Relatiile de prietenie

Relatiile de prietenie

Prietenia ca valoare umana

Valorile sunt ceea ce ne dorim in viata, ceva ce tine direct de sentimentele noastre cele mai profunde. Valorile pe care ni le creem ne influenteaza adoptarea acelor atitudini si comportamente care ne duc spre ceea ce ne dorim. Iata, de exemplu, daca pentru cineva cinstea este o valoare importanta, faptele si gesturile sale vor purta intotdeauna marca onestitatii: vor fi adevarate. Asa cum se face simtita nevoia de mancare atunci cand ne este foame, tot astfel se face simtita si nevoia de a iubi, de a fi iubit, nevoia de afectiune si de tandrete in perioada adolescentei. Si poate ca aceasta nevoie este mai presanta decat de obicei, deoarece suntem martorii relatiilor de dragoste ale prietenilor nostri. Aceasta nu trebuie sa insemne sa ne lansam cu orice pret intr-o relatie, sa ne gasim pe cineva doar de dragul de a nu fi sigur. Dimpotriva, trebuie sa avem mai multa rabdare sa ne limpezim nevoile. Da, avem nevoie sa fim iubiti insa exista si nevoia sentimentului de prietenie si cea a amorului propriu, adica iubirea de sine. Sunt aceste nevoi implinite?. Iubirea de sine este o chestiune deosebit de importanta si prealabila sentimentului de iubire fata de ceilalti, iar prietenia este modul cel mai bun de a ne crea sentimentul de apartenenta la un grup si de a dezvolta niste relatii durabile; o alta chestiune importanta pe care trebuie sa o dobandim inaintea unei relatii amoroase.

Nici o persoana care intra in relatie cu alta persoana nu este izolata, ci apartine chiar de la nastere, inainte de a deveni constienta de existenta sa, unei anumite societati si sufera inraurirea acestei societati. In relatiile interpersonale, oamenii capata un aspect indata ce ei ajung la constiinta identitatii si valorilor umane.

Cand bunavointa este reciproca, ea trebuie considerata dupa Aristotel, ca amicitia insasi, dar cu conditia de a nu fi ignorata de catre parteneri de, a-si cunoaste depozitiile psihomorale reciproce. Pentru inchegarea unei adevarate prietenii se cer trei conditii esentiale: un numar oarecare de oameni, cel putin doi, sentimente binevoitoare unul fata de celalalt, fiecare sa le doreasca celorlalti binele, fiecare din ei sa-si dea seama de sentimentele de bunavointa ale celorlalti, sentimente reciproce asemanatoare cu ale sale.

Aristotel a remarcat cu profunzime caracterul creator al asociatiei dintre oameni, care da fiecaruia dintre ei, posibilitatea sa traiasca unul cu celalalt, impreuna cu altii, dincolo de limitele propriei sale realitati fizice, ca si putinta de a se perfectiona necontenit unii prin altii. Dupa el, viata este buna si agreabila in sine, si este cu atat mai buna si mai agreabila cu cat este mai activa, mai productiva si mai ridicata. Omul are o existenta cu atat mai bogata cu cat se desavarseste pe sine mai mult prin educatie si instructie, prin participarea activa la viata sociala si la viata culturala. "Doar cel ce vede, simte ca vede; doar cel ce aude simte ca aude; doar cel ce umbla simte ca umbla. Exista ceva intre noi care simte propria noastra actiune, in asa fel putem simti ca simtim si gandi ca gandim. Dar a simti ca simtim, sau a simti ca gandi, inseamna ca simtim ca existam. A simti ca traim este unul dintre lucrurile care sunt agreabile in sine, pentru ca viata este buna in chip natural si a simti in noi binele pe care il posedam este o adevarata placere." A trai inseamna a simti si a cunoaste, in consecinta a trai laolalta inseamna a simti impreuna si a cunoaste impreuna.

Cat de mare este insa puterea prieteniei se poate intelege, mai ales din aceea ca din infinita comunitate a neamului omenesc, pe care insasi natura a stabilit-o, acest sentiment s-a concentrat si s-a restrans atat de mult incat toata iubirea se leaga sau intre doi oameni sau intre cativa. Prietenia nu este nimic altceva decat intelegere deplina, unita cu bunavointa si iubire, in toate lucrurile divine si omenesti.

Socializarea ca premisa a prieteniei.

Prietenia poate fi considerata relatia psihosociala de durata dintre doua fiinte umane, rezultat al alegerii libere si bazat pe afectiune, incredere si pretuire mutuala. Prietenia este o relatie autentica intre doua persoane egale, fiinte umane, unice, dincolo de conditia sociala sau de alta natura. In prietenie nu conteaza cine esti si ce esti. Ea reprezinta o relatie de durata, simpatiile si simtitul bine, ocazional, pasagere, chiar intense neputand fi cuprinse in aceasta categorie.[2]

Prietenia e mai rar intalnita, dintr-un motiv simplu: nu ne dedicam suficient acesteia; daca relatiile interumane sunt cel mai de pret bun pe care-l putem detine pe aceasta lume, ar fi de asteptat ca oricine si oriunde sa dea prieteniei cea mai inalta prioritate. Putine lucruri valoroase vin in viata din senin. Cand apar, este din cauza ca le recunoastem importanta si ne dedica lor.

"Prietenia apare dintr-o simpla camaderie, cand mai multi camarazi descopera ca au in comun o intuitie, un interes, sau chiar o preferinta, pe care altii nu o impartasesc, si despre care pana in acel moment, fiecare credea ca este parerea sau comoara sa unica." C.S. Lewis, p. 107

Cei care au prietenii adevarate si de lunga durata pot fi: introvertiti, extrovertiti, tineri, batrani, mediocrii, inteligenti sau frumosi, dar singura insusire pe care o au mereu in comun, este faptul ca sunt deschisi.[3] Au o anumita transparenta, lasandu-i pe ceilalti sa vada ce este in inima lor. Cei care poseda transparenta sunt capabili, aproape intotdeauna sa aiba relatii semnificative. Spre exemplu: Papa Ioan al XXIII-lea a fost indragit de oameni, oriunde se ducea, deoarece era lipsit de prefacatorii si ostentatii. Fiu al unei familii sarace de tarani, nu a pretins niciodata ca ar fi fost mai mult decat era. Dupa ce a fost ales Papa, unul din primele lucruri pe care le-a facut in aceasta calitate oficiala, a fost sa viziteze Regina Caeli, o mare inchisoare din Roma. In timp ce-i binecuvanta pe detinuti, a remarcat ca ultima data cand mai intrase intr-o inchisoare a fost atunci cand si-a vizitat varul.

Personalitatea umana are o inclinatie naturala, fireasca spre deschidere. Cand aceasta inclinatie este blocata si nu-i lasam pe altii sa ne citeasca sufletul, ajungem sa avem probleme emotionale.

Exista o portiune ascunsa a mintii care este alcatuita din amintiri ale trecutului, care ne ingrozesc si de care ne este rusine, plus natura meschina, josnica si egoista, care erupe ocazional si pe care incercam sa o scuzam intr-o mie de feluri diferite. Presupunerea fireasca este ca daca lasam pe altii sa ne vada aceasta parte intunecata, ei ne vor uri; dar in general, ei, oamenii, sunt mai ingaduitor cu noi, decat suntem noi fata de propria persoana, si incepe sa functioneze o alchimie curioasa. Impartasind altcuiva secretele noastre, cele mai adanci, incepem sa ne intelegem mai bine cu noi insine. Nu ne putem cunoaste cu adevarat, decat ca rezultat al faptului ca ne descoperim in fata altuia. Deschizandu-ne fata de alta persoana, invatam cum sa ne identificam contactul cu adevaratul sine al nostru. Iar apoi, devenim capabili sa ne calauzim destinele pe baza acestei cunoasteri. Cunoaste-te pe tine insuti am putea sa-l extindem la lasa-te cunoscut si apoi te vei cunoaste pe tine insuti.

Relatia de prietenie are in centrul ei afectivitatea si pretuirea reciproca, bucuria, placerea si entuziasmul partenerilor de a fi impreuna. Adevaratii prieteni se cauta mereu. Prietenii sunt inclinati sa faca cat mai mult unul pentru celalalt. In prietenia veritabila nu are ce cauta egoismul, calculul rece de tipul: cat imi da atat ii dau si eu. Dar desi interesul strict personal nu este implicat in fiecare gest fata de partener pe termen mediu si lung fara reciprocitate in oferire de bunuri, servicii materiale si simbolice, prietenia nu va rezista.

Intemeiata pe cel mai inalt grad pe liberul consimtamant si nefortata prin nici o institutie formala, prietenia nu este ferita de tensiuni si conflicte. De cele mai multe ori, ele depasesc insa, potrivit principiului ca, functionand ca fundal similaritatea axiologica, partenerii isi respecta reciproc interesele, gusturile, optiunile si parerile personale. Si mai mult, prietenii sunt dispusi sa-si ierte greselile, iertand necompatimitor, ci dispensional si cu intelegerea mintii si a sufletului ca celalalt este unic si nu a facut ceva din rautate. Asta nu inseamna ca partenerii accepta orice fel de comportamente, unul din partea celuilalt, prieteniile e pot nu numai stinge treptat ci chiar intrerupe brusc.

In cadrul unui sondaj facut pe un esantion de 60 de tineri, cu varsta intre 16-23 de ani, punandu-i sa raspunda la intrebarea: Ce considerati mai important in prietenie? Raspunsurile au fost diverse (afectivitatea, pretuire reciproca, incredere, acordare de sprijin, dragoste, fidelitatea, sinceritatea), dar majoritatea tinerilor de 16 ani, au raspuns ca relatia de prietenie se bazeaza pe fidelitate, iar cei trecuti de 20 de ani au optat pentru dragoste si afectivitate. Iar la intrebarea: Ce i-ar deranja intr-o prietenie? majoritatea au raspuns: minciuna. Din acest sondaj reiese ca prietenia nu se bazeaza pe bunurile materiale, ci pe incredere.

Dar tot in cadrul prieteniei, tinerii simt nevoia societatii, o cauta, doresc afirmarea sociala. Solutia grupului pare sa fie cadrul social ideal, in interiorul caruia tanarul, se poate valoriza pe deplin. Este varsta la care are nevoie de prieteni adevarati, varsta la care cauta un model. Grupul ofera tanarului un ideal de sine, o imagine linistitoare a propriului eu, un antidot pentru nelinistile sale interioare. Slab, tanarul cauta puterea grupului, pentru a se identifica cu acesta. Neinsemnat, cauta prilejul de afirmare, de valorizare. Necunoscut, doreste sa devina necesar, doreste sa fie consiliat, cauta confort psihic. De aceea in viata tanarului, mai ales la varsta la care tanarului i se pare ca este neinteles de familie, societatea si prietenii au un rol esential in dezvoltarea si formarea unui caracter puternic.

Regulile interrelatiilor sociale si a prieteniei

Interrelatiile sociale sunt prezente in micro- sau macrosisteme sociale, in grupurile de munca, in comportamente pe care oamenii le desfasoara impreuna pentru atingerea unor scopuri, dar in toate subiectul uman indeplineste un rol. Sunt autori, psihologi si sociologi care vorbesc despre o analogie intre jocuri si situatii sociale, acestia fiind de parere ca aceste caracteristici sunt similare, chiar daca exista si suficient de multe diferentieri. Similaritatea in interrelationare sociala (care ar cuprinde jocurile si situatiile sociale) se refera la faptul ca exista scopuri si surse de satisfactie. In cadrul jocului, fie la copil care isi creeaza singur regulile, la adolescenti sau tinerii care joaca football, la adultii care au tentatia sa joace Monopoly ori criket se petrec o serie de schimbari - toate alcatuind trepte in atingerea scopurilor: in toate formele acestea se construieste o relatie, o legatura. Atat in activitatea de munca cat si in joc, partenerii, fie ei profesori, medici, pacienti, jucatori de popice ori de golf, joaca diferite roluri ca subiecti dar si ca participanti intr-un grup (de joaca, in familie, de coechipier). De asemenea, cele mai multe jocuri au nevoie de conditii speciale: teren sportiv, reguli, dotari, iar relatiile interumane realizeaza adevarate 'trasee' caracteristice fata de prieteni, familie etc. Regulile pe care trebuie sa le respecte jucatorii de football, de oina sunt individualizate si absolut necesare pentru toti, altfel activitatea respectiva nu este posibila: ele sunt explicate, percepute, intelese, exersate si fixate spontan ori la antrenamente, evoluand diferit in tari si culturi diferite de-a lungul unor mari perioade de timp. In mod similar relatiile sociale formeaza un tot, un complex in care marele castig al comportamentului uman este existenta regulilor; comportamentul devine posibil tocmai datorita regulilor. Unele sunt cunoscute si tacit respectate, nerespectarea altora atragand sanctionarea legala (de exemplu incestul), altele aspira la a fi universal cunoscute si sa prinda viata indiferent de cultura, sex, rasa, origine sociala si materiala: regulile privind drepturile omului. Unele reguli - absolut necesare interrelatiei umane au chiar prin structura, scopul si efectele lor o influenta directa asupra comunicarii, indiferent daca aduc sau nu sanctiuni morale, legale, penale.

Credem, de comun acord cu o serie de psihologi si sociologi, ca regulile si abilitatile capatate prin respectarea aplicarii acestora reprezinta cheile de interactiune umana, ele sunt responsabile de succesul ori esecul nostru intercomunicational. Cunoasterea regulilor de comportare sociala in familie, la locul de munca, in prietenie, in mariaj etc. are ca rezultat cunoasterea umana mai profunda. Regulile reprezentand comportamente ale unei vecinatati pe care oamenii le considera ca ar trebui sau nu aplicate unor situatii particulare, unor relatii deosebite, apar, si se instituie fie in cabinetul medicului care consulta, in afaceri, la cumparaturi, in prietenie etc. Regulile care apar si se instituie in interrelationare sunt de obicei de tip informal, sunt extrem de diferite si se suprapun peste alt tip de reguli: cele pe care le implica legea, cele pe care le presupune eticheta si cele instituite de morala. Eticheta constituie un summum de reguli. Regulile etichetei sunt similare cu regulile de interrelatie, intercomunicare umana dar au functia de a ne ajuta sa evitam ofensele, jignirile etc. - ele regleaza tiparele de conduita in situatii particulare. Moralitatea este implicata in interrelationarea umana ca multe din regulile de comunicare, altele nu sunt aprobate, altele nu sunt respectate (de exemplu, confidenta). Oricum, gradul de aprobare ori de dezaprobare morala este mai mic decat cel implicat in regulile traditionale si acest fapt are la baza credinta umana ca distrugerea regulii nu este deloc benefica pentru ecuatia relationare-comunicare. Regulile in genere apar dupa unele principii generale: 'incercare si eroare' (principiul prezent atat la animal cat si la om) atingerea scopurilor prin aplicarea unor forme de tip 'problem-solving'. Regulile de interrelationare umana pot fi deja elaborate, oamenii le propaga in interiorul grupului si devin puternice, ele ajungand sa exercite un control al comportamentului uman. Uneori regulile nu sunt urmate, nu sunt respectate: convenientele nu sunt respectate de tineri, exista femei necasatorite care nasc totusi copii, se mesteca guma in fata altora etc. Regulile nu sunt simple conveniente, acestea se refera la un obicei, poate fi ceva arbitrar, trecator. Regulile sunt in schimb restrictive, si chiar daca acest aspect trezeste nemultumiri, efectele globale sunt benefice, ele fac posibil comportamentul si comunicarea. De exemplu: trebuie mers pe o anumita parte a drumului, in sensul de mers al soferului, sau nu este permis sa se vorbeasca intr-o sala de concert in timpul executiei muzicale propriu-zise etc. Permisivitatea comunicarii umane este data de 'constructele sociale ale realitatii'. Aceste constructe care guverneaza intr-un sens larg toate activitatile noastre sunt:

folosirea limbajului;

jocurile cu regulile lor;

folosirea unor elemente de curtoazie;

respectarea 'institutiei' casatoriei;

utilizarea de rationamente;

luarea deciziilor in grup;

vanzari sau cumparari de bunuri;

trimiterea in judecata a persoanelor care comit acte periculoase;

pornirea unui razboi pentru motive intemeiate.

Oamenii nu se gasesc permanent intr-un singur fel de relatii, iar regulile pe care le respecta sau pe care nu le respecta oamenii sunt diferentiate; unele reguli pot fi intelese dar nerespectate de oameni, chiar daca au semnificatie universala, iar absenta lor ar face viata si comunicarea imposibila. Intr-o mare proportie, regula se suprapune cu deprinderea sociala. Daca regula este definita drept un comportament pe care oamenii doresc sau nu sa-l indeplineasca, deprinderea, ca abilitate sociala, in interrelatia umana ii ajuta pe oameni sa se ghideze in aplicarea regulilor. Deprinderile, abilitatile sociale pot fi detectate, descoperite prin compararea unor stiluri de comportament de tip succes/insucces social. Se pare ca abilitatile sociale nu au un mecanism total elucidat chiar daca sunt cercetari numeroase efectuate in domeniu. De exemplu, aspectele cele mai subtile din comunicarea non-verbala, ori regulile intretinerii unei conversatii nu sunt foarte clar explicitate, desi in mod practic exista chiar unele performante reusite. S-a scris despre faptul ca regulile constituie cheia deprin-derilor efective in interrelationarea umana. In comunicare, regulile sunt totodata cheia intelegerii relatiei umane, sunt o trasatura a legaturilor umane. In atingerea scopurilor, in avertizarea dificultatilor obisnuite intre oameni, existenta regulilor inseamna ca subiectul identifica pericolele si este posibil sa gaseasca o solutie la problema. Regulile ne ajuta sa descoperim scopurile relationarii. Intr-o prietenie este nevoie de schimb de informatii, de intelegere, de afectiune, de ajutorare. Regula intr-un mariaj se poate baza pe prietenie, pe unii itemi caracteristici dar trebuie sa contina pastrarea intimitatii, care constituie chiar rasplata vietii in doi. In relatiile de munca, regula principala poate fi centrarea pe conducerea eficienta a institutiei, a afacerilor etc. Regulile pot clarifica scopurile interrelatiei, dar pot diferentia comportamente si evidentia deosebiri.

necesitatea de a respecta intimitatea altuia, singuratatea si secretele;

necesitatea de a privi interlocutorul in ochi in timpul conversatiei;

obligativitatea de a nu discuta cu alta persoana tot ce are caracter confidential;

obligatia de a nu critica in public alta persoana.

In acelasi timp mentionam ca sunt o serie de reguli care sprijina interrelatia umana si care se refera la respectarea diferentelor culturale in plan atitudinal, in planul optiunilor. Se pare ca regulile privind respectarea intimitatii si confidentialitatii sunt comune unor popoare si culturi diferite; sunt pattern-uri transculturale care subliniaza variabilitatea umana. Unii respecta confidentialitatea, dar au un mod diferit de a se exprima emotional, de a nu-si ascunde autodezvaluirea, cer sfaturi; fapt care in alte zone de pe glob nu este permis. Regulile la japonezi tind sa devina ceva obisnuit care sa tina de structura lor: ei nu fac promisiuni, nu fac juraminte, nu sunt preocupati sa se imbrace elegant, nu se adreseaza pe numele de botez (in special in relatiile de munca). O a doua diferenta se raporteaza la deosebirile intre sexe. S- au stabilit asemanari in modul de percepere, intelegere si respectare a regulilor dupa cum s-au stabilit si diferentieri. Sunt diferente intre barbati si femei, privind modul in care fiecare dintre sexe abordeaza problema prieteniei si a regulilor legate de acest sentiment. Sunt deosebiri intre femei si barbati care se refera la relatiile lor cu rudele, la 'deschiderea' in relationarea umana si mai ales la respectarea intimitatii. Dar nu constituie un motiv de difrerentiere relatiile pe care le stabilesc atat femeile cat si barbatii cu vecinii, cu parintii si sefii. Femeile din orice cultura considera ca este mai important sa-si exprime emotiile (frica, anxietatea), sa dezvaluie sentimente si probleme personale si sa aprecieze posibilitatile de a avea succes. In acelasi timp femeile opereaza cu reguli care reduc intimitatea; ele cred ca este important sa te uiti in ochii interlocutorului in timpul conversatiei si sustin aceasta regula ca fiind mult mai importanta decat o apreciaza barbatii. Barbatii aproba mai puternic regulile care stabilesc relatiile cu rudele, intercomunicarea si o fac mult mai puternic decat femeile. A treia diferenta se refera la varsta. Diferente majore nu s-au gasit insa intre persoane de varste apropiate (18-25 ani) chiar la sexe diferite. Diferente importante au fost reliefate intre doua grupe de varsta, din culturi diferite, de sexe diferite, sensul deosebirilor generate de varsta variind in functie de particularitatile culturale. Persoanele mai tinere sustin cu mai multa forta necesitatea respectarii regulilor legate de intimitate. In genere, intr-o relatie noi suntem obisnuiti sa vedem ceva fata de care oamenii au un consens comportamental sau sunt prezente fatete care se potrivesc in interrelatia respectiva. Apoi, in timp ce anumite reguli aplicate transcultural, in culturi diferite sunt specifice unor relatii individuale, alte reguli traverseaza culturile si au mai putina specificitate de aplicare in diferite tari si culturi. Non-identitatea comportamentelor de raspuns fata de anumite reguli in unele tari de pe glob a creat dificultati si neintelegeri in judecatile oamenilor de afaceri din tarile vestice. Aceasta pentru ca regulile se invata in timp, in fiecare cultura in mod diferit, iar setul de conduite interpersonale functioneaza cu eficienta intr-o anumita cultura fata de anumite valori.[4]