Metode alternative si augumentative de comunicare (AAC)

Metode alternative si augumentative de comunicare (AAC)

1. Conceptul de comunicare altermativa si augumentativa

Comunicarea alternativa si augumentativa, reprezinta orice suport sistem sau metoda, care are drept scop imbunatatirea abilitatilor copilului cu retart de limbaj si deficiente de comunicare sa se faca inteles, sau, atfel spus, sa comunice functional.

Cu toate ca AAC este utilizat des cu referire la sisteme sau suporturi formale de comunicare (cum ar fi limbajul semnelor, suporturi auditive, etc), poate include si suporturi mai putin sofisticate de comunicare, cum ar fi expresia fetei, comunicarea non-verbala, etc.

AAC este folosit cand un copil nu-si dezvolta comunicarea in mod normal sau experientiaza o intarziere semnificativa in dezvoltarea ei. Prin urmare aceste metode nu sunt un substitut pentru felul in care comunica copilul, ci sunt folosite pentru a dezvolta comunicarea, inlocuind doar elementele care sunt doar neinteligibile, inacceptabile social, sau chiar daunatoare pentru copil sau pentru ceilalti.

2. Comunicarea multimodala

In mod ideal, un sistem AAC include mai mult decat un singur mod de comunicare, comunicarea multimodala, utilizandu-se in final metoda la care copilul raspunde cel mai bine. Prin urmare comunicarea multimodala, foloseste mai mult decat o singura metoda de comunicare in comunicarea unei persoane. Chiar si persoanele valide utilizeaza in cadrul procesului de comunicare o multitudine de modalitati de a face acest lucru, mai precis, fac gesturi in timp ce vorbesc, adopta anumite expresi ale fetei , posturi ale corpului, etc. Se cunoaste faptul ca toate acestea fac comunicarea mult mai eficienta si mai efectiva, limbajul non-verbal transmitand de multe ori mai multa informatie decat cuvantul in sine.

In opinia unor autori precum Murphy, Markova, Collins, Moodie (1996) si Van Tatenhove (1987), comunicarea multimodala poate usura cerintele de vocabular la fiecare metoda de comunicare. In cazul copiilor unde inca nu este clar care metoda este cea mai buna si mai benefica, se vor invata simultan mai multe metode pana se va observa preferinta pentru una din ele. In acelasi fel, copiii a caror abilitati degenereaza datorita unor boli progresive pot fi de asemenea invatati mai multe metode ca pregatire pentru viitor.

In mod ideal unele aspecte din programul AAC a unui copil ar trebui sa includa metode de comunicare simple, care nu au nevoie de ajutor sau sprijin.

Functiile comunicarii multimodale (dupa Lieght si Reichle) sunt:

• creste eficienta, eficacitatea si viteza de comunicare
• permite copiilor sa lucreze la diferite metode in acelasi timp
• permite copiilor sa-si dezvolte limbajul oral in timp ce beneficiaza si de o metoda alternativa si augumentativa de comunicare
• scade dependenta de o singura metoda de comunicare, ceea ce este important deoarece suporturile pot fi pierdute, distruse, etc
• ii permite copilului sa-si adopte propria metoda de comunicare pentru a se potrivi diferitelor contexte si situatii
• este o metoda mai naturala de comunicare, persoanele valide folosind si ele mai mult de un singur sistem de comunicare.

In mod normal comunicarea are loc cu cel putin o persoana, in contextul unui mediu si serveste urmatoarelor functii:

• pentru a controla in mod indirect mediul (pentru a refuza sau a obtine ceva)
• pentru a regla instructiuni sociale (a exprima o emotie, a interactiona cu cineva)
• pentru a primi si transmite informatii si idei.

Scopul AAC este de a creste abilitatile copilului in a atinge aceste functii in medii si activitati la care participa sau va participa in viitor. (Beuklman, Mirenda, 1992)

Idei si principii care stau la baza comunicarii augumentative

Scopul principal al ideii de comunicare augumentativa este de a ajuta copiii cu tulburari, probleme in comunicare sa invete sa vorbeasca si sa interactioneze. Comunicarea augumentativa include imagini, "aparate vorbitoare", aparate video sau orice alte instrumente care ajuta copiii sa-si exprime o idee sau un simplu cuvant.

Ideile cu privire la comunicarea augumentativa au aparut odata cu munca efectuata impreuna cu copiii cu probleme fizice, care se izbeau de o serie de "bariere" ale vorbirii, precum copiii cu paralizii cerebrale sau cu apraxie motorie orala, care aveau putin control asupra elementelor oral-motorii precum gura, limba, buzele.

Nu toti copiii cu astfel de probleme, vor avea probleme in dezvoltare, insa in cele mai multe cazuri aceste intarzieri exista. Aceste aparate care au fost realizate cu intentia de a ameliora problemele motorii ajutand sa se realizeze procesul de comunicare , sau putand fi adesea adaptate pentru a sprijini copilul sa-si insuseasca concepte simple si mai tarziu sa evolueze spre concepte mai complexe. (Beuklman , Mirenda, 1992).

Scopurile comunicarii augumentative sunt urmatoarele:

• de a sprijini copiii care nu produc sunete, care nu pot fi auzite sau sunete necomprehensibile;
• de a acorda asistenta copiilor care au nevoie de ajutor special pentru a invata si a practica o exprimare functionala.

Nu toti copii cu tulburari grave de limbaj au nevoie de aceste aparate pentru a putea depasi barierele motorii ale comunicarii. Intr-un numar mic al cazurilor cu apraxie motorie orala si cu probleme "centrale" de procesare audiologica, apare o intelegere mai buna a limbajului - limbajul receptiv, decat sunt capabili sa se exprime - limbajul expresiv. Multi copii au o exprimare defectuoasa, care de multe ori este neinteligibila, motiv pentru care, utilizarea unor aparate permite specialistilor sa inteleaga ceea ce copiii exprima, mai precis sa se realizeze o comprehensiune a limbajului.

Acesti copii verbalizeaza cu dificultate un cuvant inteligibil si daca acest singur cuvant nu a fost inteles, treptat el va disparea, deoarece copilul va intelege ca este inutil sa "vorbeasca" pentru ca cei din jurul lui nu-l vor intelege. Din acest motiv comunicarea augumentativa este foarte bine venita si de un real ajutor in aceste cazuri.

O intrebare foarte des adresata este "daca comunicarea augumentativa interfereaza cu dezvoltarea vorbirii?". O mare controversa pe tema comunicarii augumentative este daca folosirea acesteia va incetini sau chiar inlocui actul vorbirii, in cazul unui copil care este capabil sa vorbeasca. Totusi, nu exista dovezi cu privire la acesta ipoteza.

Din punctul de vedere al dezvoltarii, comunicarea augumentativa ajuta ca vorbirea sa inceapa, mai precis, copii invata sa recunoasca lucrurile familiare si functionale cu mult timp inainte ca ei sa le poata categoriza, denumi (spre exemplu un bebelus stie ce inseamna o sticluta cu mult inainte de a avea notiunea cuvantului "sticluta" pentru acest obiect). De asemenea copiii invata sa inteleaga cuvintele inainte sa le poata rosti. De aceea este logica bazarea pe acest sistem care nu necesita vorbirea si care poate determina insa copilul sa se exprime intr-un fel anume, facandu-se astfel inteles de catre cei din jur.

O metoda conservativa de a incepe comunicarea augumentativa este, prin a verbaliza in timp ce se realizeaza comunicarea alternativa. In acest mod ambele sisteme au sanse egale de dezvoltare, de a se complecta una pe alta si de a crea o functie pentru o comunicare eficienta si motivatie pentru realizarea acesteia.

Unii parinti cred ca, daca copilul lor va lucra cu acesta metoda de augumentare a comunicarii el va deveni mai lenes si nu va mai depune efort pentru a vorbi, atat timp cat el poate atinge o imagine sau un buton. Acest lucru nu ar trebui sa fie un motiv de ingrijorare pentru ca, copiii vor intelege foarte repede ca este mult mai rapid sa pronunti un cuvant decat sa te duci si sa alegi o imagine sau un instrument care sa indice in locul copilului ceea ce el doreste. Atata timp cat modelele de comunicare sunt pertinente si utilizate impreuna cu limbajul verbal, iar din punct de vedere anatomic nu exista nici o disfunctie, limbajul verbal se va declansa pentru ca aceasta este adaptarea cea mai eficienta.

4. Abordari cu privire la nevoile si aspiratiile copilului

Exista doua abordari principale in a identifica care sunt nevoile de comunicare a copilului si aspiratiile sale (Light, 1989, Van Tatenhove, 1987):

4.1. Abordarea de Stimulare a limbajului

Prima este de a studia si a lucra cu copilul din punct de vedere al dezvoltarii limbajului, numita si Abordarea de Stimulare. Aceasta se bazeaza pe faptul ca, copiii in dezvoltarea lor trec printr-o serie de stadii ale dezvoltarii limbajului, iar trecerea succesiva prin aceste stadii este aproape stricta. Prin urmare trecerea la un stadiu mai avansat presupune insusirea unor abilitati achizitionate in stadiul precedent, iar neinsusirea sau blacarea insusirii acestora impiedica trecerea la un stadiu mai avansat. Acesta este un adevar universal valabil pentru toate ariile de dezvoltare a copilului: cognitiv, motric, emotional, etc.

Stadiile de dezvoltare al limbajului sunt:

stadiul preintentional;

stadiul intentional prelingvistic;

stadiul de un singur cuvant;

stadiul de doua cuvinte;

stadiul exprimarii verbale;

comunicarea in propozitii complexe.

Comportamentele de comunicare de la nivelul fiecarui stadiu sunt exprimate diferit de catre fiecare copil, insa se pot extrage o serie de caracteristici comune.

a.       Stadiul preintentional Copilul demonstreaza o paleta larga de comportamente printre care cele mai relevante sunt: plansul, explorarea tactila, rasul, vocalizarea, prehensiunea. Adultul raspunde la aceste comportamente ca si cum ar fi realizate cu intentie de catre copil.

b.      Stadiul intentional prelingvistic. In mod intentionat copilul atrage atentia asupra sa, cere obiecte, actiuni, informatii, repeta unele actiuni, face cu mana, protesteaza sau respinge obiecte sau persoane, ofera informatii prin indicare, raspunde la intrebari prin da/nu, de obicei prin inclinarea capului sau prin gesturi. Utilizarea gesturilor in scopul comunicarii este un pas extrem de important in evolutia ulterioara a limbajului. Pe masura ce copilul incepe sa inteleaga mai multe cuvinte, treptat el va renunta la gesturi. Semnele in scop de comunicare reprezinta o punte de legatura, ca suport pentru dezvoltarea ulterioara a limbajului verbal si au drept scop de a ajuta invatarea cuvintelor, indeplinind rolul de semne-cheie.

c.       Stadiul de un singur cuvant. Copilul incepe sa inteleaga si sa foloseasca limbajul in contextele vietii sale cotidiene. La acest nivel, caracteristicile limbajului si comunicarii se manifesta astfel:

limbajul receptiv - comprehensiunea limbajului: copilul raspunde la cuvinte simple in context apropiat; intelege un cuvant din propozitie atunci cand obiectul corespunzator este prezent; arata la cerere obiecte sau parti ale corpului; cauta la cerere un obiect daca acesta se afla in campul sau vizual; cunoaste nume ale persoanelor apropiate; intelegerea limbajului prevaleaza productiile verbale.

limbajul expresiv - exprimarea: apar sunete labiale (p,b,m,), alveolare (t,d) si vocalele (a,o,u,i); actele vorbirii primare sunt exprimate prin cuvinte, pattern-uri prozodice, gesturi, vocalizari; primele cuvinte exprima adesea actiuni si substantive.

d.      Stadiul de doua cuvinte:

limbajul receptiv: intelegerea se realizeaza pe baza relatiilor semantice; copilul intelege cuvinte daca obiectul este absent; intelege mai multe cuvinte care desemneaza actiuni; foloseste strategii nonlingvistice pentru a raspunde la comenzi (localizeaza obiectul cerut, actioneaza asupra obiectelor asa cum i s-a cerut).

limbajul expresiv: repertoriul fonetic include consoanele m,b,p,n,v; exprima intentii numerease de comunicare; copilul este constient de partenerul de comunicare, ba mai mult este capabil sa-si selecteze interlocutorul; vocabularul se dezvolta foarte mult.

Interventia in comunicare este bazata pe abordarea de stimulare a limbajului incepand cu stabilirea nivelului, stadiului actual in care se afla copilul din punct de vedere al limbajului. Scopul interventiei este de a-l ajuta pe copil sa treaca la stadiul urmator, achizitionand toate prerechizitele stadiului precedent.

Evaluarea si terapia sunt realizate de obicei de catre specialisti, cu ajutorul membrilor familiei sau a altor persoane apropiate copilului. Abordarea este utilizata in general in cazul copiilor mici. Cu cat abordarea functioneaza mai bine pentru cei mici, pentru cei mari tinde sa devina ineficienta pe masura ce copilul creste.

Abordarea de stimulare se concentreaza in principal pe a invata copilul deprinderile specifice si nu pe calitatea participarii la scoala si comunitate. Stabilirea stadiului de dezvoltare a comunicarii este important din plan terapeutic, insa mai important in interventia comunicarii este de a asista si ajuta copilul in a-si atinge potentialul maxim social si educational, in termeni de incredere in sine (Van Tatenhove, 1987).

4.2. Abordarea ecologica

Aceasta abordare se refera la calitatea functionarii copilului in relatii cu mediile si activitatile in care este implicat sau se asteapta sa participe in viitor.

Este o abordare care ia in considerare expansiunea mediului. Prin acesta metoda fiecare copil este studiat in contextul fiecarui stil de viata. Aceasta abordare este mai recenta si include mai multe aspecte decat cea anterioara, atat in partea teoretica, cat si in ceea ce priveste metodele de interventie.

Din punct de vedere al abordarii ecologice, acesta recunoaste ca, progresul copilului in abilitatea de dezvoltare se traduc printr-o participare semnificativa la activitati si contexte. De aceea in timp, ce pe o scara mai larga abordarea ecologica este implicata in imbunatatirea functionarii copilului in activitati si contexte, continua sa afirme obiectivele specifice teoriei stimularii, in scop operational pentru a obtine rezultatele scontate din punct de vedere al calitatii vietii

5. Evaluarea abilitatilor copilului

in scopul implementarii unui sistem AAC

Evaluarea abilitatilor copilului depinde de capacitatea acestuia de a intelege ceea ce este intrebat - limbaj receptiv si de a exprima ceea ce a inteles - limbajul expresiv.

Pentru a putea fi evaluat, copilul are nevoie de o metoda alternativa si augumentativa de comunicare pentru a i se recommanda un sistem AAC. In aceasta situatie raspunsul ar putea fi utilizarea unui sistem AAC bazat pe informatia disponibila, apoi, dupa ce copilul a invatat sa comunice se poate trece la un program mai complex de comunicare alternativa si augumentativa de comunicare. (Mirenda, 1992)

Ideal, evaluarea trebuie sa aiba loc in medii naturale, in care copilul isi petrece cea mai mare parte a timpului. Informatiile despre ceea ce copilul este capabil si are nevoie sa fie invatat tind sa fie mai corecte si utile cand sunt obtinute in acest mod. Membrii familiei trebuie sa fie prezenti, nu doar pentru a se simti copilul confortabil, dar si pentru a include persoane semnificative care sa impartaseasca informatia. Daca copilul indica stari de stress sau oboseala, sesiunea de evaluare trebuie intrerupta, si acest fapt nu neaparat din motive etice ci pentru ca informatia astfel obtinuta nu mai este relevanta.

Un alt aspect important in ceea ce priveste evaluarea copilului este ca, acesta nu trebuie sa acopere fiecare arie de dezvoltare a copilului, ci numai domeniile de dezvoltare cu retard sau implicate in procesul de comunicare. De fapt, este nedezirabil sa se realizeze o evaluare complexa, care consuma timp, stres nu numai pentru copil ci si pentru familie si evaluatori.

Reevaluarea copilului se poate realiza atunci cand se simpte ca un domeniu crucial a fost exclus, sau s-au schimbat intr-o maniera substatiala, ori circumstantele in care se afla copilul sunt diferite (exemplu intrarea din gradinita in mediul scolar).

5.1. Intrebarile specifice evaluarii comunicarii

Asa cum am mai amintit, evaluarea copilul priveste atat modul lui de comunicare cat si modul in care el o face.

1. Cum comunica copilul in momentul de fata

Comunicarea expresiva poate fi prin: vorbire, gesturi, privire, expresia fetei, vocalizare, plans, etc. Chiar si problemele de comportament cum ar fi agresivitatea sau autoagresivitatea pot fi forme de comunicare.

2. Foloseste copilul comunicarea intentionala?, daca da, foloseste simboluri?

Comunicarea neintentionala apare atunci cand comportamentul copilului este inca in stadiul reflexiv, dar adultii ii ofera un inteles comunicativ. Aceasta este in contrast cu comunicarea intentionala, cand copilul comunica printr-o tentativa directa de a influienta o alta persoana. Un copil se afla la stadiul presimbolic daca se refera al un obiect sau activitate care este prezenta in momentul in care el comunica. Daca copilul este capabil sa foloseasca simboluri, intelege ca obiectele, pozele, sau alte tipuri de reprezentari tin loc obiectelor, persoanelor, locurilor, etc, el se afla in stadiul intentional prelingvistic.

3. Cat de bine intelege copilul comunicarea cu ceilalti (comunicarea receptiva)?

Asa cum am mai mentionat si mai sus, comunicarea receptiva este importanta nu numai ca abilitate a copilului de a comunica cu altii, dar si pentru evaluarea in sine. Un copil care nu intelege ceea ce ceilati ii comunica este posibil ca el sa fie incapabil sa raspunda intr-o maniera care sa descrie fidel abilitatile sale cognitive, motorii, etc.

4. In ce medii si contexte copilul doreste sa comunice?

In ceea ce priveste comunicarea un rol important pot avea o serie da factori disturbatori cum ar fi: nivelul zgomotului, distanta tipica copil-adult, conditii de vreme, medii familiare sau straine copilului etc.

5. Cu cine comunica de obicei copilul sau cu cine este nevoit sa o faca?

Din acest punct de vedere se urmaresc caracteristicile relevante ale partenerului cum ar fi varsta, nivelul de educatie, conditii speciale cum ar fi o serie de dizabilitati, dar si gradul de afectiune dintre cei doi parteneri in comunicare.

6.Cand este motivat copilul sa comunice, ce fel de lucruri comunica si cand doreste sa le comunice?

Din acesta perspectiva sunt considerate functii ale comunicarii, nevoile sau dorinta copilului de a indica prin interactiuni sociale informatii, idei.

7. Copilul pare a se bucura de interactiune sociala sau comunicationala?

Unii copii evita contactul social si au nevoie initial sa fie invatati sa le placa, sa-si doresca sa interactioneze cu ceilalti.

8. Ce-l motiveaza pe copil sa comunice?

In mod tipic, copilul doreste sa obtina sau sa refuze obiecte sau activitati comunicand cu ceilalti; la fel el se poate bucura de atentia adultului sau a colegilor.

9. Cum raspund ceilalti la tentativele copilului de a comunica?

Copiii cu dizabilitati pot comunica in diferite feluri, foarte subtile, iar tentativele lor pot fi ignorate pana cand acesta incepe sa planga sau sa se comporte in diferite moduri extreme, ori in cazurile cele mai nefericite sa renunte la orice mijloc de comunicare cu cei din jur, tocmai pentru faptul ca simte ca nu este inteles de catre acestia.

5.2. Intrebari specifice de evaluare a abilitatilor cognitive

Stabilirea nivelul de dezvoltare a abilitatilor cognitive ale copilului faciliteaza determinarea nivelului de complexitate a continutului sistemului AAC cum ar fi vocabularul, alegerea simbolurilor si a strategiilor de organizare a acestora. Prin urmare, din acest punct de vedere sunt foarte importante urmatoarele aspecte:

Care este nivelul cognitiv de dezvoltare a copilului?

In mod normal cand un copil se angajeaza intr-un comportament de comunicare intentionala, acesta intelege sau pare sa inteleaga, conceptele de cauzalitate, mijloace si simboluri. Aceste lucruri sunt foarte importante in cazul unui copil care arata spre o fotografie, face un semn sau apasa un buton, folosind un dispozitiv AAC.

Intelegerea simbolurilor nu este altceva decat constientizarea ca un lucru poate fi reprezentat si intr-un alt mod. Acest fapt permite copilului sa utilizeze cuvinte, imagini, lucruri pentru a reprezenta actiuni, ganduri si idei.

2. Daca copilul intelege simboluri, care dintre ele vor functiona cel mai bine?

In general, dar nu intodeauna, obiectele tangibile sunt mai usor de inteles decat imaginile, care la randul lor sunt mai usoare decat simbolurile abstracte. De obicei, cel mai abstract sistem cu care copilul este capabil sa lucreze ofera si cea mai mare flexibilitate. In alegerea sistemului de simboluri potrivit pentru copil este adesea recomandat alegerea unui tip de simbol mai sofisticat care pare a fi in domeniul de capabilitate a acestuia.

3.Copilul se descurca mai bine folosind recunoasterea sau memoria?

Sistemele prin care copilul comunica fara suporturi externe, numite si sisteme fara suport cum ar fi: vorbirea, limbajul gestual, implica memoria. Acest lucru indica faptul ca, copilul trebuie sa-si aminteasca simbolul fara indicii. Sistemele in care copilul comunica cu un suport, numite si sisteme cu suport, cum ar fi: tabele de imagini, implica recunoasterea.

5.3. Intrebari specifice de evaluare a abilitatilor motorii

Care sunt abilitatile de vorbire si cele fono-articulatorii ale copilului si care este perspectiva de dezvoltare a cestora?

Unii copii cu dizabilitati severe s-ar putea sa nu fie capabili niciodata sa utilizeze vorbirea ca metoda principala de comunicare. Multi insa, vor fi capabili sa-si dezvolte suficient vorbirea pentru a comunica efectiv cu anumite persoane si in anumite situatii. Este recomandat ca, vocalizarea sa reprezinte o parte importanta din programul AAC, deoarece pana si copiii care nu dezvolta nici intr-un fel vorbirea pot fi capabili sa comunice prin vocalizare, care nu inseamna neaparat vorbire. Spre exemplu, cel mai rapid si convenabil mod pentru un copil de a atrage atentia cuiva poate consta in a produce un sunet suficient de puternic pentru a fi auzit din cealalta parte a incaperii.

Care sunt miscarile suficient controlate de catre copil pentru a putea fi utilizate in scopul activarii si controlului AAC?

Un copil cu un bun control motor poate fi un bun canditat al utilizarii gesturilor sau al limbajului gestual. Pentru copiii cu dizabilitati motorii mai mari, scopul primar al acestei parti de evaluare reprezinta identificarea unuia sau a mai multor raspunsuri motorii pe care copilul le poate realiza constient si real. Acestea ii vor permite sa actioneze unu sau mai multe butoane de pe un suport electronic sau sa indice un simbol de pe o tabla de comunicare. Pe langa consistenta, este important sa se observe viteza si forta cu care miscarea poate fi realizata sau reflexele nedorite care o insotesc si cat de obositoare pot deveni in timp. Este esential oferirea unei pozitionari corecte a copilului nu doar in scopul evaluarii ci si pentru utilizarea viitoare a AAC.

3. Cum se deplaseaza copilul dintr-un loc in altul?

Deoarece acest lucru nu are un impact direct asupra utilizari AAC portabilitatea reprezinta o problema semnificativa si adesea ignorata. Este important a indica cum un suport va fi transportat si facut disponibil in cazul uni copil care alearga, se deplaseaza sau in cazul unuia care se afla imobilizat intr-un scaun cu rotile.

5.4. Intrebari specifice de evaluare a abilitatilor senzoriale

1. Are copilul dizabilitati vizuale?

Exista mai multe tipuri de probleme care pot impiedica copilul in a discrimina si utiliza simboluri vizuale. Este destul de dificil in a evalua exact ceea ce poate sau nu procesa vizual un copil. Uneori se face presupunearea gresita ca, daca un copil poate parcurge cu succes o camera, poate si utiliza simboluri vizuale. Acest lucru nu este intotdeauna adevarat deoarece cerintele vizuale de deplasare in spatiu sunt diferite de cele necesare in a discrimina simboluri vizuale. In cazul acestor copii pot fi utilizate sisteme de simboluri vizuale marite, tactile sau chiar auditive.

Prezinta copilul tulburari de auz?

Un copil cu tulburari de auz, s-ar putea sa nu fie capabil sa auda vorbirea inteligibil, motiv pentru care sa necesite adaptari in a putea receptiona ceea ce ii comunica ceilalti. Copiii cu tulburari de auz beneficiaza adesea de o abordare a unui sistem de invatare simultan, in care adultul utilizeaza atat un sistem AAC cat si vorbirea normala.

3. Prezinta copilul sensibilitate extrema la stimuli?

Unii copii dovedesc o sensibilitate extrema la anumite texturi, presiuni, sunete si imagini vizuale. Este foarte important ca instruirea si adaptarea mediului sa previna aceste probleme.