METODE SI TEHNICI DE ANALIZA A POSTURILOR

METODE SI TEHNICI DE ANALIZA A POSTURILOR

Potrivit literaturii de specialitate si practicii manageriale in domeniul resurselor umane, exista mai multe tipuri de analize a posturilor ca, de exemplu:

analize orientate asupra postului;

analize orientate asupra persoanei;

analize combinate;

analize strategice.

Analizele orientate asupra postului sunt analize de posturi bazate pe studierea tuturor aspectelor importante ale postului. Ele au in vedere toate elementele, componentele si variabilele postului.

Analizele orientate asupra persoanei sunt analizele orientate asupra cerintelor umane ale postului sau pe calitatile ce trebuie indeplinite de persoana care detine sau urmeaza sa ocupe un anumit post.

Analizele combinate sunt analizele de posturi bazate pe primele doua tipuri de analize si sunt folosite frecvent in practica manageriala din domeniul resurselor umane, deoarece ,pe langa analiza aspectelor importante ale postului, analistul merge mai departe, deducand cunostintele , abilitatile, trasaturile sau alte cerinte necesare titularului postului.

Analizele strategice se concretizeaza pe dinamica posturilor, respectiv, pe modul in care acestea se vor schimba si vor afecta continutul muncii sau natura posturilor.

Analiza posturilor se poate realiza folosind un numar mare de metode si tehnici specifice acestui domeniu de activitate.

In alegerea uneia sau mai multor metode de analiza a posturilor se va tine seama de urmatoarele aspecte :

scopul analizei;

tipurile de date si informati necesare;

gradul de detaliere si de precizie cerut;

consumul de timp necesar pentru efectuarea analizelor;

informatiile disponibile in mod curent;

eficacitatea metodelor in obtinerea, prelucrarea si analiza datelor si informatiilor necesare;

Potrivit literaturii de specialitate, metodele si tehnicile de analiza a posturilor cele mai frecvent folosite sunt:

analiza documentelor existente;

observarea;

interviul;

chestionarul pentru analiza postului;

tehnica incidentelor critice;

procedeele grafice de analiza a posturilor;

metoda analizei posturilor a Departamentului Muncii din Statele Unite;

analiza functionala a posturilor.

Analiza documentelor existente

Aceasta metoda permite conturarea unei ,,imagini formale" oficiale privind cadrul organizatoric de desfasurare a activitatii.

Observarea si interviul

Observarea este o metoda de analiza a posturilor derivata din tehnicile studiului muncii fiind utilizata, in special, in organizarea muncii pentru analiza posturilor manuale cu sarcini repetitive.

Observarea poate fi:

continua, cand analistul observa si inregistreaza tot ceea ce se face in cadrul postului;

normalizata, practicata atunci cand, in functie de scopul urmarit, analistul observa si inregistreaza numai anumite categorii de fapte determinate in prealabil;

discontinua, cand analistul surprinde, in special, structura activitatii si nu procesualitatea acesteia, fiind o metoda de sondaj statistic.

Observarea ca metoda de analiza a posturilor, are o serie de inconveniente ca, de exemplu:

consuma mult timp ;

este limitata la analiza posturilor care contin cicluri de munca scurte si repetitive;

daca activitatea este preponderent mentala, observarea poate dezvalui putine informatii relevante;

cerintele critice ale postului sau evenimentele mai rare nu pot fi, intotdeauna, observate;

absenta acelor elemente sau variabile pe care numai detinatorul postului le poate evidentia;

tentatia analistului de a folosi in observarile curente elemente extrase din observarile anterioare.

Interviul, ca metoda de analiza a posturilor, consta intr-o discutie libera si pertinenta, de unde si denumirea de metoda discutiilor- interviu, sub forma unor intrebari - raspunsuri intre analistul postului si detinatorul acestuia, avand drept obiective culegerea datelor, constatarea reala a faptelor, obtinerea unor opinii si chiar a unor solutii in problemele analizate.

Interviul, ca metoda de analiza a posturilor, poate fi:

formal, atunci cand se desfasoara dupa o anumita ordine dinainte stabilita;

neformal, cand analistul postului are libertatea de a schimba ordinea intrebarilor, de a le explica sensul, de a pune unele intrebari suplimentare sau chiar de a le schimba formularea.

Unii specialisti in domeniu mentioneaza urmatoarele tipuri de interviuri:

interviul initial, care asigura cea mai mare parte a datelor, faptelor sau informatiilor referitoare la post;

interviul de verificare, realizat dupa ce rezultatele primului interviu au fost comparate cu alte surse de date;

interviul cu un grup de specialisti care au competenta si experienta necesara, dar si datoria sau obligatia de a realiza forma finala a interviului.

De asemenea, interviurile pot fi: structurate sau nestucturate.

Interviurile structurate au prestabilite liste de intrebarii sau de control, folosesc formulare standard si au avantajul ca intrebarile si raspunsurile pot fi limitate la problemele legate de post, fara a fi rigide sau fara a elimina, pe deplin, intrebarile suplimentare necesare obtinerii informatiilor dorite.

Chestionarul pentru analiza postului

Chestionarul pentru analiza postului este un suport informational utilizat in procesul de culegere sau obtinere a informatiilor referitoare la un anumit post sau la un numar mare de posturi.

Cu toate ca poate introduce unele erori , aceasta metoda de analiza a posturilor a cunoscut si cunoaste inca o larga utilizare, in special, datorita faptului ca permite culegerea sau obtinerea de informatii despre post, care sunt mai putin accesibile observatiei directe.

Chestionarul pentru analiza postului contine un ansamblu de intrebari adresate detinatorului postului, dispuse intr-o succesiune logica si corespunzatoare scopului pentru care este necesara analiza.

Tehnica incidentelor critice

Tehnica incidentelor critice urmareste identificarea principalelor tipuri de comportamente critice, speciale, neobisnuite, eficiente sau ineficiente, a tuturor anomaliilor, erorilor si insuficientelor efective observate in realizarea sarcinilor, precum si influenta pe care acestea o exercita asupra rezultatelor obtinute.

In acceptiunea metodei, incidentul critic nu are semnificatia de conflict, ci aceea de aspect particular, neobisnuit, pozitiv sau negativ al comportamentului detinatorului postului sau al performantelor acestuia.

Tehnica incidentelor critice nu permite identificarea comportamentelor obisnuite, comune, de rutina si nu poate oferi o imagine globala asupra comportamentului detinatorului postului.

Aceasta metoda este potrivita, indeosebi, pentru dezvoltarea sistemelor de evaluare a performantelor sau pentru determinarea necesitatilor de pregatire a angajatilor