Prelungirea vietii active

Prelungirea vietii active

Evolutia resurselor de munca in Romania s-a aflat, in ultimul deceniu, sub impactul unor fenomene demografice si sociale cum au fost: scaderea fertilitatii si mentinerea mortalitatii la un nivel ridicat, cresterea emigratiei, scaderea calitatii serviciilor medicale si de asistenta sanitara. Aceste fenomene au contribuit la cresterea ponderii populatiei in varsta de 60 de ani si peste, precum si la mentinerea la un nivel inalt a ratei de dependenta demografica, cu deosebire in mediul rural.

Politica de prelungire a vietii active are ca scop elaborarea unor masuri care sa conduca la cresterea capacitatii lucratorilor de a ramane in activitate o perioada de timp cat mai mare. In acest sens se va urmǎri:

cresterea graduala a varstei de pensionare si limitarea pensionarilor anticipate prin implementarea unor masuri flexibile de stimulare a angajatorilor;

accesul la formare profesionalǎ continuǎ a persoanelor in varsta de peste 45 ani, prin corelarea planurilor de formare profesionala cu cerintele pietei muncii;

eliminarea stimulentelor care determina o iesire prematura de pe piata muncii;

acordarea de stimulente patronilor care incadreaza in munca pe perioada nedeterminata persoane in varsta de peste 45 ani sau persoane care mai au 3 ani pana la indeplinirea varste de pensionare (Legea nr. 76/2002 -art.85

organizarea anuala, incepand cu anul 2004, de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, a unei burse a locurilor de munca adresata persoanelor in varsta de peste 45 ani;

intarirea parteneriatului social si dezvoltarea unor programe de formare profesionala continua a angajatilor cu cofinantare patronat (angajator) - bugetul asigurarilor sociale de stat.(Strategia de Ocupare).[1]

De asemenea, existǎ anumite domenii in care se manifestǎ o tendintǎ de prelungire a vietii active a personalului ocupat, intrucat se considerǎ cǎ ,,obtinerea mǎiestriei profesionale cere un timp relativ indelungat", in domenii precum: invǎtǎmant, sǎnǎtate si culturǎ.