Structuri de gestiune

Structuri de gestiune

Structuri de baza

Structuri derivate

Structuri de baza: intra 3 tipuri

Functional

Divizionala

Matriciala

Structuri functional este caracterizata prin faptul ca intreprinderea este decupata pe functiuni si care sunt conduse de un responsabil.

Structura divizionala - aceasta raspunde si corespunde intreprinderilr care au o activitate diversificata, iar organizatia activitatii se face pe

Structura matriciala - este o combinative intre:

Cele 2 structuri, combina avantajele celor 2 structuri

Se distinge prin 2 tip de controale : vertical si orizontala

Structuri derivate - specifice activitatii de coordonare a proiectelor

Factorii care influenteaza structura organizational:

Marimea intreprinderii

Gradul de centralizare

Gradul de formalizare

Gradul de specializare

Gradul de coordonare

Nr nivelurilor ierarhice

Strategia este definit ca un proced de luare a deciziilor iar din punct de vedere al controlului de gestiune, strategia influenteaza atat structura intru cat si instrumentele de gestiune.

Este procesul de determinari a tintelor si obiectivelor pe termen lung ale intreprinderilor adoptarea liniilor de actiune si alocarea resurselor necesare pentru atingerea acestor obiective

Caracteristicile strategiei:

Orientarea spre finalizare

Realizarea unui anumit nr de activitati

Sprijinirea ansamblului resurselor pe care le are la dispozitie intreprinderea

Componentele strategiei:

Misiunea organizatiei

Obiectivele strategice

Optiunile strategice

Resursele material, financiare, umane

Termenele de realizarea a obiectivelor strategice

Clasificarea strategiilor:

Strategii globale sau partiale

Strategii de redresare

Strategii de consolodare

Strategii de dezvoltare

Strategii ofensive

Strategii defensive

Strategii inovationale

Strategii de privatizare

Strategii de privatizare

Strategii de specializare

Strategii de diversificare

Strategii de expansiune

Strategii de reconversie

Pilotajul - deasemenea metode si proceduri orientate catre actiuni, el functioneaza in cadrul unei scheme de gestiune cu precizarea marjelor de manevra de care dispune si a regulilor de gestiune.

Intre control si pilotaj exista o distinctive clara. In timp ce controlul explica devierea de la o anumita directive, pilotajul determina reactia inainte ca factorul cauzator al devierii sa devina neindreptabil sau inversibil.

In analiza strategiei la nivel de intreprindere se utilizeaza conceptual de lant al valorii, identificate in 1985 de catre Michael Porter.

Conceptul de lant al valorii este folosit pentru a define pozitia strategic a intreprinderii si este explicat prin faptul ca lantul valorii este format dintr-un ansamblul de procese si activitati care contribuie la aducerea catre client a valorii a produselor sau serviciilor asteptate.

Activitatea este constituita dintr-un ansamblu de component elementare si omogene cu privire la costurile si performantele inregistrate pentru transformarea intrarilor in rezultate, adica activitatile se combina in procese iar acestia au un rezultate.

Procesul - este ansamblul de activitati care au un obiectiv global si este caracterizat prin organizarea transversal fata de ceea ierarhica si functional, si are un client intern sau extern.

Controlul organizational si formele sale

Controlul organizational este un sistem care cuprinde toate formele de control si de manifestare a lor in perimetrul unei entitatu organizationale.

Principalele forme sunt:

Controlul prin ierarhie se caracterizeaza prin reducerea autonomiei formale individuale si coordonarea pe cale ierarhica a initiativelor. Este un tip de control direct al comportamentelor constand in limitarile de putere si limitatea delegarilor. Adica restrictii de access, autonomia de cheltuieli pana la o anumita limita, s.a.

Controlul prin regulamen este specific sectorului public, organizatiilor birocratice si corespunde unui asa numit pilotaj mecanic. Este formalizat si pus in corespondenta cu procesul de control intern.

Controlul prin rezultate consta in fixarea obiectivelor de performanta pe fiecare individ sau pe anumite structuri rezultate din decupajul entitatii lansandu-se celor care au fost repartizat nivelurile de performanta posibilitatea de a opta pentru a opta pentru calea de urmat in vederea atingerii performantelor respective

Controlul prin piata este specific entitatilor care sunt structurate prin unitati sau subunitati autonome si au responsabilitatea cu privire la costuri si rezultat.

Controlul prin cultura de intreprindere se bazeaza pe valorile recunoscute de personalul entitatii pe limbajul comun utilizat in spatiul organizational respective, pe experienta colectivitatii din entitate de a realize proiectele care rezulta din optiunile strategice

Controlul prin clan se practica de catre grupuri de profesionisti se bazeaza pe cultura mediului professional respectiv. In afara de clanurile de tip economic acestea pot fi sociale sau bazate pe relatii de familie care domina organizatia.

Auditul intern care este considerat o deriva a controlului prin regulament si indeplineste rolul de evaluator al procedurilor interne.

Instrumentele controlului de gestiune

a.      Conta de gestiune

b.      Controlul prin sisteme bugetare al intreprinderii

c.      Tabloul de bord

Centrele de responsibilitate sunt determinate de aplicarea principiilor descentralizarii si delegarii de autoritate in cadrul entitatilor ceea ce corespunde cu conceptul de gestiune participativa.

Centrele de responsabilitate sunt esaloane ale entitatii organizationale puse sub conducerea unor responsabili care au primit delegari in vederea realizarii unor obiective bine precizate. Comportamentul unei intreprinderi se realizeaza cu ajutorul decupajului. Decupajul parteajeaza nivelul si tipul de performanta. Iar structura intreprinderii devine o variabila generate de decupaj. Masurarea performantelor centrelor de responsabilitate se bazeaza pe principiile care decurg din responsabilizare si controlabilitate.

Ex. Centrele de costuri, centrele de venituri, centre de profit, centre de investitii, s.a.

Factorii determinant ai costurilor:

Factori structurali

Factori de executie

Factorii structurali sunt determinate de structura intreprinderii si sunt urmatoarele:

Tipul de productie si scara la care se desfasoara activitatiile intrepriderii

Gradul de integrare al intreprinderii in conceptual de lant al valorii: precum si optiunile strategice legate de relatiile cu clientii si furnizorii.

Experienta si vechimea intreprinderii

Capacitatea intreprinderii de a asimila procese complexe care necesita tehnologie avansata

Complexitatea organizational a intreprinderii care implica politica de marketing si gestiunea costurilor.

Factori de executie

Gestiunea calitatii

Participarea responsabililor cu delegare de autoritate la activitatiile principale de intreprindere

Optimizarea capacitatiilor si procesului de productie

Dupa criteriul de structurare costurile se pot grupa in:

Costurile evidente adica resursele consummate sunt inregistrate ca atare in contabilitate

Costurile ascunse adica sunt acelea care desi sunt suportate de intreprindere nu sunt inregistrate in nici o evidenta

Costurile de oportunitate care se explica prin absenta incasarilor.

In categoria costurile ascunse intra costurile sociale care exprima adoptarea unor solutii din aceasta zona inadecvate in raport cu cheltuielile ocazionale in sfera resurselor umane.

Costurile ascunse se refera in deosebi la disfunctionalitati de ordin intern ale intreprinderii care se pot concretiza in absenteeism la program fluctuatii frecvente in randul personalului cu o anumita pregatire profesionala si altele.

Costurile de operare sunt costuri de renuntare sau de angajare, adica sunt costuri alternative in a allege intre doua solutii.

Contabilitatea prin sistem bugetar al intreprinderii

Bugetele sunt previziuni cantitative, masuri fizice si monetare a rezultatelor asteptate de la activitatea intreprinderii si de la mijloacele atribuite acestor activitati. Un buget este un plan detaliat exprimat in unitati cantitative care arata modul in care se vor obtine si se vor utilize resursele intr-o perioada de timp.

Bugetul intreprinderii este abordat in cadrul unui demers denumit gestiune bugetara. Aceasta cuantifica obiectivele si mijloacele lor de realizare. Un buget exprima relatia de echilibru dintre veniturile si cheltuielile relatiei in cadrul caruia trebuie sa se desfasoare toata activitatea unei intreprinderi.

Categorii si tipuri de bugete:

La nivelul intreprinderii exista mai multe categorii de bugete, acestea constituie sistemul bugetar al intreprinderii.

In conditiile in care se utilizeaza procedura de comparare a realizariilor cu prevederile bugetare initiale se folosesc 2 categorii de notiuni bugetare:

Bugetul flexibil care utilizeaza calitatiile efectiv realizarii la costurile standard

Bugetul initial care utilizeaza cantitatea prevazuta si costurile standard

La nivelul intreprinderii se intocmesc doua categorii de bugete:

Bugetele functionale

Bugetele dupa natura activitatii la care se refera

Bugetele functionale se impart la randul lor:

Bugete dupa functiuni

Bugete de sinteza

Bugetele dupa functionare sunt:

Bugetul vanzarilor a carui elaborare se face prin previzionarea cantitativa a vanzarilor la preturile preconizate ce se practica. Legat de acest buget se elaboreaza buget al costurilor comerciale.

Bugetul distributiei publicitatii si serviciilor. El cuprinde cheltuielile de distributie, de desfacere, adica salarii indirect, ambalaje, comisioane diverse, transport, chirii aferente retelei de desfacere, amortizari, etc.

Bugetul productiei capacitatii de fabricatie si de cantitatile estimate ce se vinde. Pt. elaborarea lui se folosesc metode de programare si tehnici specifice.

Bugetul amortizarii se elaboreaza in scopul procurarii materilor prime si in functie de stocurile existente. El trebuie sa asigure cantitatea, in conditiile de calitate prevazute in bugetul de productie.

Bugetul cheltuielilor generale sau bugetul altor servicii care deserves productia, se refera la activitatea administrative care cuprind directia generala, activitati financiar contabile, activitatea informatica, resursele umane, cercetarea, controlul de calitate si altele.

Teoria bugetara cu baza zero este definita ca o tehnica prin care toate activitatiile sunt reevaluate in momentul in care este stabilit bugetul. Se aleg cele mai bune combinatii intre diferitele niveluri ale fiecarei activitati care intra in sfera bugetara respective (BBZ).

Sintezele bugetare sunt formate din:

Bugetul trezoreriei proiecteaza lichiditatiile si solvabilitatea

Bilantul contabil previzional care permite verificarea echilibrului financiar al intreprinderii prin determinarea pozitiei financiare si al fondului de rulmen (vezi cursul de analiza)

Contul previzional de rezultate care cuprinde sintezele fluxurilor de venituri si cheltuieli planificate pt alocarea diferitelor actiuni prevazute in celelalte bugete. In acest caz se explica performanta sub forma profitului previzionat.

Tabloul de bord

Tabloul de bord este instrumentul controlului de gestiune utilizat in procesul de conducere al intreprinderii capabil sa furnizeze datele esentiale si necesare luarii decizilor collective atunci cand se constata factori perturbatorii si dezechilibre in raport cu activitatea curenta de natura sa produca abateri de la obiectivele stabilite.

In practica se utilizeaza uneori in locul tabloului de bord notiunea denumit reporting. El deriva din contabilitatea de responsabilitati practicata in unele intreprinderi ca si o contabilitate managerial care este adaptata la structura intreprinderii.

Reportingul are 2 componente:

Contabila cu ajutorul careia se face compararea realizarilor de previziune, se identifica si se analizeaza abaterile

Gestionarea care foloseste pt identificarea cauzelor abaterilor si stabilirea masurilor de indreptare.

Indicatorii reportingului sunt de natura financiara si contabila, in schimb indicatorii din tablourile de bord sunt eterogeni cuprinzand indicatori financiari si nonfinanciari.

Constructia tabloului de bord se bazeaza pe 3 elemente:

Pct cheie de decizie

Alegerea/selectarea indiciilor caracterisitici

Modul de prezentare si reguli de utilizare a tabloului de bord respectiv

Tablourile de bord corespund de regula cu structura fiecarei intreprinderi. Exista mai multe tipuri de tablouri de bord utilizate in gestiunea moderna a intreprinderii.

Cele mai importante sunt: tabloul de pilotaj, tabloul pe procese sau proiecte, de situatii si al dezvoltarii echilibrate sau tabloul de bord proiectiei abordarii echilibrate.

Balanced score card (BSC)

Conceptul BSC cuprinde indici financiari si non-financiari care prezinta constructia perfectarii intreprinderii prin echilibrarea si intercorelarea a 4 procese rezultate din decupajil unei entitati organizate pe activitati. Elemente care definesc acest concept din perspective viziunii si strategiei sunt urmatoarele:

Procesul sau axa financiara potrivit caruia trebuie sa se raspunda la intrebarile cu privire la modul in care intreprinderea se prezeinta in fata actionarilor.

Procesul sau axa relatiilor cu clientii care pune intrebari referitoare la modul in care intreprinderea trebuie sa se prezinte in fata clientilor.

Procesul sau axa interna este demersul prin care se gaseste raspunsul cu privire la modul in care se desfasoare procesele interne astfel incat rezultatul obtinut sa raspunda cat mai bine asteptarilor clientilor.

Axa sau procesul de invatare si dezvoltare care defineste capacitatea intreprinderii de a raspunde la intrebarile referitoare la ce anume trebuie imbunatatit din punct de vedere organizatoric si pentru imbunatatirea capacitatilor de schimbare si progres la nivelul intreprinderii.

Controlul de gestiune este un instrument de conducere care permite sa se decida asupra mijloacelor incredintate si sa orienteze actiunile spre realizarea obiectivelor stabilite in concordant cu interesele fundamentale ale fiecarei intreprinderi. Controlul de gestiune se bazeaza pe 4 puncte de sprijin: mijloace, actiuni, atitudini, proceduri.