Conceptul de relatii publice

Conceptul de relatii publice

De-a lungul timpului relatiilor publice le-au fost atribuite un mare numar de definitii, care au dobandit complexitate pe masura ce activitatea de relatii publice a evoluat. Rex Harlow, un "pionier" in domeniul relatiilor publice, a adunat, in 1977, aproape 500 de definitii ale relatiilor publice din aproape tot atatea surse [12, pag. 4]. Majoritatea dintre ele prezentau esenta relatiilor publice:

Performanta buna, apreciata public.

RP inseamna Recunoastere si Performanta.

Sa faci bine si sa fii apreciat.

Definitii mai formale ale relatiilor publice au fost date de teoreticienii si autorii de carti de specialitate. Astfel, Scott M. Cutlip, Allen H. Center si Glen M. Broom afirma in lucrarea lor, [3, pag. 34], ca "relatiile publice sunt o functie a managementului care ajuta, la stabilrea si mentinerea unor linii comune de functionare, intelegere, acceptare si cooperare intre o organizatie si categoriile de public de care depinde succesul sau esecul acesteia".

O definitie mai buna pentru acceptiunea moderna a relatiilor publice este oferita de profesorii Lawrence W. Long si Vincent Hazelton, [7, pag. 57], care vin cu urmatoarea definitie: "relatiile publice sunt o functie de comunicare a managementului prin care organizatiile isi adapteaza, modifica sau mentin mediul inconjurator cu scopul de a-si atinge scopurile organizationale". Aceasta abordare induce, pentru prima data ideea ca, relatiile publice reprezinta mai mult decat convingere. Ele semnifica in plus comunicare deschisa si intelegere reciproca intre organizatie si publicul sau, in sensul ca si organizatia este dispusa sa-si schimbe strategia si comportametul, nu numai sa ceara acest lucru de la publicul-tinta.

Oricare ar fi definitia formulata, ea trebuie sa contina cateva elemente unanim acceptate [12, pag. 124]

Deliberare - Activitatea de relatii publice este intentionata, destinata sa castige increderea sau sa influenteze, sa ofere informatii si sa obtina o reactie din partea publicului - tinta.

Planificare Activitatea de relatii publice este organizata pe baza unor resurse limitate, atat financiare si umane, cat si de timp si echipamente, a caror concentrare si optimizare necesita o programare atenta.

Performanta Pentru a fi eficiente relatiile publice trebuie sa se bazeze pe politica si performanta reala a persoanei sau organizatiei aflate in postura de client. Nici o actiune de relatii publice nu se va bucura de bunavointa si sprijinul publicului daca acesta nu este convins ca respectivul client actioneaza in beneficiul comunitatii.

Interes fata de public Activitatea de relatii publice este eficienta daca poate identifica strategii si activitati reciproc avantajoase pentru public si organizatie. Spre exemplu, Mobil Corporation sponsorizeaza programe de calitate la televiziunea publica pentru a-si imbunatati imaginea, in acelasi timp, publicul beneficiaza de pe urma acestor programe de calitate.

Comunicare in dublu sens Majoritatea activitatilor specifice dau impresia ca transmiterea de mesaje este singura activitate in relatii publice. In realitate, de o importanta egala sunt informatiile feedback (venite de la public, dupa ce acesta a receptionat mesajul creat de PR), care pot sa masoare eficienta transmiterii mesajelor precum si continuitatea receptiei de semnale de catre public, in vederea planificarii adecvate a activitatii si a preintampinarii situatiilor de criza.

Functie manageriala Relatiile publice sunt mult mai eficiente cand fac parte dintr-o decizie integrata luata de conducerea superioara. Spre exemplu, este bine ca activitatile de relatii publice sa fie luate in discutie in Consiliul de Administratie, acolo unde se hotarasc politica si actiunile la nivelul intregii organizatii.

In toate aceste definitii prin denumirea generica de "public" trebuie sa se inteleaga grupurile de interes pentru obiectivele si actiunile unei organizatii.

Nolte, in lucrarea sa Fundamentals of Public Relations, realizeaza o clasificare interesanta a grupurilor de interes ale unei organizatii in: generale si speciale.

In categoria grupurilor de interes general, el include:

Beneficiarii: asa numitii "clienti" ai organizatiilor non-profit, sunt cei care primesc    ceva de la organizatie, fie ca platesc sau nu pentru aceasta.

Angajatii: lucratorii platiti.

Actionarii: personalul din conducere sau, dupa caz, lucratori care detin actiuni in organizatie.

Clientii: persoane care asteapta ceva de la organizatie.

Comunitatea: un grup delimitat geografic afectat de organizatie.

Educatorii: cei care transmit informatiile.

Guvernul: de la agentiile guvernamentale, pana la autoritati locale si centrale.

Intermediarii: distribuitorii sau agentii de vanzari ai organizatiei sau ai unor agentii independente, care promoveaza produsele sau serviciile organizatiei.

Concurentii: orice alta organizatie care vizeaza aceeasi clienti.

Din categoria grupurilor speciale fac parte:

Grupurile orientate spre interior: sindicatele

Grupuri orientate spre exterior: miscarile religioase si cele privind drepturile civile

Alte categorii: grupurile minoritare

Desi majoritatea firmelor recunosc importanta pastrarii unei relatii armonioase cu clientii, ele sunt dispuse sa faca acest efort pentru ca numai astfel isi pot atinge obiectivele de marketing.