Anatomia genunchiului

Anatomia genunchiului.

- Structurile portante:

Articulatia prezinta urmatoarele componente:

Suprafetele articulare epifiza inferioara a femurului avand urmatoarele particularitati :

este reprezentata de cei doi condili femurali;

fiecare condil este orientat oblic , axul sau de rotatie fiind oblic;

condilul medial este mai proeminent si se gaseste pe un plan inferior celui lateral;

raza de curbura a celor doi condili descreste dinainte-inapoi, suprafata articulara a condililor aparand ca o curba spirala;

Condilul medial este mai ingust si mai lung decat condilul lateral; cei doi condili diverg dinainte-inapoi, diametrul transversal al extremitatii inferioare a femurului fiind mai mare posterior decat anterior;

Epifiza superioara a tibiei - prezinta doua fose articulare (cavitati glenoide) separate prin eminenta intercondiliana (spina tibiei).

Patela (rotula) ;

Observatie: peroneul (fibula) nu ia parte la alcatuirea articulatiei.

- Structurile de fixare:

Stabilitatea genunchiului in ortostatism sau mers este asigurata pe de o parte de aparatul capsulo-ligamentar (stabilitatea pasiva), iar pe dealta parte de aparatul musculo-tendinos (stabilitate activa), astfel afectarea unuia sau altuia determina ,,sindromul de instabilitate a genunchiului''.

Articulata genunchiului uneste femurul cu tibia si cu rotula.

Comparativ cu alte articulatii mari, este mai putin acoperita si protejata de parti moi, cea ce explica frecventele sale expuneri la actiunea factorilor nocivi externi.

Articulatia genunchiului este foarte mult solicitata in statica si locomotie, fapt ce grabeste uzura mai accentuata a elementelor sale componente.

- Structurile de alunecare:

Miscarea principala in aceasta articulatie este miscarea de flexie - extensie la care se adauga miscarile secundare de rotatie interna - rotatie externa, poate apare si o foarte redusa inclinare laterala.

Adaptarea perfecta a suprafetei articulare a femurului cu cea a tibiei este asigurata prin existenta a doua formatii fibro-cartilaginoase, denumite meniscuri.

Meniscurile intraarticulare sunt doua fibrocartilaje ( meniscus lateralis si meniscus medialis ) ce s-au dezvoltat la periferia fiecarei din fosele articulare tibiale. Meniscurile se insera pe platoul tibiei exclusiv prin intermediul coarnelor, ele sunt solidare cu platoul tibial in timpul miscarilor. Cele doua meniscuri sunt unite in partea anterioara printr-o bandeleta transversala, numita ligamentul transvers (lig. transversum genus) al genunchiului.

Cartilajul prezinta o matrice extracelulara hidratata si contine apa 75/85%, condrocite 5%, colagen tip II si proteoglicani 15 -25 %.

Cartilajul detine un rol important in mobilitatea articulara, in promovarea stabilitatii si in distributia presiunilor mecanice pe suprafata articulara.

Structuri care participa la miscarile active ale genunchiului:

Femurul: format din epifiza proximala, ce reprezinta capul femurului, colul si doua tuberozitati (marele si micul trohanter). Capul are forma a 2/3 de sfera si se articuleaza cu cavitatea acetabulara a coxalului mare si micul trohanter, sunt uniti anterior prin linia intertrohanterica iar posterior prin creasta intertrohanterica.

Diafiza este prismatica prezentand o fata anterioara, una mediala si alta laterala.

La unirea fetelor mediala si laterala, se observa linia aspra care in sus se trifurca iar in jos se bifurca.

Epifiza distala prezinta doua suprafete articulare numite condilii femurali.

Anterior intre cei doi condili, se afla suprafata paletata, iar posterior fosa intercodiliara. Deasupra condilului medial se afla epicondilul medial, iar deasupra condilului lateral se afla epicondiliul lateral.

Structural, la nivelul corpului (diafiza), se remarca in centrul canalului medular ce contine maduva osoasa. In jurul canalului medular, se afla o zona de tesut osos compact care are in structura lui sisteme hawersiene (osteoane) - unitati morfo-structurale ale tesutului osos. In centrul osteonului se afla canalul Hawers, tesut conjuctiv si vase de sange.

In jurul canalului Hawers sunt dispuse 10 - 12 lamele osoase concentrice, in care se afla cavitati numite osteoplaste, in interiorul carora sunt adapostite osteocitele. In afara tesutului osos compact, se dispune periostul, o membrana conjuctiva vasculara, cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul fracturilor.

Periostul este alcatuit din fibre conjuctive si este bogat vascularizat si inervat. La exterior, prezinta o patura fibroasa iar la interior o patura osteogenetica cu rol in formarea tesutului osos. La locul de unire a diafizelor cu epifizele osoase apare cartilagiul de crestere, responsabil de cresterea in lungime a oaselor.

Epifizele sunt in structura lor, tesut spongios, in interior si tesut compact la periferie. Tesutul spongios din interiorul epifizelor, privit la microscop, este format din lamele osoase care se intretaie si delimiteaza spatii numite areole, pline cu maduva rosie. Areolele sunt echivalentul canalului medular din diafiza oaselor lungi.

Tibia: osul tibial e format din corp de forma prismatic-triunchiular si doua extremitati epifize, dintre care cea proximala este mai voluminoasa.

Corpul (corpus tibiae) prezinta 3 fete si 3 margini.

Cele 3 fete sunt:

- fata laterala (facies lateralis) este acoperita de muschii anteriori ai gambei.

- fata mediana (facies medialis) este subcutana, palpabila.

- fata posterioara (facies posterior) in 1-3 superioara prezinta o linie oblica,

numita ,, linia solearului '' (linea musculi solei), pentru insertia muschiului omonim.

Cele 3 margini sunt:

- marginea anterioara (margo anterior), este acoperita aproape in intregime numai de piele;

- marginea laterala (margo interosseus) priveste spre fibula si serveste pentru insertia membranei interosoase, care leaga tibia de fibula;

- marginea mediala (margo medialis) desparte fata mediala de cea posterioara, fiind palpabila aproape in toata lungimea ei.

Extremitatea superioara: largita in forma de capitel de coloana dorica, prezinta doi condili (condylus madialis si condylus lateralis), avand pe fata lor superioara doua supafete articulare (,,platourile tibiale''), care participa la formarea articulatiei genunchiului.

Intre aceste supafete articulare se afla eminenta intercondiliana (eminentia intercondylaris), cu cite o depresiune inaintea si inapoia ei (aria intercondiliana anterioara si posterioara ).

Anterior pe linia mediana in locul de unire a condililor cu corpul tibiei, se gaseste o rugozitate extinsa (tuberositas tibiae), pe care se insera ligamentul patelar. Pe partea laterala si inferioara a condilului lateral se observa o suprafata articulara plata (facies articularis fibularis) pentru capul fibulei.

Extremitatea inferioara: mai mica decat cea superioara, medial se continua cu maleola tibiei (maleolus medialis), iar lateral prezinta o scobitura pentru extremitatea inferioara a fibulei (incisura fibularis).

Fata inferioara acestei extremitati este articulara (facis articularis inferior) , participand la formarea articulatiei talocrurale ("glezna piciorului ).

La palpare se pun in evidenta: condilii, tuberozitatea tibiei, fata mediala, marginea anterioara si mediala, maleola mediana.

Fibula sau peroneul: este un os lung ce pare torsionat pe axul sau, este un os pereche si prezinta un corp si doua epifize.

Corpul (corpus fibulae): este prismatic triunghiular, invelit aproape in intregime de muschi.

Prezinta trei fete:

Laterala (facies lateralis)prezinta un sant longitudinal in care se insera muschii peronieri.

Mediala (facies medialis) pe care se insera extensorul lung al degetelor si lung al halucelui.

Posterioara (facies posterior) este cea mai intinsa dintre cele trei fete si vine in raport cu muschii flexori ai piciorului, pe ea se gaseste o creasta longitudinala numita creasta mediala (crista medialis).

Medial de aceasta se insera muschiul tibial posterior, iar lateral de ea se insera solearul si flexorul lung al halucelui, pe aceasta fata se gaseste si gaura nutritiva a osului.

Marginile sunt: anterioara, posterioara si mediala, puternic pronuntata in portiunea mijlocie a diafizei, pe ea se insera membrana interosoasa , din aceasta cauza se mai numeste margine interosoasa.

Epifiza superioara sau proximala: este reprezentata de capul fibulei (caput fibulae) palpabila sub piele. Aceasta prezinta pe fata sa mediala o fetisoara articulara (facies articularis capitis fibulae) pentru tibie. Capul se prelungeste in sus cu un varf ( apex capitis fibulae) pe care se insera muschiul biceps femural. Capul este legat de un corp printr-un col (collum fibulae) inconjurat lateral de nervul peronier comun, raport important in fracturile osului la acest nivel.

Epifiza inferioara sau distala: este formata din o proeminenta turtita dinafara inauntru, vizibila sub piele numita maleola laterala (maleolus lateralis). Ea coboara mai mult decat maleola mediala. Maleola laterala are forma piramidala si prezinta o baza ce se confunda cu osul: un varf, o fata laterala subcutanata, o fata mediala.

Pe fata mediala se succed de sus in jos:

suprafata rugoasa pe care se insera ligamentul interosos al sindesmozei tibio-fibulare;

fetisoara articulara (facies articularis malleoli) pentru tibie si talus;

excavatie profunda numita fosa maleolei laterale (fossa malleoli lateralis) pe care se prinde ligamentul talo - fibular posterior;

santul maleolar (sulcus malleolaris)posterior de fosa precedenta , prin care aluneca tendoanele muschilor peronieri