Mecanismul negocierii

Mecanismul negocierii

Momentul aderǎrii pentru fiecare tarǎ depinde de stadiul de indeplinire a criteriilor politice si economice si de transpunerea aquis-ului comunitar in legislatia nationalǎ, evaluate prin Rapoarte anuale ale Comisiei. Negocierile de aderare ale tǎrilor candidate se desfǎsoarǎ pentru 31 de capitole, pentru fiecare domeniu din sectorul economic si social (Capitolul 13 se referǎ la Politici sociale si ocuparea fortei de muncǎ).

In iunie 1995, Romania a aplicat oficial pentru aderarea la Uniunea Europeanǎ, candidatura fiind acceptatǎ in 1997, impreunǎ cu a celorlalte state central si est-europene. Negocierile de aderare ale tǎrii noastre au fost deschise oficial la 15 februarie 2000 si s-au incheiat in decembrie 2004, cu ocazia summitului de la Bruxelles.[1]

Fiecare stat candidat elaboreazǎ si prezintǎ Comisiei documente de pozitie pentru capitolele respective, prin care isi exprimǎ punctul de vedere privind modul in care intelege sǎ negocieze domeniul respectiv, perioadele tranzitorii pe care le solicitǎ pentru armonizarea deplinǎ a cadrului legislativ, etc.

De asemenea, Comisia pregǎteste propriile documente de pozitie pe care le inainteazǎ Consiliului, iar acesta dǎ Comisiei un mandat de negociere. Inchiderea unui capitol inseamnǎ cǎ negocierile au fost finalizate provizoriu, deoarece se considerǎ cǎ ,,nimic nu e considerat definitiv negociat panǎ nu s-au epuizat negocierile la toate cele 31 de capitole". Negocierile dureazǎ cativa ani, iar rezultatele sunt prezentate intr-un Tratat de aderare, care va fi propus spre ratificare in parlamentele statelor membre, in parlamentul tǎrii candidate si in Parlamentul European. Procedurile de ratificare dureazǎ intre un an si jumǎtate si doi ani, si, abia dupa ratificarea tratatului de aderare, se considerǎ ca statul respectiv este membru al Uniunii Europene .