Carta Social Europeanǎ

Carta Social Europeanǎ

Carta Social Europeanǎ este cea care reglementeazǎ drepturile in domeniul economic si social, spre deosebire de Conventia europeanǎ a drepturilor omului, care garanteaz drepturile civile si politice. Aceasta a fost semnatǎ la 18 octombrie 1961 la Torino si a intrat in vigoare al 26 februarie 1965. Textul initial cuprindea 19 articole, fiecare continand un drept si o parte cu caracter tehnic, in care erau prezentate obligatiile pentru statele membre de a respecta drepturile din prima parte.

Drepturile ce se impuneau afi respectate se refereau la : dreptul la muncǎ, la conditii de muncǎ echitabilǎ, la securitatea si igiena muncii, la remuneratie echitabilǎ, dreptul lasindicat, la negociere colectivǎ, la protectia copiilor si a adolescentilor, dreptul muncitoarelor la protectie, la orientare si formare profesionalǎ, la protectia sǎnǎtǎtii, la securitate si asistentǎ socialǎ si medicalǎ, dreptul de a beneficia de servicii sociale, dreptul persoanelor cu handicap la formare profesionalǎ, dreptul la egaliattea de tratament intre bǎrbati si femei, dreptul familiei la protectie socialǎ, juridicǎ si economicǎ, dreptul mamei si copilului la protectie socialǎ si economicǎ, a muncitorilor imigranti si a familiilor lor la protectie si asistentǎ.

Alǎturi de aceste 19 drepturi, au mai fost elaborate incǎ patru drepturi, printr-ul ,,protocol aditional" incheiat la 5 mai 1988, care prevedeau: dreptul la egaliattea de sanse si tratament in materie de angajare si profesie, fǎrǎ discriminare bazatǎ pe sex, dreptul salariatilor la informare si consulatre in cadrul intreprinderii, dreptul salariatilor de a lua parte la stabilireasi imbunǎtǎtirea conditiilor de muncǎ si a mediului de lucru, precum si dreptul persoanelor in varstǎ la protectie socialǎ.

Dupǎ cum sepoate observa cu urintǎ, Carta Social Europeanǎ deschide o amplǎ perspectivǎ asupra drepturilor economice si sociale, avand o arie vastǎ de aplicare la nivel european. Pentru statele membre ale Consiliului Europei care nu fac parte din Uniunea Europeanǎ, Carta Socialǎ constituie tratatul cel mai cuprinzǎtor care protejeazǎ drepturile omului in toate domeniile sociale .

De asemenea, acest document reprezintǎ un tratat juridic obligatoriu, pǎrtile contractante acceptand, din momentul ratificǎrii, sǎ se supunǎ unui mecanism de control prin care, pe baza rapoartelor inaintate de fiecare stat, expertii independenti apreciazǎ respectarea de cǎtre fiecare tarǎ a dispozitiilor asumate. Carta Socialǎ este si un instrument juridic de referintǎ, intrucǎt concluziile si efectele concrete mecanismului de control putand determina modificarea legislatiei sau practicii din statele membre ale Consiliului Europei.

Originalitatea Cartei constǎ si in mecanismul de control instituit, mecanism cu caracter politic, in cadrul cǎruia intervin succesiv patru organisme: Comitetul de experti independenti, Comitetul guvernamental, Comitetul de ministri si Adunarea Parlamentarǎ a Consiliului Europei.

Alǎturi de Codul european de securitate socialǎ (1964), de Conventia europeanǎ asupra asistentei sociale si medicale si de Conventia europeanǎ asupra statutului legal al muncitorilor imigranti , aceste documente prevǎd ,,garantarea unui nivel minim al protectiei si securitǎtii sociale si armonizarea conditiilor juridice referitoare la forta de muncǎ mobilǎ". Acestea au stat la baza elaborǎrii Cartei comunitare a drepturilor fundamentale pentru muncitori (1989), care a inspirat capitolul social al Tratatului Uniunii Europene, semnat la Amsterdam, in 1997.