INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA.

Metodologie de elaborare a Instructiunilor proprii de securitate a muncii

Instructiunilor proprii de securitate a muncii le revine, conform Legii nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii muncii, sarcina de a realiza prevederile cerintelor specifice in conditiile date, reale, ale proceselor de munca desfasurate de agentii economici.

Privite in contextul sistemului legislativ national, precum si in baza analizei la nivel macro si microsocioeeonomic, se poate afirma ca exista mai multe categorii de motive care justifica necesitatea, elaborarii instructiunilor de securitate a muncii: juridice, economice, practice.

Argumente juridice

Structura legislatiei de baza a securitatii muncii, privita prin prisma ariei de obligativitate si a caracterului general sau particularizat, concret aplicativ, al actelor juridice, contine trei componente, ultima fiind asa-numita "legislatie tertiara - care cuprinde instructiunile proprii de securitate a muncii, elaborate de utilizatorul lor si obligatorii numai pentru acesta.

Existenta legislatiei tertiare este impusa prin Legea nr 319/2006 a securitatii si sanatatii muncii. Art. 13 lit. e) stipuleaza: " sa elaboreze instructiuni proprii, in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor

Argumente economice

In conditiile economiei capitaliste, inclusiv ale perioadei de tranzitie, se evidentiaza anumite fenomene, cu implicatii profunde si asupra sistemului securitatii muncii:

- descentralizarea economica;

- aparitia si dezvoltarea sectorului privat;

- instalarea relatiilor si mecanismelor pietei libere.

Principala consecinta a fenomenelor specificate, din punctul de vedere al obligatiilor privind realizarea securitatii si sanatatii in munca, o reprezinta necesitatea transferului deciziei manageriale si a raspunderii la nivelul agentilor economici, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului, mentinandu-se insa controlul statului asupra performantelor.

Argumente practice.

Avind in vedere ca normele de securitatea muncii nu acopera toate activitatile din economie, modul concret de realizare a prevenirii revine angajatorului si aceasta deoarece adoptarea unei solutii practice optime este strict dependenta de conditiile concrete in care se desfasoara procesele de munca.

Rolul si functiile instructiunilor proprii de securitate a muncii.

Rolul lor este de a particulariza si concretiza masurile de prevenire a comportamentului accidentogen al executantului in raport cu conditiile reale ale proceselor de munca desfasurate de catre fiecare agent economic.

Pentru a le decela functiile, baza de pornire o constituie interpretarea conform careia, in raport cu locul in sistemul juridic si cu scopul si rolul mentionate, instructiunile de securitate a muncii sunt acte de natura normelor "tehnice de securitate a muncii.

Cu alte cuvinte, se definesc instructiunile ca o masura legislativa de realizare a securitatii muncii, cu arie de aplicabilitate restransa la emitentul lor. In aceste conditii, continutul lor trebuie sa fie format din colectii de prevederi cu caracter obligatoriu pentru personalul angajat de un agent economic, prin a caror respectare se urmareste eliminarea cauzelor subiective (dependente de om) de accidentare si imbolnavire profesionala.

In contextul mentionat, prin analogie si in raport cu caracteristicile prezentate, se pot identifica urmatoarele functii ale instructiunilor:

instrument pentru realizarea instructajului la locul de munca si al celui
periodic ;

instrument folosit in cadrul cercetarii accidentelor de munca pentru
stabilirea cauzelor producerii acestora si a responsabilitatilor 

instrument cu ajutorul caruia se realizeaza controlul, dar mai ales autocontrolul de securitate a muncii ;

act juridic principal in baza caruia se stabilesc si se sanctioneaza
abaterile in domeniul securitatii muncii ;

jalon in stabilirea programelor anuale de prevenire si protectie.

Principii si criterii de elaborare a instructiunilor.

La elaborarea instructiunilor proprii de securitate a muncii trebuie sa se respecte ca principiu de baza corespondenta biunivoca factor de risc - masura de prevenire, astfel incat pentru fiecare factor identificat in procesul de munca sa se prevada cel putin o masura care sa-l anihileze sau sa ii diminueze actiunea pana la nivelul la care sa fie exclusa posibilitatea producerii accidentelor sau imbolnavirilor profesionale.

Masurile care pot fi impuse prin instructiuni - atat organizatorice, cat si tehnice - sunt de doua tipuri:

masuri care vizeaza comportamentul propriu-zis al executantului direct al
operatiilor de munca, in raport cu celelalte trei elemente ale sistemului de munca;

masuri de organizare si realizare a conditiilor de munca, pe care trebuie sa
Ie adopte conducatorii si organizatorii proceselor de munca, astfel incat elementele
materiale ale sistemului de munca sa corespunda cerintelor de securitate impuse
prin standarde sau alte acte normative, iar sarcina de munca sa fie corecta si
conforma capacitatilor executantului direct.

Pentru ca instructiunile sa-i indeplineasca scopul stabilit prin lege, mai trebuie respectate si urmatoarele criterii:

- stabilirea continutului - cadru al instructiunilor asfjel incat prin el sa fie asigurata detalierea prevederilor normelor de securitatea muncii care au incidenta asupra activitatilor desfasurate de angajator;

organizarea prevederilor astfel incat sa reflecte elementele componente
ale sistemului de munca pentru fiecare proces de munca din cadrul activitatilor
desfasurate de angajator ;

stabilirea continutului de detaliu, concret, astfel incat sa se asigure
acoperirea integrala a tuturor factorilor de risc de accidentare si imbolnavire
profesionala prin masuri de prevenire si protectie.

Propuneri de structura si continut - cadru pentru instructiunile proprii de securitate a muncii.

Daca se iau in considerare criteriile recomandate pentru elaborarea metodologiei, exista trei variante posibile de structurare a instructiunilor proprii de securitate a muncii, care vor fi prezentate in continuare :

A. Structurarea pe criterii administrative.

O prima varianta o reprezinta structurarea instructiunilor pe criterii administrative, respectiv in corelatie cu organizarea pe sectii, ateliere etc., a angajatorului.

In conformitate cu acest criteriu, instructiunile vor contine cate un capitol distinct pentru fiecare subunitate organizatorica, chiar daca in cadrul unora dintre ele se efectueaza aceleasi procese de munca. De exemplu, daca se desfasoara procese de sudare cu oxiacetilena si la atelierul de mecanica si la cel de lacatuserie, se vor repeta prevederile corespunzatoare in capitolele aferente fiecarui atelier;

Dezavantaje. In primul rand, acest tip de structura nu este aplicabila decat acelor angajatori care sunt persoane juridice si au o organigrama.

In prezent, in economia romaneasca structurile administrative ale intreprinderilor sunt in continuu modificare, iar in viitor fenomenul se va mentine, fiind o caractetistica a societatii capitaliste contemporane, astfel incat nu se considera ca o asemenea organizare a continutului instructiunilor este viabila.

Lipsa de flexibilitate face ca structurarea pe criterii administrative sa nu fie eficienta, deoarece la orice modificare a impartirii pe sectii, ateliere etc, ar trebui reelaborate in mare masura si instructiunile.

B. Structurarea pe activitati.

O a doua varianta care se impune atentiei o reprezinta structurarea instructiunilor pe activitati. Aplicand acest sistem, in vederea elaborarii instructiunilor se vor delimita mai intai toate activitatile desfasaurate de catre angajator dupa care, in cadrul lor se var stabili masurile de prevenire pentru toate     procesele de munca implicate.

De exemplu, intr-o unitate de producere de aparatura eleetrocasnica se desfasoara, in principiu, urmatoarele categorii mari de activitati : prospectare piata; aprovizionare; productie repere; asamblare repere, transport materiale, repere, produse finite, persoane; desfacere (vanzare); management general si de sectie/atelier, secretariat; financiar-contahila; administrative (Intretinere, curatenie, reparatii cladiri sa.) etc.

Fiecareia dintre acestea ii va fi consacrat un capitol distinct in cadrul instructiunilor, capitol structurat la randul sau pe procesele de munca (subactivitati) implicate de activitatea respectiva. In cazul activitatilor de desfacere vor fi astfel incluse prevederi pentru; ambalare finala produse finite; manipulare si depozitare in punctul de vanzare; incasare vanzari; intretinere si curatenie loc de munca etc.

Avantaje. Structurarea pe activitati a continutului instructiunilor nu permite repetarea de prevederi, deoarece in cazul in care se regasesc aceleasi procese de munca in cadrul unor activitati diferite (cum sunt de exemplu, cele desfasurate de functionari), aceste activitati vor fi grupate la un loc, precizandu-se o singura data masurile care trebuie respectate pentru evitarea accidentelor si imbolnavirilor profesionale.

Dezavantaje. Modul de elaborare este destul de greoi, deoarece se porneste de sus in jos, de la activitate la proces. Mai mult, acelasi proces de munca poate prezenta variatii din punctul de vedere al riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala de la un loc de munca la altul, in functie de conditiile concrete: amplasament, diferente de echipamente etc. Nu este exclusa, in aceasta situatie, omiterea unor particularitati generatoare de factori de risc care nu se regasesc decat la anumite locuri de munca;

Continut - cadru

In cazul utilizarii modalitatii de structurare pe activitati continutul - cadru recomandat contine trei parti, detaliate in continuare

I. Prevederi generale prin care se vor reglementa:

continutul instructiunilor;

scopul;

spatiul de aplicare (delimitarea ariei de obligativiate si a locului de aplicare);
- modul de revizuire si completare.

II. Prevederi comune referitoare la masuri de natura organizarii muncii si la riscuri comune tuturor activitatilor desfasurate de catre agentul economic:

obligatiile si atributiile conducerii agentului economic;

organizarea serviciului de prevenire si protectie; obligatiile si atributiile
personalului acestuia (sau, dupa caz, numai atributiile lucratorului desemnat

organizarea serviciului medical si atributiile personalului din cadrul
acestuia;

organizarea comitetului de securitate si sanatate in munca; atributii, mod
de functionare;

- obligatiile si atributiile conducatorilor locurilor de munca;

alte prevederi comune, cum ar fi: circulatia in: incinta unitatii, obligatii la
predarea - primirea schimbului s.a.

Trebuie mentionat ca pentru realizarea acestei parti exista doua posibilitati:

O prima varianta o reprezinta includerea, concomitent, atat a prevederilor din Normele de securitate a muncii, cat si particularizari datorate specificului activitatii, al modului de organizare a activitatii etc.

A doua varianta presupune cuprinderea numai de prevederi strict particulare, ceea ce ar corespunde principiului general de structurare a normelor de securitate a muncii, care implica nerepetarea prevederilor de la o categorie de norme la alta.

Din motive legate de instructajele de securiate a muncii, recomandam totusi prima varianta, deoarece devine mai facila realizarea materialelor de instruire si testare necesare.

III. Prevederi specifice, care va cuprinde cate un subcapitol pentru fiecare activitate desfasurata in unitate, acestea fiind ordonate pe procesele de munca aferente, respectiv pe factorii de fisc prezenti la locurile de munca. Fiecare subcapitol va contine:

cerinte particulare privind incadrarea si repartizarea pe locuri de munca;

cerinte deosebite privind stabilirea si respectarea succesiunii operatiilor,
dimensionarea sarcinii de munca, repartizarea acesteia;

organizarea locului de munca (amplasarea echipamentelor tehnice, a obiectelor muncii_, cai de circulatie si de acces etc.);

deservirea echipamentelor tehnice si asigurarea incadrarii acestora in
cerintele precizate prin standarde;

intretinerea curenta a echipamentelor si a locului de munca;

cerinte legate de mediul de munca (obligatii ale organizatorului si ale
executantului, a caror respectare sa conduca la mentinerea parametrilor normali);

mijloace individuale de protectie - utilizare;

semnalizarea riscurilor;

materiale igienico-sanitare si alimentatie de protectie;

prevenirea si stingerea incendiilor.

La elaborarea acestei parti se va tine seama, pentru fiecare activitate si subactivitate (proces de munca), de cerintele minime de securitate si sanatate in vigoare.

Este valabila, de asemenea, aceeasi observatie ca si la partea a doua: se pot include in instructiuni si prevederile cerintelor minime SSM sau strict numai particularizari ale acestora.

De asemenea, trebuie specificat ca in cadrul fiecarui proces de munca avut in vedere, pentru stabilirea masurilor preventive si de protectie se vor analiza factorii de risc pe componentele sistemului de munca, pentru a fi siguri ca nu se omite nici un risc, urmarindu-se relatia cu executantul. Cu alte cuvinte, de fiecare data se va stabili ce trebuie sau ce nu trebuie sa faca acesta (inclusiv organizatorul si conducatorul activitatilor) pentru ca factorul de risc respectiv sa nu apara sau sa nu actioneze, astfel incat sa se impiedice generarea de pericole de accidentare si imbolnavire profesionala.

C. Structurarea pe locuri de munca.

Cel de al treilea mod de structurare, considerat si cel mai avantajos, il reprezinta structurarea pe locuri de munca.

Asa cum s-a aratat, se considera loc de munca zona (spatiul) strict delimitata in spatiu, inzestrata cu mijloace de munca (utilaje, unelte, mijloace de transport, mobilier etc.) si obiecte ale muncii necesare (materii prime, materiale, semifabricate etc), organizat in vederea realizarii unei operatii, lucrari sau pentru indeplinirea unei functii, de catre un executant (individual sau colectiv) cu pregatirea si indemanarea necesare, in conditii tehnice, organizatorice si de protectie a muncii precizate. In cadrul locului de munca, un lucrator sau o formatie de lucratori actioneaza cu ajutorul mijloacelor de munca asupra obiectului muncii, in vederea extragerii sau a transformarii acestuia din urma potrivit scopului urmarit. Locul de munca poate fi limitat in spatiu de dimensiunile mesei (bancului) de lucru si ale utilajelor, sau de traseul pe care se deplaseaza executantul pentru indeplinirea sarcinii sale de munca.

Analiza locului de munca reprezinta elementul de baza pentru identificarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala si stabilirea masurilor de prevenire si protectie corespunzatoare. La fiecare loc se considera ca se realizeaza un singur proces de munca (acesta fiind unul dintre elementele principale care permit delimitarea locurilor de munca), astfel incat structurarea instructiunilor pe locuri de munca va garanta ca nu a fost omis nici un sistem de munca si, implicit, nici un factor de risc.

In aceste conditii este certa sesizarea diferentelor dintre locurile de munca similare, care in cazul structurarii pe activitati ar putea fi omise, diferente care sa genereze riscuri numai la un singur loc dintre toate locurile la care se desfasoara aceeasi activitate.

De altfel, in cadrul evaluarii riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala, una dintre primele etape o reprezinta tocmai identificarea factorilor de risc, ceea ce poate constitui baza de pornire pentru elaborarea instructiunilor.

In cazul adoptarii acestei uItime variante de structurare prima etapa o
reprezinta delimitarea locurilor de munca, urmata de detalierea cat mai exhaustiva a sarcinii de munca de realizat la fiecare loc, a caracteristicilor mijloacelor de productie implicate si a cerintelor de securitate carora trebuie sa le corespunda, a conditiilor de mediu necesitate si a restrictiilor care se impun pentru repartizarea personalului la locul respectiv.

Urmatoarea operatie va fi idenlificarea factorilor de risc care pot sa apara la fiecare loc, corespunzator celor patru elemente ale sistemului de munca.

Pentru fiecare factor astfel selectat se va stabili ce masura tehnica aplicata, respectiv ce masura tehnica, ce interdictie sau ce regula de comportament trebuie respectata de catre executant pentru ca riscul sa nu se manifeste.

Avantaje. Primul avantaj care se desprinde din cele precizate il reprezinta imposibilitatea omiterii vreunui risc de accidentare si imbolnavire profesionala, deoarece se porneste de la cea mai mica unitate posibila de delimitare a proceselor de munca, astfel incat teoretic este exclusa posibilitatea neluarii in considerare a tuturor factorilor de risc.

Un alt avantaj este posibilitatea adaptarii cu usurinta a instrucsiunilor la orice modificare tehnologica, administrativa sau organizatorica a angajatorului. In cazul introducerii de noi operatii, echipamente etc. va fi suficient sa se identifice factorii de risc aferenti acestora si sa se completeze cu masurile adecvate la subcupitolul corespunzator locului de munca la care s-au operat modificarile.

De asemenea, la investigarea accidentelor de munca, structurarea instructiunilor pe locuri de munca permite cea mai rapida identificare a masurilor care au fost incalcate de catre victima sau alte persoane implicate, in mod deosebit in legatura cu factorii finali ce au condus la producerea evenimentului.

Dezavantaje. Singurul dezavantaj pe care il poate prezenta aceasta modalitate de structurare este gradul de dificultate a elaborarii, foarte detaliat si necesitand cunostinte de specialitate de nivel inalt.

Continut-cadru.

In ce priveste continutul cadru, este eficienta impartirea acestuia in doua mari parti, prezentate in continuare.

Partea I - Prevederi generale, prin care se vor reglementa:

continutul instructiunilor;

scopul;

spatiul de aplicare (delimitarea arici de obligativitate si a locului de aplicare);

modul de revizuire fi completare;

obligatiile sj atributiile conducerii agentului economic;

organizarea serviciului de prevenire si protectie; obligatiile si atributiile
personalului acestuia (sau, dupa caz numai atributiile lucratorului desemnat

organizarea serviciului medical si atributiile personalului din cadrul
acestuia;

organizarea comitetului de securitate si sanatate in munca; atributii, mod
de functionare;

obligatiile si atributiile conducatorilor locurilor de munca

alte prevederi generale, cum ar fi: circulatia in incinta unitatii, obligatii la
predarea -primirea schimbului s.a,

Ca si in cazul structurarii pe activitati, pentru realizarea acestei parti exista doua posibilitati:

O prima varianta o reprezinta includerea, concomitent, atat a prevederilor din Normele de securitate a muncii, cat si particularizari datorate specificului activitatii, al modului de organizare a activitatii etc.

A doua varianta presupune cuprinderea numai de prevederi strict particulare, ceea ce ar corespunde principiului general de structurare a normelor de securitate a muncii, care implica nerepetarea prevederilor de la o categorie de norme la alta.

Din motive legate de instructajele de securiate a muncii, recomandam totusi prima varianta, deoarece devine mai facila realizarea materialelor de instruire si testare necesare.

Partea a II-a Prevederi specifice, care va cuprinde cate un subcapitol pentru fiecare tip de loc de munca din unitate. Subcapitolele vor fi ordonate dupa elementele generice ale oricarui sistem de munca incepand cu mijloacele de productie, continuand cu mediul de munca, sarcina de munca si executantul. Fiecare subcapitol va contine masurile tehnice necesare, precum si cerintele impuse (interdictii sau actiuni obligatorii) comportamentului executantului pentru ca sa fie anihilata sau diminuata pana la un nivel acceptabil actiunea potentiala a factorilor de risc identificati pentru fiecare dintre aceste elemente la locul respectiv de munca