PLANUL PRAGMATIC AL COMUNICARII ORALE

Planul pragmatic al comunicarii orale

Pune in evidenta:

Aparenta - ca modalitate in care suntem perceputi deoarece este necesar sa intelegem faptul ca: - stereotipia primei impresii (a imaginii subiective care se face de la prima intalnire de afaceri sau de serviciu) este de cele mai multe ori hotaratoare.

Tocmai de aceea suntem obligati sa tinem seama nu numai de modul in care ne comportam ci si de modul (ingrijit, adecvat, curat, ordonat) in care ne imbracam. Insa o inclinatie exagerata inspre individualitatea pe care ne-o ofera aspectul vestimentar (moda prin extreme) nu sugereaza decat faptul ca suntem preocupati mai mult de infatisarea noastra decat de sarcinile de serviciu.

Pozitia corporala - ca modalitate de intelegere a mesajelor nonverbale care se formeaza in timpul unor discutii.

Aspectele vocale - tonalitate, articulare, rapiditate, exprimare.

Un bun orator va sti de fiecare data sa: Respire (nu uitati, uneori corzile vocale, din cauza emotiilor, pot fi prea intinse astfel incat tonalitatea se schimba in mod evident, prin expirare, incordarea acestora dispare); Foloseasca timbrul vocii pentru a atrage atentia asupra unor cuvinte (uneori rigiditatea vorbirii este accentuata de faptul ca buzele nu sunt 'miscate' asa cum trebuie, din diferite cauze - o 'incalzire' a lor se poate face prin relaxarea maxilarului inferior - decontractarea si desclestarea acestuia si prin a bruia buzele - este o tehnica folosita deseori in domeniul audio-vizualului); Controleze viteza cuvintelor (in functie de mesajul transmis si de modalitatea de receptarea a lui) si sa Foloseasca pauzele pentru a accentua unele cuvinte sau pentru a dinamiza comunicarea (nu folositi pauze exagerat de mari dar nici nu uitati sa le faceti pentru a respira).