Strategii de innoire a produselor agroalimentare

Strategii de innoire a produselor agroalimentare

Specialistii in marketing considera ca strategiile de inoire a ofertei de produse la nivelul intreprinderii sunt urmatoarele: [2]

strategia inovatiei;

strategia diferentierii;

strategia adaptarii;

strategia imitarii;

strategia diversificarii.

Adaptate intreprinderii agroalimentare aceste strategii sunt sustinute de argumente specifice.

Strategia inovatiei, este rar intalnita intr-o intreprindere agroalimentara, aceasta neavand suportul financiar necesar sustinerii unei inovatii. Produsele alimentare noi sunt fie succese ce aduc profituri mari intreprinderii care le lanseaza, fie produse cu o "rata a mortalitatii" ridicata. Riscul inovatiei fiind ridicat, intreprinderea agroalimentara prefera alte strategii lasand inovatia pe un loc secund, ca pe o situatie ideala dar greu de realizat. A inova nu inseamna in mod obligatoriu a crea un produs complet nou. De regula este rezultatul unui proces continuu de modificare si perfectionare a unui produs cu scopul de a castiga un avans fata de ceilalti concurenti.

Strategia diferentierii, este utilizata de intreprinderea agroalimentara care doreste detasarea produselor sale de cele similare ale concurentilor, urmarind apoi fixarea acestora in constiinta consumatorilor prin intermediul unei activitati de promovare corespunzatoare. Pentru produsele alimentare, proprietatile psihosenzoriale reprezinta numeroase posibilitati de diferentiere. Diferentierea se poate face nu numai in plan tehnic, ci si in plan psihologic.

Strategia adaptarii, este de fapt o repozitionare a produsului pe piata, pentru a raspunde unei modificari inregistrate in preferintele consumatorilor. Intreprinderea alimentara isi adapteaza oferta de produse la cererea pietei. In cazul produselor agroalimentare de baza (lapte, paine, fructe, legume) modificarile sunt insesizabile, adaptarea referindu-se doar la aspecte privind modul de ambalare, distributie sau de servire a acestora. Pentru restul produselor agroalimentare (produse zaharoase, bauturi racoritoare si alcoolice) considerate produse alimentare de ocazie sau de impuls, adaptarea ofertei la cerere este mult mai evidenta, datorita modificarii preferintelor consumatorilor.

Strategia imitarii, este specifica fazei de crestere a ciclului de viata al produsului, atunci cand pentru intreprindere apare oportunitatea de a crea un alt produs, prin imitare. Conditia este ca noul produs sa nu fie o copie perfecta a celui pe care il imita, ci trebuie sa fie un produs ameliorat. Pentru a reusii prin utilizarea acestei strategii sunt necesare doua elemente: [20]

rapiditatea de reactie, viteza de intrare pe piata (element esential);

flexibilitatea actiunii: produsul nu trebuie plagiat trebuie ameliorat.

Aceste doua elemente nu pot fi obtinute fara o evolutie la nivelul structurilor organizationale, a procedeelor de informare, de decizie si de productie. Intreprindere care lanseaza produse agroalimentare noi nu poate oprii accesul pe piata al imitatorilor care patrund si raman pentru o perioada lunga de timp pe o piata in expansiune fara sa depuna aparent nici un efort in acest sens.

Strategia diversificarii, presupune cresterea numarului de produse agroalimentare prezente in nomenclatorul de fabricatie al intreprinderii. [76] Noutatea la nivelul gamei provine fie din modificarea produselor existente, fie din extinderea activitatilor catre alte domenii conexe sau nu celui initial.

Diversificarea poate fi:

orizontala, care consta in cresterea numarului de linii in cadrul gamei;

verticala care consta in includerea nomenclatorului de fabricatie a unor produse care anterior erau cumparate ca materii prime sau care utilizau produsele intreprinderii ca materii prime;

laterala consta in cresterea numarului de produse prin includerea in nomenclatorul de fabricatie a unor produse care aparent nu au legatura cu activitatea de baza.

Intreprinderea agroalimentara poate adopta aceste strategii de innoire a produselor in diferite moduri, utilizand urmatoarele tehnici: modificarea produselor existente, lansarea pe piata a unui produs diferentiat de cele asemanatoare prin marca de comert sau prin alt semn distinctiv sau lansarea pe piata a unui produs cu totul nou. [7]

Modificarea produselor existente este o tehnica la care poate apela orice intreprindere agroalimentara individuala care fabrica produse destinate consumului de masa (pentru lapte schimbarea ambalajului tip punga de plastic cu cel tetra-pak).

Lansarea pe piata a unui produs diferentiat de cele asemanatoare prin marca de comert sau prin alt semn distinctiv, diferenta dintre produsul nou si produsele concurente evidentiata de regula prin marca va fi semnalul unei innoiri atat timp cat produsul aduce elemente de noutate percepute ca atare de consumatori. Piata decide noutatea unui produs, prin variatia fie si insesizabil de mica a utilitatii consumatorului. In cazul utilizarii acestei tehnici, in cadrul mixului de marketing este evident aportul adus de pret si de promovare.

Lansarea pe piata a unui produs cu totul nou, rezultat al activitatii de cercetare si inovare, produsul nou raspunde nu doar unei utilitati noi, ci si unor tehnologii de fabricatie diferite de cele ale produselor concurente.

Inovatia este foarte utila intreprinderii, ea aduce pe piata noi produse, fie prin inlocuirea celor vechi, fie prin patrunderea pe noi piete si noi procedee tehnologice pentru a reduce costurile de productie ale produselor existente, pentru a fabrica produse noi sau pentru industrializarea produselor alimentare fabricate anterior prin procedee traditionale.

Inovatia presupune instaurarea unui sistem de management din care nu lipsesc ideile inovatoare. Activitatea de inovare nu poate reusii daca managementul nu organizeaza rational aceasta activitate.