat ca ai inteles mesajele transmise.

6. Identificarea

Povestea pe care celalalt ti-o comunica declanseaza propria ta poveste ramasa in suspensie sau finalizata nesatisfacator. Devii atat de preocupat in a o parcurge, retrai, sau incerca sa o rezolvi, incat nu mai esti disponibil pentru a afla ce i s-a intamplat celuilalt.

7. Visarea

Visarea cu ochii deschisi in timpul unui dialog pare destul de improbabila, insa ea se intalneste frecvent mai ales la oamenii plictisiti, obositi, sau anxiosi.

8. Rezolvarea problemelor

Creierul masculin pare a fi structurat pentru o reactie in raport cu evenimentele de tipul: 'oare cum pot sa o repar?'

Pentru femei, acesta atitudine este vecina cu insensibilitatea sau incapacitatea de a o intelege.

Barbatii nu vor pricepe niciodata cum o femeie poate vorbi ore in sir despre problemele ei.

Femeile nu vor decat sa fie ascultate, incurajate, intelese, eventual consolate. Nu vor solutii.

53

9. Deraierea

Consta in schimbarea brusca a subiectului atunci cand esti atins emotional, nu te simti confortabil cu tema discutata.

A lua in gluma sau a ironiza partenerul atunci cand iti vorbeste despre nevoile lui frustrate este poate un mod de a-ti salva imaginea de sine, dar nu o dovada de inteligenta emotionala.

10. Placarea

Este o alta tehnica antiascultare prin care incerci sa te faci placut, fiind de acord cu absolut orice si folosind clisee de genul: 'desigur', 'da, da', 'bineinteles'.

Partenerii care 'placheaza' in acest fel evita conflictul pe termen scurt, in timp insa ceea ce a fost cenzurat sau retinut va iesi totusi la iveala.

11. A avea dreptate

Nevoia de a avea dreptate te inchide la critici care se pot dovedi binefacatoare si la sugestii constructive.

Daca intoleranta la propiile greseli este mare, se poate intampla sa incerci sa distorsionezi faptele sau sa inventezi scuze ridicole.

Barbatii in special au o dificultate suplimentara in a admite ca au gresit, datorita accentului superior pus pe competenta si reusita.

12. Contestarea

Cand dezaprobi una din afirmatiile partenerului si esti nerabdator sa-1 intrerupi pentru a-ti manifesta opozitia, devii neinteresat si nu mai asculti restul ideilor expuse.

Comunicarea onesta nu implica o judecata a celuilalt.

O relatie care se dezvolta intr-un mediu necontaminat de judecati dobandeste profunzime.

Cand iti spun 'ma simt inconfortabil cu tine', iti comunic ceea ce simt, adica opusul a ceea ce fac atunci cand spun 'ma faci sa ma simt inconfortabil'.

54

Onestitatea emotionala mai exista si atunci cand sunt ranit de ceva ce tu ai spus sau ai facut, de exemplu: ai preferat sa-ti petreci sarbatorile de iarna cu familia. Asta m-a intristat si iti comunic ceea ce simt, dar fara sa te judec. Faptul de a suferi imi apartine in totalitate. Obiceiul de a judeca intentiile si motivele celuilalt ucide comunicarea: 'nu-mi e clar ce simt acum pentru ca sunt preocupat sa-ti descifrez comportamentul, sa te judec si sa te condamn'.

Pentru familie, comunicarea alaturi de intercunoastere, este principalul instrument de dezvoltare a structurii si relatiei de tip familial. Atunci cand membrii familiei sunt capabili sa se asculte unii pe altii, sa se intrebe si sa comenteze asupra subiectelor in raport cu care doresc sa se inteleaga, sa se foloseasca de cuvinte pe care le asteapta, sau sa se pronunte pentru a obtine consens informational, ei pot conlucra si interactiona optim, asfel incat fiecare sa fie stimulat in a se dezvolta si a resimti satisfactie. Un stil defectuos de comunicare poate angaja disfunctii familiale multiple, ce suscita adesea necesitatea unei terapii centrate pe ameliorarea modului de comunicare.

in acest sens, J. Risjin si E. E. Faunce, 1972, jaloneaza ca principale aspecte ale evaluarii stilului si calitatii comunicarii intrafamiliale:

1.  Claritatea elocutiunii (dictiei)

2.             Schimbarile de subiect (mesajele pot fi intrerupte sau cu tendinta de trecere la
alt subiect)

3.             Raport intre acord si dezacord (impune familia, membrilor sai ca regula, sa se
manifeste intotdeauna amabili si gentili pentru a-si face cunoscute dorintele)

4.             Intensitatea (membrii familiei isi pot exprima afectele -- mania, tandretea,
afectiunea, cu suficienta intensitate), in terapie, terapeutului ii este necesar sa
observe fluxul comunicarii sau absenta fluxului.

5.             Semnificatia din punct de vedere al relatiei: 'comentariile sunt formulate in
mod amical sau agresiv?'

6.             Ordinea schimburilor verbale (cine se adreseaza si cui?, cine este lasat
deoparte in conversatie)

55

7. Angajarea (implicarea), in ce masura membrii familiei se simt atrasi sa
raspunda prin 'da' sau 'nu', printr-un mesaj clar la intrebarile privind
deciziile lor.

a

8.             Respectarea promisiunilor. In ce masura membrii familiei promit ceva de care
nu se achita ulterior.

9.             Configurarea secventiala. Exemplu: mama vorbeste tatalui si copiii o intrerup,
tatal vorbeste si nimeni nu il asculta.

Lipsa de satisfacere a nevoilor de comunicare

in mod fundamental, omul este o fiinta comunicativa. El are nevoie sa spuna (sa-si exprime emotiile, sa-si formuleze dorintele, sa dea sfaturi) si sa fie ascultat, auzit sau inteles. El are de asemenea nevoie sa cunoasca sentimentele, dorintele si opiniile celuilalt, il vor frustra deci, pe de o parte, cei care nu vorbesc, introvertitii, prin temperament sau printr-o educatie bazata pe reprimare, iar pe de alta parte, cei care nu asculta, pentru ca vorbesc prea mult, se asculta prea mult sau nu sunt suficienti de deschiti. Atunci cand un partener s-a saturat ca nu poate sa se exprime, ca nu este auzit, atunci cand s-a saturat de indiferenta si mutismul celuilalt, el va fi tentat sa se lege de un al treilea mai apt sa comunice. Sa nu uitam insa ca nu ajunge sa vorbim pentru a initia un dialog, nici sa asculti pentru a intelege.

J. F. Perez (1968, 1978) este de parere ca cea mai sanatoasa cale de comunicare este intelegerea care comporta un consens, intre un mesaj emis, comportmentele si emotiile pe care le manifesta si le resimte individul emitator. Persoana obisnuita sa comunice 'intelegator' este calma, politicoasa, plina de tact, cinstita in sensul autenticitatii, convingerilor sale, trairea emotionala si rationamentul cognitiv sunt axate predominant pe intarirea si satisfacerea nevoilor de baza ale altor membri ai familiei, pe sustinerea lor emotionala, intelegerea devine chiar recompensa persoanei respective, iar cresterea cantitatii comunicarii in grup devine un efect al intelegerii ce se dirijeaza el insusi in sursa

56

de gratificatie pentru fiecare. Astfel, intelegerea, este cel mai bun mijloc de stabilire a echilibrului interpersonal familial, fiind obiectivul principal al oricarei terapii familiale.

Un alt mod de comunicare cu efecte contrare este dezaprobarea manifestata sub forma cicalirii, severitatii, criticismului, descurajarii.

Persoanele care predominant dezaproba, sufera in general de o scazuta stima de sine, corelata cu o mare nevoie de prestigiu, pe care incearca sa si-o satisfaca, depreciindu-i pe cei apropiati, in virtutea rationamentului 'devin mai importanti daca ii fac sa se simta mai mici'. Cu cat un individ este mai nesigur pe sine, simtindu-se mai amenintat in pozitia sa, cu atat nevoia sa de a-i umili si domina pe ceilalti creste, el fiind tot mai intolerant cu acestia. Atunci cand un alt membru al familiei reuseste intr-o problema careia 'dezaprobatorul' nu i-a facut fata, el se va alege din partea acestuia cu minimalizarea sau deprecierea propriului succes.

Cel care dezaproba, este de obicei o persoana autoritara, rigida, argumentele sale bazandu-se nu atat pe ratiune, cat pe emotii. Pentru aceste persoane orice pierdere inseamna automat o pierdere a prestigiului de care au nevoie pentru a-si creste fragila stima de sine. Uneori, insa, comunicarea de tip dezaprobator poate fi intarita la un membru al familiei, ca urmare a nevoii crescute a altui membru de a se supune. Astfel, inclinatia spre control si conducere a unui 'dezaprobator' poate creste ca raspuns la nevoile unui 'supus' a carui teama de asumare a unor decizii sau atitudini este deosebita, adesea ca urmare a unui complex de vinovatie.

O alta cale de comunicare utilizata frecvent in familii, in special in cele in care stratificarea rolurilor este foarte rigida, este supunerea proprie mai ales persoanelor dominate de complexe, de vinovatite pentru ceea ce li se poate intampla lor sau familiilor lor. Persoana supusa este concilianta, evita conflictul deschis sau argumentatia de opozitie, ca urmare a unei nevoi crescute si permanente de a placea interlocutorului, da a fi acceptata de acesta. Aceasta nevoie crescuta de siguranta si afectiune, izvoraste din neincrederea sa in sine si din sentimentul dominant al acestor persoane de inferioritate. Consecintele unui

57

astfel de comporament se resimt insa negativ si in comportamentul altor membrii ai familiei care au tendinta de fi supusi, subminandu-le si acestora increderea in sine. Aceasta se explica prin faptul ca atitudinea concesiva nu permite luarea unei 'pozitii tari' clare si sigure, in rezolvarea unei probleme de relatie, exprimand incapacitatea formarii unor convingeri rezistente in situatia in care acele convingeri ar putea supara o alta persoana.

Intelectualizarea constituie o alta modalitate de comunicare, considerata ca putin stimulativa pentru apropierea dintre membrii unei familii, cel mai adesea fiind nefavorabila evolutiei raporturilor dintre ei.

Persoanele care comunica in maniera 'intelectualizata' sunt calme, linistite, detasate, distante. Ele sunt suficient de retractile pentru a nu te atasa cu usurinta de ele, parand ca nu au emotii. Contactul lor interpersonal este de cele mai multe ori 'cerebral'. Doi cerebrali isi satisfac totusi nevoile de baza ale fiecaruia, in special siguranta si dragostea, desi manifestarile lor par lipsite de vibratie emotionala. Exista insa si situatii limita intr-o familie, cand un membru care comunica in aceasta maniera poate mentine si chiar reface echilibrul perturbat al familiei. Atitudinea sa detasata sau hipercontrolata, poate securiza cel putin un timp micul grup familial in care tensiunile si emotiile s-au deblocat furtunos.

Exista si o cale de comunicare cu adevarat nesanatoasa si aceasta este indiferenta, in familie, indiferenta este rezultatul fricii, supararii, sau nevoii de a manipula. Una din cele mai frecvente manifestari ale indiferentei este tacerea si ea apare in toate familiile.

Tacerea poate fi aleasa ca o cale de evitare a conflictului manifest. Ea actioneaza uneori ca un 'tampon psihologic' intre doua tendinte contrare: anxietatea ce impinge la declansarea maniei sau, intelectualizarea care conduce la reprimarea acesteia si la ocolirea conflictului spontan. Evitand ambele tendinte, multe familii prefera indiferenta 'convenabila' fie unui conflict declarat, fie efortului de a schimba raportarile nemultumitoare. Indiferenta, fie ea si tacere apasatoare este preferata scandalului, violentelor comportamentale, tachinariei. Indiferenta poate fi mimata, simulata, sau poate fi o falsa indiferenta.

58

Comunicarea dintre soti poate sta sub semnul indiferentei si atunci cand fac uneori conversatie. Ei evita sa aduca in discutie probleme strict personale, legate de relatia lor sau de ei insisi. Aparentele sunt salvate, din exterior cuplul poate fi apreciat ca linistit, probabil fericit, dar in esenta relatia partenerilor este inautentica, devitalizata pin absenta comunicarii. Ei nu stiu sau nu pot sa comunice, fie pentru ca nu au ce sa-si comunice, fie pentru ca nu se intalnesc in planul dorintelor, asteptarilor, valorilor, convingerilor, sperantelor, optiunilor socio-culturale sau morale.

4 Cat de importanta este comunicarea in relatia de cuplu?

Schimbul de emotii si ganduri reprezinta pentru o relatie ceea ce reprezinta sangele pentru corp. Daca sangele nu mai circula, corpul nu mai poate

A

trai. In acelasi fel, o relatie in care partenerii nu se exprima sau nu se asculta unul pe celalalt, nu-si inteleg perceptiile asupra realitatii, nu-si recunosc sau isi neaga trairile si sentimentele, este o relatie moarta. Cel mai bun instrument de a afla cine e celalalt, ce isi doreste, ce gandeste, s-a dovedit a fi comunicarea.

Comunicarea inseamna vorbire, dar si tacere, ascultare si intelegere. Se bazeaza pe respectul pentru adevar si pe disponibilitatea de a impartasi realitatea senzatiilor, ideilor, dorintelor.

Comunicarea creeaza poduri acolo unde exista prapastii. Este o energie vitala care mentine curgerea unei relatii. Comunicarea creeaza o relatie in care partenerul ne intelege, simte ceea ce am simtit si noi, ne impartaseste bucuriile dar si suferinta.

Comunicarea in cuplu, verbala sau nonverbala, initiaza si intareste legaturile senzitiv-erotice, afective, mentale sau spirituale, asigurand o relatie autentica si de lunga durata.

Fara comunicare, asumarea rolurilor din uniunea consensuala sau conjugala nu pot fi analizate, intelese si schimbate, conducand cuplul la degradare.

59

A asculta

A comunica inseamna sa asculti, nu doar sa vorbesti. Darul ascultarii este unul dintre cele mai mari daruri pe care le putem oferi partenerului de cuplu. A asculta este o arta pe care putini o stapanesc. A asculta inseamna a auzi, a intelege continutul, a retine continutul, a analiza si evalua continutul. Ascultarea este angajamentul de a intelege lumea celuilalt, felul cum el simte.

Cand asculti cu adevarat, incerci sa vezi lumea din perspectiva celuilalt si ii transmiti un mesaj de genul: 'imi pasa de ceea ce se intampla cu tine'.

in terapie si consiliere, uneori, acest mesaj este suficient pentru a genera vindecarea.

Ascultarea este o forma de iubire. Cel care ofera cuvintele primeste atentie, care il poate sustine in dezvoltarea lui interioara, il pot incuraja sa se exprime si mai mult. Cel care asculta se poate dezvolta si el, intelegand un mod diferit de a percepe lumea. Ascultarea reala nu este posibila fara intentia clara de a asculta.

Nevoi pe care incercam sa le satisfacem prin procesul ascultarii:

*       A determina oamenii sa creada ca te intereseaza ceea ce spun, astfel incat sa
te placa

*       A fi vigilent pentru a determina eventuale respingeri

*       A cauta o anumita informatie si a ignora o alta

*       A asculta pentru a fi ascultat la randul tau

*       A depista slabiciunile celuilalt

60

A vorbi

Exprimarea verbala se realizeaza la 3 niveluri distincte:

1. Nivelul faptelor

Pentru barbati, vorbirea are, cel mai adesea un referential unic: faptele. Femeile au capacitatea de a face fata unei conversatii pe mai multe planuri. Le place la nebunie sa vorbeasca.

2. Nivelul senzatiilor si trairilor emotionale

/s

In cuplu, comunicarea este esentiala, iar ceea ce sta la baza ei este onestitatea emotionala.

Este important felul in care comunici adevarul, dar mai important este sa il spui. Doi oameni evolueaza fiind sinceri unul cu altul.

Onestitatea emotionala creeaza intimitate. Este o lege psihologica extraordinara care nu functioneaza daca inima celuilalt este inchisa. O relatie in care emotiile nu sunt comunicate sau chiar ascunse este o relatie condamnata sa ramana la nivel superficial. Cel mai adesea noi exprimam doar o parte din ceea ce simtim si actionam la fel de rar in spiritul a ceea ce simtim. Este mult mai simplu sa-i spui celuilalt ce simti, decat sa-1 lasi sa-si imagineze, sa mearga pe un teren extrem de nesigur, minat de propriile lui nevoi si asteptari neimplinite.

Nivelul ideilor si imaginilor mentale

Noi toti intram in relatii cu anumite asteptari pivind felul cum trebuie sa fie lucrurile. Ne-ar placea ca partenerul sa se comporte exact cum ne asteptam. Te astepti ca partenerul sa se comporte, sa vorbeasca, sa se imbrace, sa manance, intr-un anumit fel, cel 'firesc' pentru tine, conform modelelor sau antimodelelor cu care ai crescut. Daca aceste asteptari nu sunt implinite, comunicarea din planul ideilor devine brusc animata. Celalalt nu va sti niciodata exact ce se intampla in mintea ta, care e natura asteptarilor tale si cum iti imaginezi ca ar putea fi implinite. Este mai economic sa-i spui tu!

61

Daca pleci de la premisa ca stii ce doreste celalalt si nu-1 mai intrebi, nu e exclus sa-i oferi lucruri inutile.

Relativ acceptata ideea conform careia subiectul uman transmite si receptioneaza informatii prin diferite moduri verbale, non-verbale, aceasta este raportata de 2-3 decenii la fenomene extrem de frecvente in existenta umana.

'Boala delicioasa' necesara si familiara, dragostea este un fenomen extraordinar de complex, presupunand existenta a doua persoane care vin in aceasta ecuatie cu structura lor intima, cu aspiratiile si expectatiile lor, cu dorinta de a fi impreuna cu un alt semen.

/

In relatie, atitudinea sau sentimentul de prietenie trebuie inserata simpatia, preferinta pentru o persoana, dragostea ca atractie heterosexuala si relationarea intre parteneri (comunicare afectiva).

M. Argyle si Monica Henderson (1985) intreprind un studiu in Marea Britanic si gasesc ca 'dragostea' sau 'a fi indragostit' este evenimentul hotarator al fericirii atat pentru femeile cat si pentru barbatii de toate varstele din esantion.

Caracteristicile comunicarii la cuplurile fericite sau nefericite

'in cuplurile fericite, sotii sunt spontani unul fata de celalalt. Ei sunt capabili sa-si exprime punctul de vedere personal fara sa fie pusa in discutie existenta lor comuna. Pe baza unei existente impreuna asigurate, diferentele de opinie si discutiile se manifesta in mod liber.

in cuplurile nefericite, partenerii nu-si duc pana la capat gandurile in prezenta celuilalt, vorbesc aluziv si cu subintelesuri ascunzand anumite lucruri. Revendicarea personala e importanta, ea implicand acuzarea celuilalt si organizarea unor atitudini defensive care tind sa devina automate.'¹

¹ Mucchielli R., 1973, 'Psychologie de la vie conjugale', ESF., p. 72

62

Cupluri fericite

Cupluri nefericite

*       Comunicarea are functia de a adanci
cunoasterea interpersonala,
costientizarea problemelor sau a
asteptarilor celuilalt.

*       Limbajul si paralimbajul sunt
congruente, adica tonul, vocea,
mimica si ceilalti insotitori ai
mesajului (paralimbajul) sunt in
acord cu continutul celor spuse.

*       Schimburile verbale sunt cel mai
adesea dinamizante si reprezinta un
prilej de bucurie si satisfactii.
Eficacitatea lor face sa fie cat mai
cautate.

*       Problemele cuplului sunt delimitate
si rezolvate. Nu exista digresiuni.

*       Sotii isi vorbesc unul altuia si in
acelasi timp sunt impreuna, unul cu
celalalt. Exista o relatie de baza care
nu este verbalizata.

*       Cu toate ca acceptarea celuilalt ca
individualitate nu este
neconditionata (unele lucruri trebuie
schimbate) acceptarea lui ca pereche
si ca partener este neconditionata.

*       Comunicarea verbala si paraverbala
nu sunt singura forma de relatie.
Exista si altele non - verbale:
mangaierea, sexualitatea, gandirea,
amintirea.

*        Comunicarea are o functie ofensiv -
defensiva. Ea nu contribuie cu nimic
la o mai buna potrivire a punctelor
de vedere.

*        Limbajul si paralimbajul sunt non-
congruente. Lucruri banale sunt
rostite agresiv, iar lucruri agresive,
cu un zambet pe fata.

*        Schimburile verbale consuma
energie, sunt obositoare si se
prelungesc in zadar, sau invers,
ineficacitatea fiind de la bun inceput
inteleasa, nu exista schimburi
verbale.

*        Fiecare problema a cuplului atrage
dupa sine altele si in cele din urma,
relatia conjugala in totalitatea ei.
Problemele par sa ramana
intotdeauna in suspensie.

*        Partenerii isi vorbesc fara a fi unul
cu celalalt. Fiecare dintre ei cauta fie
sa-1 convinga, fie sa se eschiveze, fie
sa-1 manipuleze pe celalalt.

*        Celalalt nu numai ca nu este
acceptat asa cum este, dar este
considerat o sursa de frustrari.

*        Comunicarea tinde sa se restranga la

/v

semnale verbale conventionale. In anumite cazuri, cuvantul rostit este inlocuit de cel scris.