PRINCIPALELE CERINTE PENTRU ACCESUL PE PIATA UNICA

principalele cerinte pentru accesul pe Piata Unica

Marcajul CE sanatatea sau siguranta publica

Ø      Marcajul CE este o mentiune emisa de producator care certifica faptul ca produsul satisface cerintele europene (minime) esentiale cu privire la sanatatea sau siguranta publica si protectia mediului. Aceasta mentiune este aplicata in mod vizibil pe produs prin simbolul CE.

Ø      In functie de riscuri, se stabileste pe grupe de produse daca mentiunea emisa trebuie sau nu sa fie certificata prin testare de catre o terta parte independenta sau de un organism acreditat. In cazul in care respectivul produs este conform cu toate criteriile aplicabile, stipulate in standardul european privind produsul in cauza, atunci exista o prezumtie legala de conformitate cu cerintele ce deriva din directiva aplicabila acelui produs. O terta parte independenta efectueaza verificarea pe baza standardelor europene care atesta si confirma prezumtia de conformitate a produsului respectiv.

Ø      In cazul in care produsul / dispozitivul este si subiectul altor directive, acoperind alte aspecte care prevad si ele marcajul CE, acesta din urma va indica faptul ca produsul /    dispozitivul este considerat a fi conform si cu acele directive.

Ø      Atunci cand una sau mai multe din aceste directive permit producatorului, in perioada de tranzitie, sa aleaga variantele pe care le va aplica, marcajul CE va indica conformitatea cu directivele aplicate de producator. In acest caz, particularitatile directivelor aplicate trebuie sa fie prezentate in documentele, notificarile sau instructiunile impuse de directive si care insotesc acest produs /dispozitiv .

Ø      Adoptarea si implementarea standardelor UE in Romania reprezinta una din conditiile accesului pe Piata Unica, deoarece Romania, dupa aderare, nu va deveni doar un membru cu drepturi depline al Pietei Unice ci si un membru complet integrat in aceasta.

Este in consecinta important pentru intreprinderile din Romania sa constientizeze rolul standardizarii europene si folosirea eficienta a standardelor.

Inainte de lansarea pe piata, produsele care sunt acoperite de directivele de standardizare ale Noii abordari trebuie sa fie supuse unei proceduri de evaluare a conformitatii.

Evaluarea priveste:

etapa de proiectare a produsului;

etapa de productie;

sau ambele etape.

Aceasta procedura trebuie sa fie respectata pentru a permite aplicarea marcajului CE

Fiecare directiva a Noii abordari descrie gama si continutul posibilelor proceduri de evaluare a conformitatii si acestea au fost impartite intr-un set de opt module de baza separate. Sapte dintre acestea se bazeaza pe interventia unei terte parti independente, iar unul pe cea a producatorului.

Mai multe directive acorda flexibilitate in ceea ce priveste evaluarea conformitatii prin folosirea operatiunilor sau a modulelor alternative, pentru a permite adaptarea conform nevoilor fiecarui producator. In functie de directive, producatorul poate selecta una dintre procedurile disponibile.

2 Standardele

Standardizarea este un proces voluntar bazat pe consensul tuturor partilor interesate (operatori economici, consumatori, lucratori, autoritati publice etc.). Aceasta este realizata de organisme de standardizare independente, actionand la nivel national, european (CEN, CENELEC, ETSI) si international. Conceputa initial ca un instrument al si pentru operatorii economici, standardizarea a devenit din ce in ce mai folosita de autoritati. Incepand cu mijlocul anilor optzeci, Uniunea Europeana a folosit standardele din ce in ce mai mult in politicile sale; mai intai in domeniile armonizarii tehnice, al tehnologiei informatiei si al achizitiilor publice, iar mai tarziu si in zone precum mediu, transport, energie, competitivitate, protectia consumatorului etc.

Conceptul Noii abordari si al standardizarii europene au contribuit in mod semnificativ la dezvoltarea Pietei Unice. Succesul sistemului de standardizare europeana in eliminarea barierelor din calea comertului a jucat un rol esential in asigurarea liberei circulatii a produselor intre Statele Membre.

Institutii europene precum CEN (Comitetul European pentru Standardizare), CENELEC (Comitetul European pentru Standardizare in domeniul Electrotehnic) si ETSI (Institutul European pentru Standarde de Telcomunicatii) au sarcina specifica de a oferi acces la informatiile privind standardele si la procesul de standardizare. Acest lucru este realizat printr-o prezentare armonizata si prin tehnologie, si anume:

Ø      ofera un punct comun de intrare pentru organizatiile de standarde europene (OSE);

Ø      explica conceptele de baza ale Noii abordariprivind standardizarea;

Ø      prezinta directivele in baza carora sunt dezvoltate standardele;

Ø      indruma utilizatorul cu privire la detaliile standardelor;

Ø      ofera o interfata solida pentru fiecare dintre cele trei organizatii de standardizare europene;

Ø      promoveaza standardele europene;

Ø       actioneaza ca un instrument de marketing pentru standardele europene in intreaga lume.

3 Calitatea

Seria ISO 9000:2000 reprezinta versiunea revizuita a standardelor de management al calitatii care cuprind cerintele minime privind sistemele de management al calitatii. Implementarea sistemului de management al calitatii este o cale prin care o intreprindere isi poate demonstra capacitatea de a oferi produse / servicii care sa satisfaca cerintele de calitate ale clientilor si care sa fie de asemenea conforme cu regulamentele curente. Pe de alta parte, este o cale de a obtine, de a mentine si de a imbunatati performanta generala.

Exista opt principii de management al calitatii pe care se bazeaza seria revizuita ISO 9000:2000. Aceste principii reprezinta instrumente de lucru excelente care permit managementului sa orienteze organizatia spre o performanta superioara:

Principiul 1 Concentrarea atentiei asupra clientului:

Principiul 2 Conducerea

Principiul 3 Implicarea angajatilor

Principiul 4 Abordarea procesuala

Principiul 5 Abordarea procesuala a managementului

Principiul 6 Perfectionarea continua

Principiul 7 Luarea deciziilor pe baza datelor concrete

Principiul 8 Relatii cu furnizorii profitabile ambelor parti

Exista diferite moduri de aplicare a acestor principii de management al calitatii. Natura organizatiei si cerintelor specifice cu care acesta se confrunta vor determina modul de implementare a principiilor. Multe persoane independente si organizatii vor descoperi ca implementarea de sisteme de management al calitatii pe baza acestor principii este benefica.

Familia ISO 14000 vizeaza in primul rand 'managementul mediului'. Acesta se refera la ce face organizatia pentru:

o       a minimiza efectele daunatoare asupra mediului, cauzate de activitatile sale, si pentru

o       a obtine imbunatatirea continua a performantei sale in relatia cu mediul.

Marea majoritate a standardelor ISO este specifica in mare masura unui produs, material sau proces specific. Totusi, familiile de standarde ISO 9000 si ISO 14000 si-au castigat o reputatie la nivel international ca standarde generice ale sistemului de management. 'Generic' inseamna ca aceleasi standarde pot fi aplicate oricarui domeniu.

'Sistemul de management' reprezinta structura modului de administrare a proceselor sau activitatilor organizatiei, care transforma resursele intr-un produs sau intr-un serviciu, conform obiectivelor stabilite ale acesteia, cum ar fi satisfacerea cerintelor de calitate ale clientului, respectarea reglementarilor sau a cerintelor de mediu.

Dreptul de Proprietate Intelectuala

Drepturile de Proprietate Intelectuala (DPI) au fost create pentru a facilita inovatia, a promova folosirea noilor cunostinte si diseminarea acestora. Firmele romanesti vor trebui sa se integreze in sistemul european DPI pentru a putea sa-si asigure accesul nestanjenit pe Piata Interna extinsa.

Tarile terte vor beneficia de niveluri superioare de protectie a drepturilor de proprietate intelectuala (DPI) in tarile candidate datorita adoptarii de catre acestea a directivelor UE in acest domeniu, din momentul aderarii. Acordurile Europene contin deja obligatia tarilor candidate de a respecta conventiile internationale in acest domeniu si de a aduce regimul DPI la un nivel similar celui pe care si-l permit tarile din cadrul UE.

Comertul

Zece noi tari au aderat la UE la 1 mai 2004: Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Slovenia. Din ziua aderarii lor, aceste noi State Membre aplica in totalitate Politica Comerciala Comuna a UE, inclusiv Tariful Extern Comun, acordurile comerciale preferentiale UE, angajamentele WTO si masurile de protectie a comertului UE. De asemenea, acestea au adoptat deja regulile Pietei Interne si vor beneficia de cele patru libertati conform celor stipulate in Tratatul de aderare.

Ø      O piata mult mai mare

Cu o populatie de aproape 455 milioane si un PIB de aproximativ 9231 milioane , UE largita acopera 19% din comertul international, este sursa a 46% din investitiile straine directe si gazda a 24% din investitiile straine directe.

Uniunea Europeana actuala a devenit astfel cea mai mare piata unica din lume, iar in prezent nu mai exista frontiere interne intre Statele Membre. Armonizarea reglementarilor si a standardelor asigura astfel o circulatie si mai libera a produselor si a serviciilor decat este posibil chiar in unele tari individuale. Tarile terte vor beneficia de o piata unica extinsa, inclusiv de un acces simplificat si chiar imbunatatit la aceste piete ale tarilor care au aderat recent.

Ø      Un set unic de reguli in afaceri

Extinderea a dus la implementarea regimului politicii comerciale a UE si in tarile candidate, iar sistemul care a combinat regimul comercial unic pentru UE cu un regim diferit pentru fiecare tara aderenta a disparut in prezent. Un set unic de reguli, un tarif unic si un set unic de proceduri administrative    se aplica in prezent in cadrul Uniunii extinse cuprinzand douazeci si cinci de state. Acest lucru a simplificat in mod semnificativ activitatile comerciale pe care operatorii din tarile terte le au in Europa.

Dincolo de simplificarea procedurilor, extinderea a adus tarilor terte si o gama de beneficii economice imediate si tangibile. Acestea au fost generate de adoptarea de catre tarile candidate a aceluiasi nivel de deschidere catre tarile terte pe care il aplica si vechii membri UE.

Ø      O economie foarte deschisa cu un standard ridicat de reguli

La aderare, noile state membre au trebuit sa adopte Tariful Vamal Comun al Comunitatii (TVCC) in ceea ce priveste comercializarea produselor. Tarifele medii in domeniul industrial al tarilor candidate sunt in general mai mari decat media de 3,6% a UE si acelasi lucru este valabil si in cazul tarifelor pentru produse agricole. Astfel, in majoritatea cazurilor, tarile terte vor beneficia de tarife mai scazute in comertul cu noile state membre.

In cazul serviciilor, furnizorii de servicii din tarile terte se vor bucura de acelasi tratament in toate tarile UE, inclusiv noii membri.

Standardele foarte ridicate in domeniul investitiilor straine pe care si-l permit la ora actuala investitorii din UE vor fi aplicabile in toate noile state membre. Asa cum stipuleaza Tratatul de la Roma, prevederile nationale privind investitorii interni au fost extinse asupra noilor state membre. De exemplu, dreptul de constituire si de libera circulatie a capitalului mentionat in Tratat este aplicabil in prezent tuturor firmelor din noile state membre.

In ceea ce priveste reglementarile tehnice si impactul acestora asupra deschiderii economiei, principiul 'un standard pentru toate' al pietei unice a fost extins asupra noilor membri, cu avantaje evidente pentru furnizorii din tarile terte. Avantaje clare au obtinut acei exportatori din tarile terte cu care UE a incheiat acorduri de recunoastere reciproca in ceea ce priveste exporturile acestora catre noile State Membre.

Ø      Restrictii cantitative limitate

Exista cateva sectoare in care Uniunea Europeana mentine anumite restrictii cantitative pentru tarile terte, mai ales in cazul textilelor si otelului. Desi noile state membre au aplicat si ele aceste restrictii odata cu aderarea lor, efectul asupra tarilor terte va fi totusi limitat. Acordul Organizatiei Mondiale a Comertului (WTO) prevede ca toate contingentele la textile si la articole de imbracaminte sa fie eliminate progresiv pana la 31 decembrie 2004, iar pentru    otel, cele doua acorduri UE care prevad contingente sunt valabile pana la 31 decembrie 2004 si nu se mai aplica daca tarile interesate devin membre WTO inainte de aceasta data.

Nici una din tarile candidate nu este membra a Acordului pentru Achizitii Guvernamentale (AAG) al WTO dar, la aderare, acestea vor aplica prevederile directivelor UE pentru achizitii publice, care sunt superioare angajamentelor din AAG. La fel si in privinta subventiilor: subventiile din noile state membre vor fi aliniate regulilor UE, care sunt in acord cu disciplina Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD) si WTO. Odata in plus, de acestea vor beneficia tarile terte, prin impunerea in noile state membre, de conditii mai stricte decat regulile aplicate in prezent. Odata cu aderarea, noile state membre isi pierd statutul de economii de tranzitie si dreptul de a fi exceptate de la disciplina WTO privind subventiile, pe baza articolul 29 din Acordul privind Subventiile. UE s-a achitat de toate obligatiile conform Acordului WTO.

Aderarea Romaniei si Bulgariei este deja programata. Odata cu aderarea, ca toate celelalte state membre, Romania trebuie sa implementeze in totalitate obligatiile internationale asumate de UE si, in consecinta, angajamentele pe care UE si le-a asumat in runda curenta de negocieri WTO.