CATEGORII DOCUMENTE |
Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
Etapele procesului decizional
In urma analizei conceptuale se poate concluziona ca, comportamentul consumatorului reflecta totalitatea actelor, deciziilor si atitudinilor acestuia privind utilizarea veniturilor sale pentru cumparari de bunuri si servicii.
Privind cu atentie figura de mai jos se poate observa ca mecanismul comportamental este dat de un ansamblu de acte si de legaturi care se stabilesc intre aceste acte. Este vorba de:
-perceptia stimulilor din mediul ambiant;
-informarea consumatorului, care cuprinde ansamblul modalitatilor prin care acesta isi imbogateste cunostintele, invata sa cunoasca produsele si serviciile oferite pe piata;
-atitudinea consumatorului, care se manifesta in mare parte ca rezultat al experientei, exercitand la randul ei o influenta directa si dinamica asupra reactiilor ulterioare ale acestuia;
-motivarea consumatorului, ce presupune un proces de gandire prin care acesta isi dirijeaza energia mentala si reactiile ulterioare spre realizarea unui anumit scop;
-comportamentul manifest, care se refera de fapt la actul de achizitionare, amanare a cumpararii, respingere, consumare sau utilizare a unui produs sau serviciu.
FIGURA 2.1. Mecanismul comportamentului consumatorului
(ce genereaza influente in procesul de cumparare, respectiv de consum)
Canale de influenta |
Proces de prelucrare |
Output-uri |
(ce genereaza influente in procesul de cumparare, respectiv de consum)
Din perspectiva cronologica, mecanismul comportamentului consumatorului presupune parcurgerea de catre consumator a mai multor faze, si anume(Brigitte Ielics,1999, pag.50-51)
FIGURA 2.2. Modelul procesului decizional
(Sursa: M.Filser,Le comportement du consommateur,Dalloz,1994)
2.1.Stadiul pre-cumpararii
Stadiul pre-cumpararii debuteaza in momentul in care un individ constientizeaza o nevoie, o dorinta, o problema, care implica luarea unei decizii ce se finalizeaza de obicei, printr-un act de cumparare.
De exemplu, este vorba de un potential cumparator sau consumator care doreste achizitionarea unui produs electrocasnic, un aspirator, in vederea usurarii muncii casnice. In urma acestui proces de constientizare, potentialul cumparator va incepe derularea unui proces de prospectare a pietei prin cautarea, culegerea, acumularea si asimilarea informatiilor care pot proveni din mai multe surse, si anume:
a) surse personale: familie, prieteni, colegi, vecini, specialisti;
b) surse nonpersonale, care la randul lor pot fi:
-surse comerciale: mijloace publicitare uzuale ca: afise, brosuri
-surse publice : anunturile mass-media, articole in presa, reviste si publicatii profesionale;
-surse experimentale: examinarea produselor, incercarea lor, achizitionarea "de proba" a unor produse, parada modei, degustarile cand este vorba de produsele alimentare. (Brigitte Ielics, 1999, pag.52-53).
Recunoasterea nevoii de consum
Recunoasterea nevoii de consum reprezinta perceperea unei diferente intre o stare dorita si o stare reala- diferenta suficient de mare pentru ca ea sa genereze si sa activeze procesul decizional.
FIGURA 2.3.Procesul recunoasterii nevoii de consum
(Sursa: M.Filser,Le comportement du consommateur,Dalloz,1994)
Intensitatea motivatiei de rezolvare a problemei percepute depinde de intensitatea decalajului existent intre starea dorita si cea reala, dar si de importanta acordata respectivei probleme (prioritatea sa in raport cu altele).
Pentru a intelege mai bine natura recunoasterii nevoii de consum, este utila clasificarea diferitelor probleme de consum. Hawkins, Coney si Best disting urmatoarele tipuri de probleme:
-probleme rutiniere, ce apar atunci cand consumatorul se asteapta la o distanta intre starea reala si cea dorita si solutia este necesara imediat;
-probleme urgente, care sunt imprevizibile si necesita o solutie imediata (de exemplu, stricarea frigiderului);
-probleme planificate, care sunt previzibile dar nu necesita o solutie imediata (planificarea schimbarii automobilului intr-un an sau in 2 ani);
-probleme evolutive, care sunt imprevizibile, dar nu reclama o solutie imediata (adaptarea progresiva la moda).
Pentru ca nevoia de consum sa fie recunoscuta trebuie ca, in prealabil, ea sa fie activata, activarea putand fi determinata de diversi factori, cum ar fi : modificarea mediului consumatorului, factori legati de produs, diferentele individuale si influentele de marketing.
Modificarea mediului consumatorului
Nevoile de consum pot fi adeseori activate ca urmare a schimbarilor intervenite in mediul consumatorului. Aceste modificari se refera la:
-schimbarea caracteristicilor familiei, trecerea dintr-o etapa in alta a ciclului de viata;
-schimbarea grupului de referinta, trecerea de la un mediu profesional la altul modifica stilul de viata al consumatorului si in consecinta nevoile sale de consum;
-modificarea situatiei financiare a consumatorului. Astfel, o persoana isi poate schimba starea dorita intr-o directie pozitiva, bazandu-se pe o perspectiva financiara mai buna. Daca, dimpotriva, se asteapta la o reducere a resurselor disponibile, starea dorita se va schimba intr-o directie negativa.
2.1.1.2.Factori legati de produs
Cumpararea unui produs poate antrena activarea nevoii de consum pentru alte produse. Astfel, cumpararea unui apartament poate activa nevoia pentru mobila, faianta, instalatii sanitare. Epuizarea produselor din gospodarie (terminarea uleiului comestibil, a zaharului) sau deteriorarea unor produse (stricarea televizorului) pot conduce si ele la activarea nevoii de consum. Insatisfactia legata de utilizarea unui produs, care poate fi de natura instrumentala (performanta tehnica necorespunzatoare) sau de natura simbolica ("produsul nu ma mai reprezinta"), contribuie, de asemenea, la activarea nevoii de consum. Performanta perceputa a produsului influenteaza intensitatea recunoasterii nevoii de consum.
Consumatorul va fi cu atat mai doritor sa cumpere produsul cu cat el are sentimentul ca oferta disponibila raspunde asteptarilor sale. Daca, dimpotriva, consumatorul apreciaza ca produsele si serviciile disponibile nu corespund asteptarilor sale (de exemplu, atunci cand o firma anunta lansarea unui nou model), el va avea tendinta sa atenueze activarea nevoii de consum si sa intarzie declansarea procesului decizional. Acest fenomen este specific pietelor in cadrul carora evolutia tehnologica este rapida (electronica, informatica) sau pietelor supuse influentei modei (imbracaminte, incaltaminte).
2.1.1.3.Diferente individuale
Deoarece exista diferente individuale la nivelul procesarii informatiilor se poate emite ipoteza ca exista astfel de diferente si in constientizarea nevoii de consum. G.C.Bruner a evidentiat faptul ca, in ceea ce priveste modul de recunoastere a nevoii de consum, consumatorii pot fi diferiti. Astfel, pentru "consumatorii starii curente" recunoasterea nevoii poate rezulta din schimbarea starii curente ( de exemplu, cand li s-a uzat incaltamintea, imbracamintea), in timp ce "consumatorii starii dorite" recunosc nevoia de consum pornind de la modificarea starii dorite ( dorinta de a fi in pas cu moda, gustul pentru noutate). Cea de-a doua categorie de consumatori este mai sensibila la produsele expuse in vitrina, la promovare , la produsele noi.
2.1.1.4.Influentele de marketing
Desi firma nu poate crea nevoi, prin eforturile sale de marketing pot fi activate nevoile de consum, se poate grabi constientizarea lor. In functie de natura sa, stimularea poate fi primara sau selectiva.
Stimularea primara presupune concentrarea eforturilor firmei in vederea facilitarii recunoasterii nevoilor generice ( nevoia de a consuma bauturi racoritoare cu pulpa de fructe). Stimularea selectiva presupune facilitarea recunoasterii nevoii pentru o marca, in cadrul unei categorii de produse (de exemplu, nevoia de a consuma sucul Parmalat). Compartimentele de marketing trebuie sa determine circumstantele, stimulii care activeaza nevoile de consum. ( de exemplu, anuntul facut de un magazin de electrocasnice: "vindem combine frigorifice cu plata in
24-36 rate lunare, avans zero, dobanda avantajoasa", poate grobi activarea nevoii de consum, care altfel ar fi fost intarziata.).
Informarea
Dupa ce consumatorul a recunoscut existenta unei nevoi trece in etapa a doua a procesului decizional-informarea.
Informarea reprezinta activarea informatiilor stocate in memorie, sau culegerea de informatii din mediul extern al consumatorului. Aceasta definitie sugereaza faptul ca informarea poate fi de natura interna sau externa. (Costinel Dobre, 2000, pag.106)
2.1.2.1.Informarea interna
Informarea interna consta in utilizarea informatiilor disponibile in memoria consumatorului. Daca informatiile existente in memoria consumatorului sunt suficiente, pentru ca ele sa conduca la adoptarea unei decizii, informarea externa devine inutila. Importanta informarii interne depinde de situatia de cumparare, natura produsului, directia si intensitatea informarii. In situatia in care consumatorul dispune de putin timp, pentru a adopta o decizie, el nu are alta solutie decat sa se increada in propria memorie ( deteriorarea automobilului il poate conduce pe consumator sa apeleze la informatii stocate in memorie-ultimul service auto la care l-a reparat). Timpul scurs de la ultima cumparare il poate determina pe consumator sa se multumeasca sau nu cu informatiile existente in memorie (daca acest timp este scurt consumatorul va renunta probabil la informarea externa). De asemenea, daca consumatorul a fost satisfacut de cumpararea anterioara informarea interna poate fi suficienta.
Anumite produse nu necesita o informare externa, informarea interna fiind suficienta pentru adoptarea deciziei. Astfel, o consumatoare care doreste sa cumpere o sticla de ulei se va increde in actele de cumparare anterioare pentru a alege. Din acest exemplu se poate formula ipoteza ca informarea interna poate fi asociata produselor a caror cumparare presupune un grad redus de implicare. Directia informarii se refera la tipul informatiilor de care are nevoie consumatorul. Daca anumite subiecte, domenii, produse intereseaza mai putin consumatorul, el se poate multumi cu informatiile existente in memoria sa. Dimpotriva, o persoana care doreste sa cumpere pentru prima oara un produs va trebui sa caute informatii in diverse surse externe.
Intensitatea informarii determina cantitatea de informatii necesare pentru adoptarea deciziei. Daca o informatie esentiala lipseste, procesul de cercetare interna se termina, consumatorul fiind constrans sa caute informatii in alte surse.
FIGURA 2.4. Procesul informarii interne
DA NU
Informare externa |
(Sursa: Adaptare dupa J.F.Engel, R.D. Blackwell, P.W. Miniard,)
2.1.2.2.Informarea externa
Asa cum arata literatura de specialitate, informarea externa se poate derula in doua contexte diferite:
-informarea inaintea cumpararii, care se efectueaza pornind de la recunoasterea nevoii de consum in vederea realizarii unei cumparari precise, atunci cand informatiile stocate in memorie nu sunt suficiente;
-informarea permanenta, situatie in care consumatorul se tine la curent in permanenta cu noutatile dintr-un domeniu (de exemplu, citind revistele de specialitate), fara a avea in vedere o cumparare precisa.
J.F.Engel, R.D. Blakwell si P.W. Miniard,, propun caracterizarea procesului de informare prin trei dimensiuni: intensitatea cercetarii, orientarea si succesiunea cercetarii.
Intensitatea cercetarii reprezinta volumul total al cercetarii, reflectat fie de numarul de marci, magazine, atribute, surse de informatii luate in considerare pe parcursul informarii, fie de timpul consacrat acestei activitati. Intensitatea cercetarii este dependenta de felul procesului decizional (gradul de implicare) si de caracteristicile consumatorului. Astfel, un proces decizional in care consumatorul se implica puternic, va necesita o informare intensa, consumatorul luand in considerare un numar mare de marci, de magazine, poate consulta prietenii, vecinii s.a.m.d. La cealalta extrema se afla procesul decizional bazat pe rutina, situatie in care consumatorul minimizeaza efortul de informare prin luarea in considerare a unei singure marci (ultima marca cumparata) si a unui singur atribut (numele marcii, pretul de vanzare).
Variatia intensitatii cercetarii, de la un consumator la altul, poate reprezenta un criteriu de segmentare a pietei care faciliteaza orientarea eforturilor de publicitate, a celor de vanzare personala si de marketing direct.
Consumatorul obtine informatiile, de care are nevoie pentru a se decide, din diverse surse. Natura surselor de informatii la care apeleaza consumatorul, inaintea adoptarii deciziei, reprezinta o a doua caracteristica a procesului de informare, denumita orientarea cercetarii. In literatura de specialitate se regasesc mai multe tipologii ale surselor de informatii care, in general, disting caracterul personal sau impersonal al relatiei lor cu indivizii si caracterul comercial sau necomercial al surselor.
Influenta relativa a acestor surse este diferita de la un produs la altul si de la un consumator la altul. Se considera, astfel, ca cel mai mare numar de informatii este obtinut de consumator din surse comerciale, in timp ce, sursele personale exercita influenta cea mai mare asupra acestuia.
FIGURA 2.5 Sursele de informatii
PERSONALE |
IMPERSONALE |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Forta de vinzare Telemarketingul ( informare prin telefon) Reuniuni de vanzare |
Publicitatea Promovarea vanzarilor Ambalaje Publicitate in magazin |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Prieteni Familie Experientele consumatorului Sfaturile profesionistilor |
Presa (reviste specializate) TV Surse neutre |
Surse comerciale Surse necomerciale (Sursa: Thomas S. Robertson, Joan Zialinski, Scott Ward, "Consumer Behavior" 1984, citati de Henry Assael) A treia caracteristica a procesului de informare este succesiunea cercetarii, care se refera la ordinea activitatilor de informare si la ordinea in care sunt achizitionate informatiile privitoare la produse, marci. Prima marca examinata nu va fi intotdeauna si cea cumparata, ea va oferi consumatorului informatii esentiale in ceea ce priveste categoria de produse din care face parte. Din aceasta cauza ea va fi o marca cu o rata de notorietate ridicata si cu o imagine foarte favorabila, iar pe baza informatiilor pe care ea le ofera consumatorului va compara si alte marci mai putin cunoscute dupa care va cumpara una dintre ele. In ceea ce priveste ordinea achizitiei informatiilor consumatorul poate apela la trei proceduri: -culegerea informatiilor referitoare la toate atributele unei marci si continuarea acestui proces cu o a doua, a treia , a patra marca ( tratamentul pe marci); -culegerea informatiilor referitoare la un atribut, pe baza caruia se compara toate marcile considerate, dupa care procesul continua cu al doilea, al treilea,. al patrulea atribut (tratamentul pe atribute); -culegerea alternativa a informatiilor prin care consumatorul compara doua, trei marci pe baza unui singur atribut, dupa care va incerca sa obtina informatii asupra tuturor atributelor unei marci. Alegerea anumitor surse de informatii, recurgerea la o anumita cantitate de informatii si apelarea la o procedura sau la alta de achizitionare a informatiilor sunt influentate de o varietate de factori. Ioan Plaias imparte factorii care influenteaza procesul de informare in urmatoarele categorii: caracteristicile produsului, caracteristicile comertului, caracteristicile consumatorului. Caracteristicile produsului, care influenteaza procesul de informare sunt: gradul de diferentiere dintre marci, pretul produsului, stabilitatea categoriei de produse. In cazul in care consumatorii considera ca marcile existente pe o piata sunt asemanatoare, procesul de informare va fi limitat, necesitatea informarii crescand pe masura ce marcile sunt distincte. Pretul produsului este un alt factor care influenteaza procesul de informare, deoarece, cu cat pretul este mai mare, cu atat sunt mai mari riscurile financiare, si in consecinta, procesul de informare este mai amplu. Acest factor este legat si de notiunea de cost beneficiu, cu cat economia realizata ( beneficiul) este mai mare cu atat mai probabil ca se va realiza o informare suplimentara (costul). Stabilitatea pietei poate afecta procesul de informare. Astfel, consumatorii se pot bizui mai mult pe cunostintele acumulate atunci cand ei cumpara produse care sufera modificari lente in timp. Dimpotriva, atunci cand cumpara produse care sufera modificari frecvente sunt nevoiti sa apeleze la o informare suplimentara, pentru a-si actualiza informatiile stocate in memorie. Procesul de informare este diferit si in functie de natura cumpararii, bunuri sau servicii. Ca urmare a faptului ca, in general, consumatorii percep un risc mai mare in cumpararea serviciilor decat in cea a bunurilor, procesul de informare poate fi diferit. Influenta comertului asupra procesului de informare este data, in primul rand de distanta fizica dintre magazine, care poate determina numarul de magazine vizitate de catre consumatori pentru pregatirea deciziei de cumparare. Asemanarile si deosebirile dintre magazine pot influenta, de asemenea procesul de informare, acesta fiind mai intens atunci cand consumatorii percep diferente mari intre magazine ( mai ales in ceea ce priveste preturile de vanzare). Procesul de informare se poate desfasura in mod diferit in functie de caracteristicile consumatorilor. Aceste caracteristici includ experienta, implicarea si riscul perceput, atitudinile, caracteristicile social-economice si demografice. Experienta consumatorilor poate avea efecte contradictorii asupra procesului de informare. Ea poate conduce, pe de o parte, la intensificarea si extinderea procesului de informare, iar pe de alta parte la limitarea acestui proces. Ea poate permite consumatorului sa se increada in informatiile stocate in memorie si sa nu mai aiba nevoie de informatii externe. Informarea depinde si de gradul de implicare al consumatorului in adoptarea deciziei. Se considera ca un grad mare de implicare conduce la un proces complex de informare. In cazul cumpararilor caracterizate printr-o implicare redusa cumparatorii inlocuiesc informarea prin cumpararea si incercarea produsului ("Nu ma costa prea mult sa incerc si aceasta marca de ketchup"). Bineinteles ca aceasta este o tactica la care apeleaza consumatorii atunci cand produsele cumparate au un pret relativ redus. Natura si importanta riscului perceput determina nevoia de informare a consumatorilor. Acestia cauta surse, informatii in cantitatea si calitatea care sa le satisfaca nevoile de informare. Analiza riscurilor prezinta un dublu interes: in primul rand permite mai buna intelegere al procesului decizional, iar in al doilea rand permite managerilor intreprinderii sa reduca riscurile percepute de consumatori. Consumatorul se angajeaza intr-o informare externa atunci cand el apreciaza ca avantajele acesteia sunt suficient de mari pentru a compensa costurile obtinerii lor. Avantajele pe care le asteapta consumatorul pot fi tangibile si intangibile. Cele tangibile sunt date de reducerile de pret, de o mai buna calitate a produsului, iar cele intangibile de reducerea riscului perceput, de o mai mare incredere in propria judecata. Procesul de informare poate varia, ca intensitate si structura, si in functie de caracteristicile demografice, socio-economice si psihografice ale consumatorilor. Consumatorii aflati la o varsta mai inaintata apeleaza, in primul rand la experienta lor si sunt mai indiferente fata de informatiile care se vehiculeaza in mediul lor. Consumatorii care dispun de venituri mari apeleaza la procese de informare mai simple deoarece ei considera timpul folosit ca foarte important, ceea ce conduce la majorarea costurilor informarii. Consumatorii care au un nivel superior de educatie dovedesc o mai mare incredere in propriile evaluari si de aceea pot apela la mai multe surse de informatii, pot lua in considerare mai multe marci, atribute, magazine. Personalitatea consumatorului constituie un determinant al procesului de informare, ea influentand atat tipul informatiilor dorite, cat si cantitatea achizitionata. Consumatorii dogmatici, apeleaza la informatiile stocate in memorie si se incred mai putin in reviste, afise, pentru a adopta decizia, in timp ce consumatorii deschisi, sunt inclinati sa consulte mai multe surse de informatii. Punerea accentului pe asemanarea dintre consumator si sursa de informatii poate contribui la cresterea credibilitatii respectivei surse. Agentul de vanzari al unei firme de asigurari trebuie sa-si modeleze discursul, argumentele in functie de tipul de client pe care-l are in fata sa, de profesia acestuia ( medic, profesor, avocat). FIGURA 2.6. Rolul informarii in procesul decizional al consumatorului
Faza de evaluare Faza de alegere
Ansamblul atributelor
produsului Atribute cunoscute Atribute importante Atribute determinante Atribute considerate in
momentul cumpararii Atribute necunoscute Procesul decizional inaintea Procesul decizional in magazin vizitarii magazinului
Prima situatie
Cautarea
unei anumite marci Prezenta
marcii cautate in magazin
Cumparare
nu
Situatia a 2-a
Situatia a 3-a
(Sursa: Lambrey Blandine, citata de Marc Filser) Prima situatie este cea a procesului decizional clasic, insa ea are in vedere efectul absentei marcii din magazin ( consumatorul merge, de exemplu, in magazinul Etti din Timisoara pentru a cumpara mustar Rotina, dar nu gaseste marca preferata si va cumpara alta marca disponibila in magazin). A doua situatie descrie procesul in care consumatorul isi stabileste inaintea intrarii in magazin felul produsului pe care-l va cumpara ( de exemplu, un aspirator) si va alege o marca in magazin, in functie de oferta existenta ( Rowenta, Phillips). Procesul decizional se descompune in 2 faze: alegerea produsului, efectuata inaintea vizitarii magazinului si alegerea marcii in magazinul vizitat. A treia situatie corespunde unui comportament de grupare a cumpararilor in cadrul unei vizite planificate in magazin.
DISTRIBUIE DOCUMENTUL
Comenteaza documentul:Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comentaCreaza cont nou Termeni si conditii de utilizare | Contact
|