| CATEGORII DOCUMENTE |
| Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
1. CONSIDERATII GENERALE
ASUPRA ESTETICII
In literatura de specialitate pot fi intalnite numeroase definitii date esteticii, ca stiinta, ca parte a filosofiei sau ca disciplina de studiu; insa cele mai detaliate explicatii asupra acestei notiuni de estetica sunt cuprinse in aceasta definitie:
"Estetica reprezinta o disciplina filosofica, care studiaza esenta, legitatile, categoriile si structura acelei atitudini umane fata de realitate, caracterizata prin reflectarea, contemplarea, valorizarea si faurirea unor trasaturi specifice ale obiectelor si proceselor din natura, societate si constiinta sau ale creatiilor omenesti."
Estetica studiaza deci, frumosul natural, frumosul ambientului, al obiectelor utilitare, al formelor comunicante vizuale dar, mai cu seama, creatiile artistice si aceasta, pentru ca atitudinea estetica se regaseste la nivelul ei cel mai inalt si la cea mai mare densitate in creatia si receptarea artei.
S-a constituit ca stiinta in sec al-XVII-lea, cand Alexander Baumgarten
(1714-1762), o denumeste, in lucrarea sa, "Aesthetica"(1750) si o defineste drept "stiinta cunoasterii senzoriale".Dar preocuparile estetice dateaza inca din Antichitate.
1.1 Acceptiunile valorii de frumos
Selectiile, ierarhizarile, preferintele acordate obiectelor, fenomenelor, comportamentelor umane, creatiilor materiale sau ideale ale omului, dupa masura in care ele satisfac la un moment dat sau in general trebuintele, dorintele si idealurile lui, se finalizeaza in ceea ce numim valori. Ele nu sunt lucruri, desi nu pot exista fara suport material, nu sunt nici idei, concepte, notiuni etc., ci un mod specific de raportare preferentiala si deziderativa a omului la mediul in care traieste, pe baza unor criterii sociale si tocmai de aceea, variabile intre anumite limite.
Valorile estetice, concentrate in jurul valorii de frumos, exprima acele trasaturi ale universului uman care-si capata caracterul lor specific printr-o structura armonioasa, colorata sau expresiva, corespunzatoare nevoilor omului de armonie, culoare, expresie.Valoarea estetica este rezultatul contopirii concretului cu generalitatea semnificativa, manifestandu-se ca "aparenta cu sens".
Atitudinea estetica este declansata de actiunea unor stimuli ce poarta germenii frumosului, trezind in sfera subiectivitatii omului o reactie de raspuns, sensibila si rationala in acelasi timp.
Categoria fundamentala a esteticii, frumosul, reflecta pe de-o parte, acele insusiri si proprietati ale naturii, societatii, creatiilor umane, capabile sa trezeasca in personalitatea valorificatoare stari de satisfactie, emotie si bucurie estetica si, pe de alta, ansamblul aptitudinilor si inzestrarilor specifice fiintei umane - generatoare a sentimentelor de placere si admiratie. Multiple teoretizari ale frumosului justifica dubla lui natura, imbinarea caracterului reflector, a capacitatii de infatisare autentica a realitatii cu forta transfigurarii expresive ale acesteia.
La un prim nivel, care vizeaza toate structurile universului, se numara: linia, sunetul, culoarea, masa, ritmul, masura, unitatea, simetria, echilibrul.
La un al doilea nivel, ce priveste individualitatea umana, avem de-a face cu: fantezia, inspiratia, intuitivitatea, sensibilitatea, inventivitatea etc., pentru ca, in sfarsit, raporturile umane sa poata fi valorificate, deci analizate estetic dupa
perfectiunea lor morala, delicatetea si profunzimea sentimentelor, maretia virtutilor, utilitatea si eficienta sociala a activitatilor productive, finalitatea inventivitatii.
Deci frumosul pare a fi abordat de la cei doi poli opusi: cei care gandesc ca frumusetea exista exclusiv in reactiile unice ale individului abordeaza experienta din punct de vedere al unui observator, iar cei ce gandesc ca frumosul e intr-un obiect sau intr-o experienta il privesc din punct de vedere al creatorului.
Se poate afirma ca identificarea uratului si frumosului e recunoscuta ca o reactie personala si subiectiva la stimuli exteriori.
Frumosul industrial - notiune a esteticii contemporane
Existenta mai multor feluri de frumos, a diverselor "grupuri de frumusete", desi remarcata de la primele faze ale istoriei acestei categorii, a capatat contururi precise abia in zilele noastre, cand se vorbeste curent de:
Cum frumosul nu are sens decat pentru oameni si, mai mult decat atat, numai pentru cei capabili a-l percepe, frumosul natural tine de pecetea pe care existenta umana si-a pus-o asupra existentei naturale.
Daca frumosul natural beneficiaza de atuul primordialitatii suportului real, nemijlocit, frumosul artistic se defineste prin pregnanta sintezei dintre datul natural, amplificat si transfigurat de forta creatoare a artistului si puterea de costructie a acestuia.
Frumosul industrial, notiune adanc inradacinata in teoretizarile esteticeale ale civilizatiei sec. al XX-lea.
Pe masura ce omul reuseste "sa dialogheze" cu toate semnele individual-distincte ale fiecarui obiect in parte, pe masura ce el apreciaza tot mai mult forma autonoma si inedita a obiectului si pe masura ce-si cizeleaza simtul estetic, utilul si frumosul, valoarea economica si cea artistica se vor impleti mai strans in viata si activitatea, in gandirea si in simtamintele lui.
Estetica industriala trebuie sa puna in centrul problematicii sale frumosul industrial ca raportare a creatiei tehnico-industriale la un ideal estetic specific.
1.3 Gustul estetic - modalitate de cunoastere a valorii estetice
Un rol determinant in constituirea si afirmarea gustului estetic il are aprecierea subiectiva, care explica marea sa diversitate, mobilitate si spontaneitate.
Evolutia gustului si judecatii estetice este marcata de disparitia treptata din campul vizual a obiectelor banale, de cresterea interesului spre valorile estetice, precum si de atentia crescanda acordata anumitor atribute (culoare, stralucire, miscare, forma ).
Gustul determina in mare masura alegerea facuta de consumatori in toate domeniile, intr-o societate armonios organizata si perfectionata din punct de vedere estetic.
2. ELEMENTE ALE ESTETICII
MARFURILORl
Pot fi explicate si caracterizate prin intermediul categoriilor estetice (notiuni de larga generalitate, care desemneaza tipuri de reactii afective si care reprezinta instrumente de cunoastere si apreciere estetica).
Functia, forma, structura, linia, desenul, ornamentul, stilul, culoarea, simetria, proportia, armonia si contrastul, constituie categorii estetice cu ajutorul carora se apreciaza, sub raport estetic, marfurile.
2.1 Forma. Raportul dintre functie-forma-structura-material
Forma este un element esential in productia bunurilor de larg consum, fiind generate, de structura materialului (compozitie), de functionalitate si utilitate.
Prin cuvantul "forma" se intelege , in sensul pasiv, manifestarea in exterior a ordinii interioare a obiectelor. Aceasta fiind accesibila pentru perceptie devine atribut nedespartit al valorii lui, un purtator de informatii asupra valorii produsului.
Forma exprima veridic continutul. Datorita experientei, dezvoltarii tehnicii si diversificarii produselor, precum si sensibilitatii omului, formele au evoluat spre simplitate si frumos. In general, ele sunt rationale si au o linie eleganta.Formele geometrice si aerodinamice inlocuiesc formele conventionale, creand o atmosfera moderna si placuta. Un produs conceput fara sa se tina seama de functia sa va fi, in mod aproape cert, prost proiectat. Va avea succes, in raport cu alte produse similare, daca pe langa o functie buna va avea si o forma atractiva.
Designerul englez F.Ashfor considera ca, in adoptarea unei solutii formale a produsului industrial, trebuie luati in considerare factori ca: destinatia functionala, constructia si materialele de constructie, tehnologia de fabricatie etc
Echilibrul dintre functie-forma-structura este o necesitate de care se tine seama permanent la proiectarea produselor. In acest echilibru, functia exprima destinatia produsului (scopul pentru care este fabricat), forma exprima configuratia in care obiectul apare ca produs al muncii omenesti, ca marfa, iar structura exprima modul cum este dispusa material, aranjamentul si coeziunea moleculelor, in vederea alcatuirii ei.
Structura reprezinta, in general, totalitatea relatiilor care exista intre elementele sau partile din constitutia unui corp sau unui intreg organizat. Aceasta poate fi: cristalina, amorfa, macromoleculara, fibroasa, compacta, omogena etc. Materialele pot avea in acelasi timp structura macromoleculara, fibroasa, poroasa (ex:materialele textile) sau structura cristalina, compacta (ex: metalele)
Calitatea materialului utilizat la modelarea formei joaca un rol principal in zilele noastre, mai ales in cazul materialelor decorative, care poseda ele insele proprietati estetice. Mult timp, estetica nu a luat in considerare problema materialului, existand convingerea ca materialul ar apartine tehnologiei si nu esteticii propriu-zise.
El prezinta diferite proprietati care se pot evalua din punct de vedere estetic: structura, textura, culoare, destinatie, stralucire, finete etc.
Materialele pentru modelarea produselor industriale se pot grupa astfel:
2.2 Linia - rolul sau constructiv si expresiv
Linia delimiteaza si circumscrie toate obiectele vizibile, producand o infinita diversitate de forme. Se evidentiaza, ca importanta in raport cu forma obiectelor, liniile drepte si liniile circulare.
Liniile drepte sunt supuse legilor proportiilor, care determina armonia, dar in acelasi timp au cea mai mica valoare ornamentala. Pot fi subtiri sau groase.
Linile subtiri sunt mai flexibile, mai suple, un mijloc de expresie a miscarii;
Liniile groase sunt mai rigide si mai greoaie.
Liniile orizontale sunt calme si statice, cele verticale par ferme, iar cele oblice par intotdeauna dinamice si sugereaza deplasarea.
Liniile frante par nelinistite si rupte, liniile curbe care se dezvolta larg pot sugera plenitudinea, iar o linie care curge dezordonat creeaza impresia de agitatie.
Liniile circulare, mai ales cele combinate, devin ornamentale, include continuturi variate si atragatoare.
Cu ajutorul liniilor se transpune imaginea unei idei, obtinandu-se desenul.
Rolul estetic al liniei a variat in functie de conceptiile stilistice, fiind socotit ca fundamental in clasicism, neclasicism ( pentru capacitatea sa abstractiva), in simbolism ( pentru capacitatea de a exprima ritmurile organice ale artistului).
2.3 Desenul - modalitate de transpunere a ideilor
Desenul este un concept estetic autonom, o consecinta a schitarii liniilor si formarii conturului, care dau imaginea unei idei, a unui obiect sau chiar a unei persoane. El este operatia de baza care construieste, verifica, elimina sau adauga.
Conceptul "desen", ca activitate complexa, trebuie sa tina seama de temperametul uman, de spiritual, ratiunea, dispozitia omului. S-a orientat in doua directii:
Desenul tehnic poate fi la randul lui de doua feluri: simpla schita sumara si desen cerand cunostinte speciale de geometrie descriptiva pentru a obtine relieful obiectelor.
Desenul artistic (dupa natura, din memorie, din imaginatie, fantastic) este prima expresie a artelor grafice si baza tuturor artelor vizuale. Sunt mai multe categorii de desen artistic: desenul ca o arta de sine statatoare, schita sau studiu care inregistreaza imaginile pregatitoare ale unei opere sau determina in studii aparte detaliile si desenul de exercitiu, obligatoriu pentru mentinerea abilitatii.
Designerul face apel atat la tehnicile desenului etnic, cat si ale desenului artistic. De altfel, aceste tehnici au ca elemente comune linia, planul si culoarea, ca auxiliar.
O caracteristica importanta a desenului este autenticitatea lui. Aceasta depinde de momentul si locul unde a fost executat, de puterea expresiva a desenatorului. In executarea desenului trebuie sa se tina seama de raporturile dintre utilitate si material, de aplicarea culorilor si valorile tonale.
Desenele care se pot realiza sunt: desene lineare; desene figurative sau nefigurative; desene statice sau dinamice.
2.4 Stilul - sinteza a trasaturilor estetice dominante
Sensurile stilului se diferentiaza topologic in functie de o serie de criterii:
a) Din punct de vedere al apartenentei se vorbeste despre un stil individual, national sau al epocii.
Stilul individual deriva din temperamentul si viziunea artistica a creatorului, ceea ce da nastere la mii de stiluri. Este inteles, intr-o acceptiune mai restransa, ca particularizarea individuala a anumitor mijloace de expresie.
Cu toata unicitatea lui, deriva din anumite structuri fiziologice si psihice ale creatorului, intre stilurile individuale exista si numeroase elemente comune, rezultat al ambiantei si interferentelor, al preluarii aceleiasi mosteniri estetice si al raportarii la acelasi univers spiritual.
Din aceste elemente comune, uneori intemeiate si pe folosirea aceluiasi instrument material - limba nationala - se naste, ca o rezultanta a sintezei individualistilor, un stil national. Acestea sunt greu de delimitat. Elemente estetice comune pot fi intalnite in timp si spatiu la diferite culturi. Ex: vocatia formei la amorfe si flacoane de sticla, din antichitate pana azi; motivele tesaturilor din lana din cultura spatiului andin (N Columbiei si Peru) care sunt aproape identice cu motivele din lana din spatiul danubiano-pontic etc.
In plan temporal, apartenenta stilurilor la diferite epoci, indeosebi artistice, determina o mare varietate de scoli (clasica, romantica) sau de orientari (gotic, renascentist, rococo, baroc etc.)
Stilul epocii este astfel o expresie artistica indirecta a unui univers sociocultural complex, cu particularizari, in functie de fantezia si personalitatea artistilor sau de tendintele dominante ale grupurilor si institutiilor sociale, care-si cauta forme specifice de expresie.
b) Din punct de vedere al obiectului se vorbeste despre particularitati de
folosire a mijloacelor de expresie literare, teatrale, muzicale, picturale, sculpturale,
arhitectonice, cinematografice. Aceasta clasificare o implica si pe cea privind
materialul folosit in fiecare caz (sunete, cuvinte, linii, forme, culori etc.).
c) Din punct de vedere al comunicarii, opera reprezinta stilistic, nu numai
o constructie unitara, o compozitie izbutita in sine, ci ea exista pentru a transmite
un mesaj, pentru a participa la procesul general de comunicare, evident in
modalitatea ei specifica.
2.5 Ornamentul si valoarea lui estetica
Chiar daca estetica marfurilor apare ca o implicare organica a elementului
estetic in productia industriala, ea nu poate eluda valoarea ansamblului decorativ si,
in cadrul acestuia, a ornamentului.
Ornamentul capata o valoare estetica majora in conditiile in care nu este un adaos de prisos, nu este strident, disonant si cand, dimpotriva, corespunde unor nevoi, necesitati estetice, simuland bunul gust.
Ornamentul are un caracter istoric. El isi schimba infatisarea si functiile
decorative de la o epoca la alta si are aplicabilitate in arhitectura, sculptura, pictura,
grafica, in muzica, in literatura, precum si in decorarea bunurilor de larg consum.
2.6 Simetria, proportia, armonia si contrastul
Simetria este calitatea obiectiva si expresia unor raporturi de marime si
forma, de ordine si dispunere, de potrivire si concordanta pe care o au partile unui
intreg intre ele si in totalitate.
Prin simetrie, obiectele castiga proprietati de armonie, echilibru,
proportionalitate. Simetria determina o economie de forte, o repetitie a aceluiasi
motiv, care ne da o perceptie mai usoara fiziologic. Ea are la baza elementul de
acomodare a organului vizual cu perceperea lucrurilor dupa axa verticala; de aceea,
in simetrie, se asaza elementele in mod egal, de o parte si de alta a unui ax
principal.
Proportia si armonia sunt legi ale unitatii care tind sa gaseasca un motiv,
fie central, fie periferic, dupa care diferite elemente se leaga intre ele, formand
unitati.
Proportia reprezinta raportul elementelor din punct de vedere cantitativ,
din punct de vedere al marimilor (dimensiuni, suprafete, volume).
Armonia reda raportul elementelor din punct de vedere calitativ, formand
impresia finala de agreabil, placut. Ea reprezinta o categorie estetica care exprima
aderenta partilor, coerenta interiorului si exteriorului, unitatea continutului si a
formei. Armonia are intotdeauna un efect incitant, atrage atentia, antreneaza
sensibilitatea, intuitia privitorului, pe care il delecteaza estetic.
Formarea elementului estetic intr-un produs si obtinerea unui obiect
armonios poate avea loc prin echilibrul dintre proprietatile functionale si alegerea
convenabila a materialului cu o structura (compozitie) corespunzatoare.
Contrastul face parte din legile care privesc variatia, constituind un
element care stimuleaza perceptia. Contrastul inlatura situatia de monotonie,
stimuleaza variabilitatea, tinandu-se seama in acelasi timp de unitate.
Prin contrast, elementele componente ale ansamblului isi contureaza si mai
mult caracterele proprii, iar atunci cand creatorul a gasit raportul optim intre
forma, marimea, valoarea si culoarea lor, expresivitatea intregului atinge cel mai
inalt grad.
3.ESTETICA SI EXPRIMAREA
UNUI MAGAZIN
3.1 Introducere
Punctul de vanzare se poate defini ca fiind locul de vanzare permanent in care patrunde clientul si unde el isi efectueaza cumparaturile. Acesta poate fi un centru de decizie autonom (comerciant independent), sau numai una din entitatile spatiale aflate in posesia unei firme comerciale, care poate sa exploateze diferite forme de organizare a activitatii de comert: magazin, magazin-depozit, depozit.
Magazinul este un sistem constructiv, proiectat a etala, a depozita si a vinde marfuri consumatorilor finali, respectiv clientelei sale. O asemenea definitie sugereaza necesitatea existentei unui plan general al magazinului, in care elementele sale definitorii sa ofere in mod distinctiv de organizare si functionare.
Un magazin trebuie sa prezinte o imagine proprie care sa-l individualizeze fata de concurentii sai. Imaginea magazinului poate fi definita ca perceptia consumatorilor asupra magazinului si atributelor sale, puse in valoare de un pachet de caracteristici: amplasarea magazinului, marimea si structura asortimentului de marfuri, ambianta si organizarea interioara, mijloace promotionale, amenajarea de ansamblu. Aceste caracteristici sunt percepute sinergetic de catre clienti, ca fiind acele elemente care definesc personalitatea magazinului.
O lista de atribute nu pot fi exhaustiva. Fiecare magazin, in functie de politica sa comerciala, de particularitatile zonei de atractie, poate avea si alte atribute.
Se apreciaza ca reusita comerciala a unui magazin depinde de:
a) amplasamentul sau;
b) alegerea sortimentului de marfuri si servicii oferite spre vanzare;
c) ambianta si organizare (amenajarea) interioara.
3.2 Amplasarea magazinului
Problema implantarii unui magazin nu se pune pentru un comerciant deja instalat intr-un loc care poate fi excelent sau mediocru. Ea se pune comerciantului care vrea sa creeze o noua afacere fie prin cumpararea unui spatiu existent, fie prin constructia altuia.
Fundamentarea deciziilor privind proiectarea noilor magazine, precum si remodelarea celor existente pentru a fi rentabilizate se sprijina pe cunoasterea riguroasa a factorilor care conditioneaza volumul si structura cererii de marfuri, a populatiei din perimetrul ariei de atractie a magazinului respectiv.
Delimitarea ariei de atractie este punctul de plecare pentru determinarea dimensiunilor unui viitor magazin, cat si pentru reproiectarea tehnologiei comerciale a unui magazin supus modernizarii. In acest top, pe baza unui studiu, se urmareste analiza valorii amplasamentului magazinului respectiv. Un asemenea studiu trebuie sa raspunda la intrebari de genul:
v Se afla magazinul pe un amplasament cu largi cai de acces?
Exemplu: procentul persoanelor ce trec prin fata magazinului; posibilitatile de parcare in fata magazinului.
v Care sunt caracteristicile geografice ale zonei de amplasare?
Exemplu: zona centrala, ultra-centrala sau la periferie; zona industriala sau defavorizata; zona rezidentiala sau turistica.
v Cartierul are o atractie mai deosebita?
Exemplu: magazinul se afla in proxemitatea unei piete publice, unei gari, unui oficiu.
Zona este:
v Punctul de vanzare a magazinului, de barierele naturale;
- a doua etapa: culegerea informatiilor necesare evaluarii potentialului de vanzari (de la bancile de date oficiale sau prin intermediul societatilor specializate)
- a treia etapa: analiza punctelor de vanzare din proxemitate (suprafata, cifra de afaceri).
Metoda analogiei. Este o metoda empirica, dezvoltata de catre Applebamm si consta in delimitarea zonei comerciale si apoi la estimarea penetratiei concurentilor pe piata. Vanzarile potentiale se evalueaza prin analogie. Se calculeaza "puterea atractiei" sau "cota de absorbire", a fiecarui magazin, din fiecare zona definita. In acest sens se disting urmatoarele zone:
3.3 Asortimentul de marfuri
Stabilirea asortimentului de marfuri si servicii pune doua mari tipuri de probleme: pe de o parte, este vorba de problemele politicii comerciale, care pot fi rezolvate doar prin raportarea la piata, oferta punctului de vanzare este rezultatul unui proces complex de cautari pentru gasirea echilibrului dinamic, permanent intre cerintele clientelei si limitele impuse de factori endogeni, pe de alta parte, exista o serie de probleme legate de rentabilitatea suprafetei care nu pot fi rezolvate decat prin cunoasterea structuri detaliate a ofertei.
Strategia sortimentului urmareste stabilirea marilor linii ale politicii comerciale, putandu-se accepta:
a) politica de imitare, care consta in a cuceri aceleasi piete si aceleasi segmente tinta ca ale concurentilor, in a utiliza aceleasi tehnici de vanzare si a promova aceleasi servicii;
b) politica de diferentiere care cauta sa consolideze o imagine specifica actionandu-se asupra modului de organizare interioara a preturilor si politicilor promotionale.
Asortimentul de marfuri - in forma sa concreta, de bunuri materiale puse la dispozitia clientelei unui punct de vanzare - ocupa un loc dominant in politica comerciala a unui firme. El il defineste prin natura produselor din care este constituit, segmentul de utilizatori caruia i se adreseaza si masura activitatii economice a punctului de vanzare.
In fata diversitatii nevoilor clientelei, comerciantul stabileste un asortiment printr-o reunire de produse particulare.
Vocabularul curent folosit pentru descrierea subdiviziunilor unui asortiment cuprinde:
Produsul, care reprezinta un bun cautat si obtinut de catre consumator in vederea satisfacerii unei nevoi. Produsul este vandut sub un nume care ii individualizeaza starea si/sau uneori calitatea, de exemplu: bluza, cravata, televizor.
Categoria de produs, care desemneaza un ansamblu de produse susceptibile sa raspunda unei finalitati globale identice, respectiv acelasi nevoi, de exemplu: camasi pentru barbati, scaune de bucatarie.
Modelul, care corespunde individualizarii unui produs in functie de materia prima, de design-ul folosit, de exemplu: rochii clasice, sau scaunele de bucatarie fabricate din lemn.
Referinta, care este veriga de analiza cea mai mica pentru ca ea identifica marca, talia si culoarea unui anumit model dintr-un produs.
Piesa sau articolul, care raspunde unitatii de vanzare dintr-o referinta particulara data.
Urmatoarele bunuri de consum pot constitui asortimentul unui punct de vanzare:
A. Bunuri comparative. Sunt bunuri care, in raport cu consumatorul, se caracterizeaza prin: eforturi de alegere si de informare, un risc legat de decizia de cumparare, o frecventa de cumparare slaba si o durata de consum medie.
In acest caz, comerciantul, adopta o strategie ofensiva sau de atractie, cu asigurarea asortimentului prin service-ul pentru care se angajeaza practicand cote de adaos comercial convenabile.
B. Bunuri specifice. Sunt bunuri pentru care consumatorul are o scala de preferinte deja formata si trebuie sa faca un efort de alegere pentru a dobandi produsele inscrise in aceasta scala de preferinte. Comerciantul propune un asortiment profund si practica marje ridicate (o strategie ofensiva de atractie).
C. Bunuri de comoditate. Sunt bunuri care se caracterizeaza prin frecventa ridicata de cumparare, fara un efort deosebit in alegere din partea consumatorului; preocuparea consumatorului pentru comparatia "calitate/pret" este nesemnificativa, ceea ce determina un tip de alegere limitat si slaba cota de service.
In contextul amenajarii unui punct de vanzare este utila si urmatoarea clasificare a asortimentului de marfuri:
colectia de baza, formata din asa-zisul sortiment standard (obligatoriu si permanent);
colectia selectiva, constituita din marfuri de impuls, de "moda" si "speciale";
colectia sezoniera cuprinzand, alaturi de unele produse de baza, unele marfuri cu destinatie speciala ce se vor comercializa, in timpul campaniilor promotionale, in puncte de vanzare in acest scop.
3.4 Ambianta
Este o componenta majora a imaginii magazinului si poate fi definita ca efectul senzorial creat de design-ul sau. Design-ul magazinului se refera la stilul acestuia pus in valoare de catre caracteristicile fizice ale cladirii in care functioneaza. Atributele magazinului care contribuie conjugat la crearea stilului sau particular sunt: pentru design-ul exterior - fatada, firma, vitrina, accesul in magazin; iar pentru design-ul interior - peretii interiori, pardoseala, plafonul, iluminarea.
Se cunosc trei configuratii de baza ale fatadei:
Firma sau emblema, este mijlocul de comunicare eficienta a magazinului cu mediul sau extern. Ea ajuta oamenii sa gaseasca magazinul, sa cunoasca ce vinde acesta. Stabilind numele si tipul afacerii comerciale, firma trebuie sa corespunda cu imaginea pe care comerciantul respectiv doreste sa o comunice clientilor sai.
Vitrina, este importanta pentru a convinge clientul sa intre in magazin prima oara.
Accesul in magazin, trebuie proiectat astfel incat sa ii incurajeze clienti sa intre in interiorul sau.
Peretii interiori, sunt folositi pentru a segmenta spatiul magazinului departajand zonele de vanzare de cele care sprijina vanzarea.
Pardoseala, este parte integranta a design-ului interior al unui magazin si indeplineste o mare functionalitate in asigurarea conditiilor de intretinere a curateniei si de protectie a marfurilor expuse si a echipamentului comercial existent. Ea trebuie sa fie rezistenta la traficul intens, usor de curatat, uscata si fara obstacole pentru clienti si personal.
Plafonul, contribuie, de asemenea, la atmosfera unei incaperi.
La iluminarea unui magazin se utilizeaza: lumina incandescenta - folosita in general, deoarece asigura un intreg spectru de culori, si lumina fluorescenta sau lumina de vapori metalici care dau o irizare albastra care confera culorilor o nuanta nenaturala.
3.5 Amenajarea
Amenajarea de ansamblu, a magazinului depinde de numerosi factori: volumul si structura asortimentului de marfuri; formele de vanzare, in interdependenta cu tipul si dimensiunile mobilierului utilizat; frecventa cererii de marfuri a populatiei; obiceiurile de cumparare; zona de amplasare a magazinului si particularitatile sale constructive.
Tipuri clasice de amenajari interioare si principiile ce stau la baza lor:
gruparea marfurilor in functie de destinatia utilizarii lor. Exemplu: articole de uz gospodaresc, confectii, textile, etc.
gruparea marfurilor in raport cu categoriile de populatie carora li se adreseaza. Exemplu: barbati, femei, copii, nou-nascuti.
gruparea marfurilor in raport cu natura cererii in care se subdivid, la randul lor pe grupe de marfuri, subgrupe de marfuri, articole, sortimente.
Cunoastem patru principale tipuri de amenajare de ansamblu a unui magazin:
I. Dispunerea tip grila, in care grupele de produse sunt expuse liniar, pe tipuri de culuare paralele, intrerupte de culuare asezate perpendiculare pe primele. De regula, supermagazinele folosesc dispunerea tip grila. Acest tip de amenajare asigura o exploatare eficienta a magazinului desi din punct de vedere al clientului poate deveni stanjenitoare, partile perimetrale ale suprafetei de vanzare fiind mult mai aglomerate.
II. Dispunerea flux liber, unde asortimentul de marfuri este grupat pe familii si subfamilii de produse, pentru a facilita miscarea libera, nestructurala a clientilor. In aceasta dispunere se utilizeaza spatiul mai putin eficient decat dispunerea grila.
III. Dispunerea tip boutique, in care gruparea asortimentului de marfuri se realizeaza astfel incat fiecare familie de produse constituie un raion bine individualizat, cu propriul stil si o ambianta specifica. Adesea, fiecare shop prezinta marfuri de marca de la un singur producator. Acest sistem de amenajare reclama costuri de constructie si de securitate mai ridicata.
IV. Dispunerea tip bucla, raioanele poseda o fatada pe aceasta piata circulara. Acest tip de amenajare incita clientii sa circule liber in magazine si sa efectueze cumparaturile pentru produse de "impuls" in mai multe raioane.
Organizarea interioara a unui magazin reprezinta, modul sau de prezentare, exprimarea sa in cadrul dialogului cu clientela. De aceea, atat in proiectarea noilor magazine, cat si in remodelarea celor existente, se urmareste, crearea unei ambiante care sa promoveze in cel mai inalt grad vanzarile si realizarea unei legaturi optime intre componentele sistemului format in ansamblul suprafetei de vanzare.
Cuprins:
1. Consideratii generale asupra esteticii
1.1 Acceptiunile valorii de frumos
1.2 Frumosul industrial - notiune a esteticii contemporane
1.3 Gustul estetic - modalitate de cunoastere a valorii estetice
2. Elemente ale esteticii marfurilor
2.1 Forma. Raportul dintre functie-forma-structura-material
2.2 Linia - rolul sau constructiv si expresiv
2.3 Desenul - modalitate de transpunere a ideilor
2.4 Stilul - sinteza a trasaturilor estetice dominante
2.5 Ornamentul si valoarea lui estetica
2.6 Simetria, proportia, armonia si contrastul
3. Estetica si exprimarea unui magazin
3.1 Introducere
3.2 Amplasarea magazinului
3.3 Asortimentul de marfuri
3.4 Ambianta
3.5 Amenajarea
Bibliografie:
1.Achitei,Ghe.; Breazu,M; Ianosi,I; Dictionar de estetica generala, Editura Politica, Bucuresti, 1972;
2.Prof.univ.dr. Pamfilie, R.; Conf.univ.dr. Procopie, R.; Design si estetica marfurilor, Editura ASE, Bucuresti, 2005;
3.www.e-scoala.ro/referate/economie_estetica.html
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE COMERT
ESTETICA MARFURILOR
- Referat -
Student: Mihai Alina Ioana
Anul I, Seria B, Grupa 310
Bucuresti
2006
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2400
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
