SANATATEA SI SECURITATEA IN MUNCA (art. 171- 187 Codul Muncii)

SANATATEA SI SECURITATEA IN MUNCA

(art. 171- 187 Codul Muncii)

Contributia angajatilor la succesele firmei este influentata de mediul in care ei isi desfasoara activitatea.

Stabilirea conditiilor de lucru presupune decizii legate de:

programul de lucru;

conditiile de munca optime;

siguranta si sanatatea angajatilor;

protectia la locul de munca.

Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca.

Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii externe, aceasta nu il exonereaza de raspundere in domeniul sanatatii si securitatii in munca.

Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine obligatii financiare pentru salariati.

Dispozitiile privind sanatatea si securitatea in munca se regasesc in:

Codul muncii;

Legea nr.319/2006 - Legea securitatii si sanatatii in munca;

contractul colectiv de munca unic la nivel national;

contractul colectiv de munca aplicabil la nivel de unitate;

instructiuni interne de securitate a muncii;

regulamentul intern.

instructiunile interne de securitate a muncii pot stabili:

masuri generale de securitate a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;

masuri de securitate a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activitati sau aplicabile anumitor categorii de personal; sunt aprobate prin Ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si cuprind prevederi minimale obligatorii pentru desfasurarea diferitelor activitati in conditii de securitate.

Angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor tinand cont de urmatoarele principii generale de prevenire:

evitarea riscurilor;

evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

combaterea riscurilor la sursa;

adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;

adaptarea la progresul tehnic;

inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;

furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

planificarea prevenirii;

adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;

aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.

Angajatorul are obligatia:

sa asigure toti salariatii pentru risc de accidente de munca si boli profesionale, in conditiile legii;

sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Instruirea:

se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de comun acord de catre angajator, impreuna cu comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor;

se realizeaza obligatoriu in cazul noilor angajati, al celor care isi schimba locul de munca sau felul muncii si al celor care isi reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare de 6 luni;

se efectueaza inainte de inceperea efectiva a activitatii;

este obligatorie si in situatia in care intervin modificari ale legislatiei in domeniu.

1. Comitetul de securitate si sanatate in munca

La nivelul fiecarui angajator se constituie un comitet de securitate si sanatate in munca, cu scopul de a asigura implicarea salariatilor la elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniul protectiei muncii.

Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie in cadrul persoanelor juridice din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei la care sunt incadrati cel putin 50 de salariati.

In cazul in care conditiile de munca sunt grele, vatamatoare sau periculoase, inspectorul de munca poate cere infiintarea acestor comitete si pentru angajatorii la care sunt incadrati mai putin de 50 de salariati.

In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in munca.

Numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil.

Comitetul coordoneaza masurile de securitate si sanatate in munca si in cazul activitatilor care se desfasoara temporar, cu o durata mai mare de 3 luni.

In situatia in care nu se impune constituirea comitetului de securitate si sanatate in munca, atributiile specifice ale acestuia vor fi indeplinite de responsabilul cu protectia muncii numit de angajator.

Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de securitate si sanatate in munca sunt reglementate prin ordin al ministrului muncii si solidaritatii sociale.

2. Protectia salariatilor prin servicii medicale

Angajatorii au obligatia sa asigure accesul salariatilor la serviciul medical de medicina a muncii.

Serviciul medical de medicina a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociatie patronala.

Medicul de medicina a muncii este un salariat, atestat in profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de munca incheiat cu un angajator sau cu o asociatie patronala.

Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii constau in:

prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;

supravegherea efectiva a conditiilor de igiena si sanatate in munca;

asigurarea controlului medical al salariatilor atat la angajarea in munca, cat si pe durata executarii contractului individual de munca;

stabileste in fiecare an un program de activitate pentru imbunatatirea mediului de munca din punct de vedere al sanatatii in munca pentru fiecare angajator.

Medicul de medicina a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de munca sau a felului muncii unor salariati, determinata de starea de sanatate a acestora.

Medicul de medicina a muncii este membruin comitetul de securitate si sanatate in munca.

3. Oportunitati oferite de Codul Fiscal pentru asigurarea unor conditii de munca optime

Sunt deductibile urmatoarele tipuri de cheltuieli pe care o firma le poate face pentru a asigura angajatilor conditii de munca optime (art.21 alin.(2) lit.b) si c) din Codul fiscal:

cheltuieli pentru asigurarea protectiei muncii;

cheltuieli efectuate pentru prevenirea accidentelor de munca;

cheltuieli efectuate pentru prevenirea bolilor profesionale;

cheltuieli cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de munca, boli sau riscuri profesionale;

Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale este o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurari sociale, este garantata de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala a salariatilor impotriva diminuarii sau pierderii capacitatii de munca si decesului acestora ca urmare a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.