Cererea de produse agroalimentare

Cererea de produse agroalimentare

Dictionarul de marketing defineste cererea ca fiind cantitatea de bunuri si servicii pe care cumparatorii sunt dispusi sa o achizitioneze la un moment dat, de pe o anumita piata, pentru satisfacerea nevoilor de consum. [22]

Cererea de consum pentru produsele agricole si agroalimentare este una din formele de materializare a nevoilor populatiei. Ea exprima nevoile de consum numai in masura in care exista posibilitatea reala a satisfacerii lor, ceea ce presupune indeplinirea concomitenta a doua conditii: existenta unei anumite oferte de produse agricole si agroalimentare si existenta unei puteri de cumparare corespunzatoare.

Obtinerea satisfactiei este sensul efortului depus incepand de la productia agricola si ajungand pana la comercializarea alimentelor in magazine. Actul de cumparare recompenseaza intr-un fel sau altul toti participantii la realizarea acestei satisfactii, ceea ce este foarte important insa, este alegerea consumatorului din care decurg o serie de consecinte pentru intregul sistem agroalimentar.

Cunoasterea cererii de consum este necesara din urmatoarele motive:

- permite producatorilor agricoli si procesatorilor sa-si orienteze productia sub aspect structural, cantitativ si calitativ;

- orienteaza distribuitorii in alegerea structurii sortimentale a produselor pe care le vor cumpara pentru a le revinde consumatorilor in cantitatea, calitatea, locurile si momentele dorite de acestia;

- ajuta sistemul de marketing pentru corectarea din mers a erorilor de anticipare.

Tinand seama de modul de formare si de scop, cererea ce se manifesta pe piata produselor agroalimentare poate fi divizata in cerere de consum a populatiei si cererea constituita de agentii economici sau alte tipuri de organizatii si destinata unui consum intermediar.

Nevoia de consum reprezinta elementul primordial al constituirii cererii, are un caracter obiectiv si este determinata fiziologic, social, istoric si psihologic. Produsele agroalimentare sunt destinate in special satisfacerii unei nevoi determinate fiziologic. Cerintele fiziologice ale organismului uman pentru substante nutritive variaza interindividual si intraindividual. Desi fiecare individ prezinta particularitati, cercetarile au aratat ca nevoile fiziologice de consum alimentar variaza in functie de mai multi factori si anume: factori care tin de individ (patrimoniu genetic, varsta, sex, dimensiuni corporale, stari fiziologice) si factori de mediu (fizici, biologici, sociali, efortul fizic depus pe parcursul zilei, mediul in care lucreaza, etc.).

Participarea diferitelor grupe de produse agroalimentare la acoperirea nevoilor fiziologice de consum alimentar al unui individ reprezinta o problema controversata.

Maslow considera ca fiecare individ este motivat de o serie de nevoi, care variaza de la cele fundamentale, ale tuturor pana la cele specifice fiecarui individ. Oamenii sunt motivati sa-si satisfaca nevoile succesiv incepand cu cele primare (alimente apa) si continuand cu celelalte nevoi in functie de marimea veniturilor lor. (fig. 2.3 )

Figura 2.3. Ierarhizarea necesitatilor omului conceputa de Maslow

Cererea de consum pentru produsele agricole si agroalimentare prezinta o serie de trasaturi caracteristice dintre care mentionam:

cea mai mare parte a productiei agricole este destinata pietei de alimente, iar o alta parte este utilizata ca materie prima pentru unele ramuri industriale;

obiectul cererii de consum il formeaza produsele agricole, care sunt reduse ca numar, sunt dispersate teritorial, sunt sezoniere, putin evoluate, heterogene si perisabile;

prezinta anumite limite generate de limitele fiziologice ale consumului populatiei;

este o cerere de consum permanenta, repetabila;

este o cerere de consum curenta, cu caracter ferm, crescatoare.

Cererea de consum pentru produsele agroalimentare se afla sub influenta a numerosi factori socio-economici: pretul produsului, venitul familial, pretul produselor substituibile, modul de viata, obiceiurile de consum, mediul de viata, etc.

Variatiile cele mai sensibile ale cererii alimentare sunt determinate de modificarea pretului produsului si a venitului familial.

Studierea variatiei cererii sub influenta modificarii unuia din factorii sai se realizeaza cu ajutorul elasticitatii. Aceasta este redata sub forma unui raport ce exprima relatia dintre variatia relativa a celor doua marimi economice: cererea ca factor dependent si pretul sau venitul familial ca factor independent. Sub influenta modificarii factorului independent, cererea poate fi mai mult sau mai putin elastica sau inelastica. Elasticitatea cererii fata de un produs se exprima sub forma unor coeficienti de elasticitate. Coeficientii de elasticitate sunt indicatori cifrici, care exprima modificarile procentuale ale cererii in functie de modificarile procentuale ale pretului produsului sau ale venitului familial.

Coeficientul de elasticitate al cererii in functie de pret (E _p ) este egal cu raportul dintre variatia relativa a cantitatii cerute si variatia relativa a pretului:

Ep =

unde: ΔQ/Q- variatia relativa (procentuala) a cantitatii de produs ceruta;

ΔP/P - variatia relativa (procentuala) a pretului

In analiza elasticitatii cererii in raport cu pretul trebuie avute in vedere urmatoarele doua corelatii:

● daca ΔP>0, atunci ΔQ<0;

● daca ΔP<0, atunci ΔQ>0;

In ambele cazuri coeficientul de elasticitate (E_p) este negativ, deoarece diminuarea pretului antreneaza cresterea cererii si invers cresterea pretului conduce la diminuarea cererii.

In general cand coeficientul de elasticitate a cererii pentru un produs alimentar in functie de pret este cuprins intre 0 si -1, atunci cererea fata de produsul respectiv este rigida sau inelastica, adica variatia pretului nu atrage dupa sine o variatie sensibila a cererii; daca acesta este mai mic decat -1, cererea pentru produsul respectiv este elastica, elasticitatea crescand pe masura ce valoarea negativa a coeficientului se indeparteaza de -1.

Efectul King sau inelasticitatea cererii unor produse agricole in raport cu pretul. Economistul englez King a observat ca dupa o anumita cantitate (Q₁) cresterea ofertei de produse agricole aduse pe piata antreneaza o scadere a sumei totale cuvenite producatorilor. Aceasta scadere este cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de efectul King.

Efectul King este consecinta inelasticitatii cererii pentru numeroase produse agricole (E_p >-1) determinata de faptul ca reducerea relativa a preturilor este mult mai mare decat cresterea relativa a cererii de asemenea produse.

Pentru a atenua, a elimina sau a preintampina efectul King, puterile publice din diferite tari, in special cele din Uniunea Europeana, adopta politicii de limitare si control a cantitatilor de produse agricole puse pe piata. Aceste ajustari sunt cu atat mai necesare pentru producatorii agricoli care nu beneficiaza de preturi garantate sau de subventii. Pe piata unde pretul stagneaza sau scade, fiecare producator cauta sa-si amelioreze veniturile prin cresterea cantitatii de produse oferite.

Coeficientul de elasticitate a cererii in raport cu venitul (E_v), este egal cu raportul dintre variatia relativa (exprimata in procente) a cantitatii de produse cerute si variatia relativa a venitului:

Ev =

unde: ΔQ/Q = variatia relativa a cantitatii

ΔV/V = variatia relativa a venitului familiei

Coeficientul de elasticitate a cererii in raport cu venitul este in general pozitiv pentru ca:

● daca V si Q cresc, atunci ΔV>0 si ΔQ>0;

● daca V si Q scad, atunci ΔV<0 si ΔQ<0;

Elasticitatea cererii poate fi studiata atat pe termen scurt cat si pe termen lung.