Carta Comunǎ a Drepturilor Sociale Fundamentale pentru Muncitori

Carta Comunǎ a Drepturilor Sociale Fundamentale pentru Muncitori

Carta Comunǎ a Drepturilor Sociale Fundamentale pentru Muncitori (European Chart of Basic Rights of Workers), a fost adoptatǎ la 9 decembrie 1989 si cuprinde aspecte ale conditiilor de muncǎ si de trai ale muncitorilor. Cele 12 principii surprise in Carta Socialǎ ,,au scopul de a crea o bazǎ de hotǎrari ce pot ameliora libera circulatie a persoanelor" . Acestea sunt:

Dreptul de a munci intr-o tarǎ membrǎ a Uniunii Europene, dupǎ libera alegere;

Libertatea de a alege o ocupatie si dreptul de a fi plǎtit corect;

Dreptul de a-si imbunǎtǎti conditiile de viatǎ si de muncǎ;

Dreptul la protectie socialǎ sub prevederile sistemelor nationale;

Dreptul de a se asocia liber si in afaceri colective;

Dreptul la pregǎtire vocationalǎ;

Dreptul femeilor si bǎrbatilor la tratament egalitar;

Dreptul celor care muncesc la informatie, consultare si participare;

Dreptul protejǎrii sǎnǎtǎtii si sigurantei la locul de muncǎ;

Protejarea copiilor si adolescentilor;

Un standard decent de viatǎ pentru persoanele in varstǎ;

Imbunǎtǎtirea integrǎrii sociale si profesionale a persoanelor cu dizabilitǎti.

Carta nu are valoarea juridicǎ a unui regulament sau a unei directive, ea doar enuntǎ drepturile fundamentale. Implementarea Cartei la inceputul anilor `90 a generat anumite progrese in domeniul dreptului social european, mai ales directivele bazate pe Articolul 118 A: sǎnǎtate-protectia muncii, concediul de maternitate, durata maximǎ a timpului de muncǎ."

Inca de la lansarea Cartei Sociale, au apǎrut critici din partea celor care se opuneau limitǎrii suveranitǎtii nationale a Statelor Membre, prin declansarea unui proces de reglementare supranationalǎ a politicilor sociale, printre care si Marea Britanie, care a refuzat semnarea documentului.

Nemultumirile au venit, pe de o parte, din directia tǎrilor cu puternice state ale bunǎstǎrii (Benelux, Germania, Danemarca, Suedia, Norvegia), care au considerat cǎ, prin noile reglementǎri, vor fi obligate sǎ reducǎ sistemul generos de securitate socialǎ.

Pe de altǎ parte, statele mai putin dezvoltate au reclamat impunerea unor standarde sociale minime prea ridicate, care le-ar inlǎtura si unicul lor avantaj: forta de muncǎ ieftinǎ. ,,Datoritǎ unor standarde mai scǎzute de securitate socialǎ, tǎrile mai putin dezvoltate pot mentine un cost mai scǎzut al fortei de muncǎ, concurand tǎrile cu standarde mai ridicate cu produsele lor mai ieftine, obtinute cu mai multǎ muncǎ si mai putin capital." In aceste conditii, riscurile de producere a fenomenului de dumping social sunt sporite.

O altǎ reglementare prioritarǎ a Uniunii Europene in domeniul protectiei lucrǎtorilor este Directiva Consiliului nr.94/33 din 24 iunie 2994, care se referǎ la protectia tinerilor in procesul muncii, document de referintǎ pentru dezvoltarea dreptului social comunitar.