Codul muncii (Legea 53/2003)

Codul muncii (Legea 53/2003)

Codul muncii cuprinde norme juridice referitoare la contractele colective si contractele individuale de muncǎ, la timpul de lucru si de odihnǎ, la protectia si igiena muncii, la asocierea in sindicate, pregǎtirea si perfectionarea formǎrii profesionale, rǎspunderea juridicǎ a salariatilor, jurisdictia muncii, etc.

De asemenea, cuprinde dispozitii generale aplicabile tuturor categoriilor de salariati, din orice domeniu, preluate si completate de legi si hotǎrari guvernamentale, precum si institutiile care reglementeazǎ relatiile de muncǎ, protectia socialǎ a muncii, formarea profesionalǎ si jurisdictia muncii.

Considerat o adevǎratǎ ,,cartǎ a muncii in Romania", Codul muncii prezintǎ o serie de drepturi si garantii, imbinand interesele celor douǎ categorii de actori sociali care se intalnesc pe piata muncii, respectiv salariatii si patronii. Acest document reglementeazǎ toate categoriile de raporturi juridice care au la bazǎ contractul de muncǎ, la nivel individual si colectiv.

Contractul individual de muncǎ este ,,o conventie intre o persoanǎ fizicǎ (salariat/angajat) si un angajator (fie persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ)" care prevede ,,nivelul salariului, durata zilei de muncǎ, programul de lucru, durata contractului (determinatǎ sau nedeterminatǎ), conditiile de muncǎ, durata concediului de odihnǎ, conditiile in care contractul poate inceta, exigentele angajatorului in legǎturǎ cu prestatia salariatului si eventualele clauze privind protectia acestuia, precum si particularizarea unor clauze din contractul colectiv de muncǎ. " In urma incheierii contractului inidvidual de muncǎ, angajatorul are obligatia de a intocmi pentru fiecare angajat o carte de muncǎ, care insǎ in scurt timp va fi inlocuitǎ cu un registru de evidentǎ a angajatilor.

Contractul colectiv de muncǎ este ,,o conventie incheiatǎ la nivel de ramurǎ economicǎ, prin negocieri intre patronatul de ramurǎ si sindicate sau reprezentantii salariatilor din ramura respectivǎ, prin care se stabileste cadrul general al relatiilor de muncǎ la nivelul ramurii. "

Primul Cod al muncii a fost adoptat in Romania in 1972, in timpul regimului comunist, dar nu cuprindea prevederi explicite ale relatiilor de muncǎ. Dupǎ `89, s-a impus crearea unui nou cod, adaptat schimbǎrilor din plan economic, social si politic pe care noul regim le-a impus, in vederea apropierii de standardele europene in domeniul muncii.

Asadar, din data de 5 februarie 2003 a intrat in vigoare Noul Cod al muncii, structurat pe 13 titluri, corespunzǎtoare directiilor de actiune de pe piata muncii: domeniul de aplicare, principii fundamentale, contractul individual de muncǎ, timpul de muncǎ si timpul de odihnǎ, repausuri periodice, concediile, salarizarea, sǎnǎtatea si securitatea in muncǎ, formarea profesionalǎ, dialogul social, contractele colective de muncǎ, conflictele de muncǎ, inspectia muncii, rǎspundera juridicǎ, jurisdictia muncii, dispozitii tranzitorii si finale.