BAZELE PROCEDURALE ALE EXERCITIULUI FIZIC

Bazele sau unitatile procedurale ale exercitiului fizic, indiferent de finalitatea lui, am vazut ca se structureaza in trei parti, : 'activities^u, "techniques', "elements', dupa scoala din Boston.

POZITIA SI MISCAREA

Orice exercitiu incepe prin pozitionarea corpului si a segmentelor sale. Din aceasta "pozitie de start' se va derula miscarea, care se va termina tot in pozitia initiala, desi teoretic scopul exercitiului poate fi atins cind miscarea a deplasat corpul sau segmentele si intr-o alta pozitie decit cea initiala. Intre postura si miscare exista deci in permanenta o relatie individuala. Dupa cum spunea Sherrington, ,"postura urmeaza miscarea ca o umbra", dar si reciproca acestei asertiuni este la fel de valabila. In aplicarea corecta a acestei "probleme' procedurale (pozitie si miscare pozitionala), kinetoterapeutul, cunoscand obiectivul terapeutic urmarit, ca si capacitatea anatomofunctionala a pacientului, va trebui sa tina seama si sa rezolve in cadrul exercitiului urmatoarele aspecte :

1. Suprafata bazei de sustinere a corpului in timpul exercitiului cu cat aceasta va fi mai mare, cu atit pozitia va fi mai stabila si nu va implica reactii de mentinere a echilibrului.

Distanta dintre centrul de greutate al corpului si suprafata de sustinere: cu cit distanta este mai mica, stabilitatea va fi mai mare; in plus, cu cit perpendiculara din centrul de greutate cade mai in centrul suprafetei de sprijin, cu atit stabilitatea posturii este mai mare.

Numarul de articulatii care vor intra in schema de miscare, dar si numarul de articulatii care suporta greutatea corpului influenteaza echilibrul si stabilitatea.

Lungimea bratului pirghiei in miscarea comandata

Modificarile de tonus muscular - in anumite grupe musculare - pe care le induc reflex postura si miscarea respectiva. in functie de necesitati se va urmari promovarea sau, din contra, inhibarea acestor reflexe. Astfel:

a)       Reflexele medulare.

b)       Reflexele tonice (idem) devin importante atunci cind musculatura este foarte slaba sau exista pacienti cu disfunctii ale SNC (de exemplu, utilizarea reflexelor tonice ale extremitatilor la pozitia capului).

c)        Reactiile proprioceptive si de echilibru, ca raspuns la schimbarile de pozitie ale corpului, pentru mentinerea proiectiei centrului de greutate in interiorul suprafetei de sprijin.

Rezistenta care se va opune miscarii, respectiv contractiei musculare: fara gravitatie, cu gravitatie, cu gravitatie asistata (cu alte cuvinte, cu o rezistenta suplimentara gravitatiei). Reamintim ca rezistenta opusa muschiului in contractie creste feed-back-ul proprioceptiv al fusului muscular si al buclei gama.

Nivelul de lungime in care muschiul este pus in actiune (in zona scurtata- medie - alungita). Pentru muschii tonici (posturali) este preferata pozitionarea in zona de lungime medie spre scurtata. Pentru un muschi cu fibre in majoritate tonice, cu forta slaba, rezistenta (in izometrie) se face cel mai bine in pozitie scurtata, caci reflexul de intindere este facilitat la acest nivel. Rezistenta aplicata la un astfel de muschi, cind este in zona alungita, va declansa influentele inhibitorii ale aferentelor secundare (fibrele Ha) venite de la receptorii Ruffini, iar capacitatea muschiului tonic de a se contracta scade foarte mult.

Muschii fazici vor fi lucrati in zona alungita spre zona medie. Influenta reflexului miotatic la acesti muschi prin mentinerea intinderii fusului este facilitatorie pentru contractie, si nu inhibitorie.

8. Pozitia si miscarea pozitionala vor tine seama de tipul contractiei musculare solicitate (izometrica - concentrica - excentrica), despre care se va vorbi mai departe.

Exista diferente de posturare in vederea unei contractii izometrice
sau izotonice. Pentru contractiile izoimetrice se prefera pozitii care incarca articulatia (prin greutatea corpului) sau permit kinetoterapeutului compresiunea in axa a segmentelor. Pentru contractiile izototonice se vor lua pozitii care lasa articulatiile libere si permit chiar tractiuni usoare in ax ale segmentelor.

9. Miscarea membrelor va tine seama de cele trei modalitati de performare

cu articulatia mijlocie imobila

- cu articulatia mijlocie flectandu-se

cu articulatia mijlocie extinzandu-se

Se realizeaza astfel scheme de miscare de complexitate diferita. Prezenta durerilor sau a altui disconfort obliga la alegerea unei pozitii si miscari care sa nu evidentieze disconfortul.

Planurile fundamentale ale corpului

Pozitia neutra a corpului, de neutralitare conventionala (momentul 0-zero-de unde porneste

orice miscare, chiar pentru realizarea unei pozitii), este descrisa astfel:

"Stand, cu membrele superioare intinse langa corp, palmele orintate spre coapse, capul sI gatul in rectitudine (drepte), membrele inferioare apropiate, cu varfurile picioarelor orientale oblic inainte".

Planurile fundamentale ale corpului sunt:

Planul frontal - imparte corpul intr-o parte anterioara (ventrala) si o parte posterioara (dorsala).

Planul antero-posterior (median) - imparte corpul intr-o jumatate stanga si una dreapta.

Planul orizontal - imparte corpul intr-o parte superioara (craniala) si una inferioara (caudala).

Axele principale in jurul carora se efectueaza miscarile

1. Axul transversal, in jurul caruia se executa miscarile de flexie si extensie. In jurul axului transversal, miscarea se executa in plan antero-posterior.

Axul sagial, in jurul caruia se executa miscarile de lateralitate: inclinare, indoire laterala, adductie si abductie. In jurul axului sagital, miscarea se executa in plan frontal.

Axul longitudinal, in jurul caruia se executa miscarile de rotatie si rasucire. In jurul axului longitudinal, miscarea se executa in plan orizontal.

* Circumductia este o miscare care se executa cu trecere prin toate planurile de miscare.

Dupa numarul axelor si planurilor in care se executa miscarile in diferite articulatii, deosebim:

1.Articulatii uniaxiale - permit miscari opuse, intr-un singur plan, ca: flexia-extensia (=articulatii trohleene: articulatia humeroulnara, articulatiile interfalangiene; = articulatiile condiliene, in care, in mod secundar, sunt posibile si miscari limitate in alte planuri: articulatia genunchiului) sau rotatia (articulatiile trohoide: articulatiile radio-ulnare proximala si distala, articulatia atlantoaxoidiana mediana).

2. Articulatii biaxiale - prezinta doua axe de miscare perpendiculare unul pe altul (=articulatiile elipsoidale: articulatia radiocarpiana, articulatiile metacarpofalangiene;= articulatiile in sa: articulatia carpometacarpiana a policelui sau trapezometacarpiana).

3.Articulatii triaxiale - permit miscari in toate planurile spatiului(=articulatii sferoidale - sau cotilice - : articulatia umarului, articulatia soldului).

Un mod simplu de definire a miscarilor

• Flexia - miscarea prin care doua segmente ale unei regiuni se aproprie intre ele.
• Extensia - miscarea prin care doua segmente ale unei regiuni se departeaza intre ele.
• Abductia - miscarea datorita caruia un membru sau un segment de membru se departeaza de planul median al corpului.
• Adductia - miscarea datorita caruia un membru sau un segment de membru se aproprie de planul median al corpului.
• Circumductia - rezulta din executarea succesiva a celor 4 miscari; cand un membru sau un segment de membru executa o astfel de miscare descrie un trunchi de con cu varful la nivelul articulatiei.
• Pronatia - este miscarea de rotatie a membrului, prin care halucele sau policele se aproprie de corp.
• Supinatia - este miscarea de rotatie a membrului, prin care halucele sau policele se departeaza de corp.

Pozitii fundamentale si derivate

Orice exercitiu incepe prin pozitionarea corpului si segmentelor sale. Din aceasta "pozitie de start", sau "pozitie initiala", se va derula miscarea. Pe parcursul executarii unui exercitiu se trece printr-o serie de "pozitii intermediare", iar la sfarsit se incheie cu o "pozitie finala".

Indiferent ca sunt initiale, intermediare sau finale, se clasifica in "pozitii fundamentale" si "pozitii derivate".

A.Pozitii fundamentale sunt: stand (pozitie ortostatica), sezand (sau asezat), pe genunchi, culcat (decubit) si atarnat.

Pozitia stand (ortosattica) - corpul vertical si relaxat; barbia la orizontala orientata spre inainte; umerii coborati; membrele superioare atarnand pe langa corp cu palmele orientate spre coapse, degetele usor flectate ; genunchii intinsi, picioarele orientate cu varfurile spre inainte si usor departate. Ca varianta: calcaiele se ating, varfurile se departeaza la un unghi sub 45⁰ .

Are cea mai mica baza de sustinere, centrul de greutate in pozitia cea mai inalta din acest motiv fiind cea mai instabila pozitie. Mentinerea acestei pozitii necesita un bun echilibru al musculaturii posturale si a reflexelor de postura. Faptul ca membrele superioare sunt libere, permite executarea miscarilor cu amplitudine mare, promoveaza contractiile izotonice, in timp ce membrele inferioare fiind fixate, promoveaza contractiile izometrice.

Pozitia sezand (asezat) - partea superioara a corpului, ca la pozitia stand; subiectul este asezat pe sol, in sprijin pe ischioane si pe toata partea posterioara a coapselor, gambelor si calcaiului; varfurile picioarelor sunt orientate spre in sus; membrele superioare atarna pe langa corp, palmele se spijina pe sol, in dreptul soldurilor. Ca varianta subiectul este asezat pe un scaun a carei inaltime se regleaza in asa fel incat sa se asigure unghiuri de 90⁰ la nivelul soldurilor, genunchiurilor si gleznelor; genunchii sunt usor de departati, picioarele in sprijin pe podea, orientate cu varfurile spre inainte; capul, trunchiul si membrele superioare, ca la pozitia stand.

Este o pozitie mai avansata, in care baza de sustinere este ceva mai mare si centrul de greutate este situat ceva mai jos (fiind astfel mai stabila), care se utilizeaza pentru antrenarea functiilor vitale (respiratie, circulatie) ca si pentru ameliorarea posibilitatilor de a desfasura activitati uzuale zilnice, in cazul bolnavilor. Din aceasta pozitie se pot executa miscari ale capului si gatului, trunchiului, membrelor superioare. Pentru a mari stabilitatea se pot sprijini talpile si palmele pe sol si palmele (in cazul pozitiei asezat pe scaun) - palmele pe scaun.

Pozitia pe genunchi - pana la nivelul genunchilor, descrierea pozitia coincide cu cea de la pozitia stand; corpul se spijina pe genunchi, care sunt usor departati, partea anterioara a gambelor si picioarelor (acestea fiind in flexie plantara maxima). Ca varianta: pozitia pe genunchi cu picioarele in afara suprafetei de sprijin, cand acestea se afla in pozitie intermediara (pe genunchi cu picioarele la marginea patului).

Pozitia pe genunchi cere un bun control al echilibrului, baza de sustinere fiind mica si centrul de greutate oarecum ridicat. Aproape toata greutatea corpului se sprijina pe tendonul patelar (rotulian), cvadricepsul fiind intins. Din aceasta pozitie se pot executa usor miscari la nivelul trunchiului inferior si a bazinului.

Pozitia culcat (decubit) - ca pozitie fundamentala este considerata pozitia de culcat dorsal (decubit dorsal), in care intregul corp ia contact cu solul pe partea sa posterioara; membrele superioare sunt intinse pe langa corp, cu palmele orientate spre coapse sau pe suprafata de spijin; membrele inferioare sunt intinse, picioarele orientate cu varful in sus. Ca variante: pozitia de culcat facial (decubit ventral), culcat lateral (decubit lateral, laterocubit).

Este cea mai stabila pozitie deoarece are baza de sustinere cea mai mare si centrul de greutate cel mai jos.

Pozitia atarnat - intregul corp este intins, in pozitie verticala; mainile apuca o bara membrele superioare sunt complet intinse si sustin greutatea intregului corp; picioarele sunt in flexie plantara si nu ating solul sau alta bara. Exista doua variante: atarnat dorsal (cu spatele la aparat) si atarnat ventral (cu fata la aparat). Se lucreaza in general la scara fixa; este o pozitie dificila, deoarece necesita forta destul de mare la nivelul membrelor superioare si, prin faptul ca fixeaza centura scapulohumerala si toracele, ingreuiaza respiratia. Este necesara dozarea sa foarte atenta.

B. Pozitiile derivate se obtin prin schimbarea pozitiei segmentelor fata de pozitia fundamentala si a unora fata de altele. Din toate combinatiile care se pot face, rezulta peste 100 de pozitii derivate; din acest motiv vom prezenta doar posibilitatilor de obtinere a pozitiilor derivate din fiecare pozitie fundamentala, astfel:

Pozitiile derivate din pozitia stand: - prin schimbarea pozitiei membrelor superioare

* fata de pozitia fundamentala

* a unuia fata de celalalt

* fata de celelate regiuni ale corpului

* simetric

* asimetric

- prin schimbarea pozitiei trunchiului

* fata de pozitia fundamentala

- prin schimbarea pozitiei membrelor inferioare

* fata de pozitia fundamentala

* a unuia fata de celalalt

* fata de celelate regiuni ale corpului

* simetric

* asimetric

Pozitii derivate din pozitia sezand: - prin schimbarea pozitiei membrelor superioare

* fata de pozitia fundamentala

* a unuia fata de celalalt

* fata de celelate regiuni ale corpului

* simetric

* asimetric

- prin schimbarea pozitiei trunchiului

* fata de pozitia fundamentala

- prin schimbarea pozitiei membrelor inferioare

* fata de pozitia fundamentala

* a unuia fata de celalalt

* fata de celelate regiuni ale corpului

* simetric

* asimetric

Pozitii derivate din pozitia pe genunchi:

- prin schimbarea pozitiei membrelor superioare

* fata de pozitia fundamentala

* a unuia fata de celalalt

* fata de celelate regiuni ale corpului

* simetric

* asimetric

- prin schimbarea pozitiei trunchiului

* fata de pozitia fundamentala

- prin schimbarea pozitiei membrelor inferioare

* fata de pozitia fundamentala

* a unuia fata de celalalt

* fata de celelate regiuni ale corpului

* simetric

* asimetric

Pozitii derivate din pozitia culcat (decubit):

- prin schimbarea pozitiei membrelor superioare

* fata de pozitia fundamentala

* a unuia fata de celalalt

* fata de celelate regiuni ale corpului

* simetric

-prin schimbarea pozitiei membrelor inferioare

* fata de pozitia fundamentala

* a unuia fata de celalalt

* fata de celelate regiuni ale corpului

* simetric

* asimetric

Pozitii din pozitia atarnat: - prin schimbarea pozitiei membrelor inferioare * fata de pozitia fundamentala

* a unuia fata de celalalt

* fata de celelate regiuni ale corpului

* simetric

* asimetric

- prin schimbarea prizei mainilor pe bara

* in suspinatie

* in pronatie

* apropriat

* departat

* combinat

In kinetoterapia moderna, orientala de legile neurofiziologiei miscarii, care utilizeaza aceste legi in scop facilitar sau inhibitor, pozitiile au un rol decisiv. Din acest motiv, in cadrul metodelor de facilitare , ele sunt descrise in amanunt si sunt justificate teoretic pe baze neurofiziologoce, musculare si biomecanice. O parte din aceste propozitii, care reprezinta de fapt variante ale propozitiilor fundamentale, dar mai ales pozitii derivate, sunt:

Decubit lateral (la care frecvent se asociaza rostogolirea laterala), este o pozitie importanta, folosita in reeducarea marilor handicapati motori, pregatindu-i pentru activitatile uzuale (imbracat, miscari libere in pat) ca si trecerea la pozitii mai avansate (sezand etc.). Pozitia permite rasucirile de trunchi si mobilizarea membrelor superioare si inferioare in diverse scheme de facilitare, precum si punerea in valoare a unor reflexe tonice favorabile recuperarii.

Decubit ventral cu sprijin pe antebrate, este o pozitie cu mare suprafata de sprijin si cu centrul de greutate jos situat. Asupra capului, gatului si umerilor actioneaza forta gravitatiei, solicitand reflexe de postura; musculatura cefei, acenturei scapulare si a partii superioare a spatelui este in tensiune, ceea ce faciliteaza tonifierea grupelor musculare interesate in mentinerea acestei pozitii. Este mai des utilizata la copii decat la adulti, deoarece presupune o hiperextensie a coloanei lombare.

Pozitia patrupeda, este o pozitie derivata din pozitia pe genunchi, numita in gimnastica de baza si "pozitia pe genunchi cu sprijin pe palme". Are suprafata de sprijin mare, centrul de greutate mai ridicat decat in cazul pozitilor anterioare, prezentand astfel o stabilitate relativa. In mentinerea acestei pozitii sunt angrenate toate articulatiile trunchiului si membrelor. Faptul ca coloana vertebrala este eliberata de incarcatura pe care o prezinta greutatea corpului, face ca ea sa poata fi mobilizata cu usurinta, din acest mitiv fiind foarte mult folosita pentru corectarea deviatilor coloanei vertebrale. In mentinerea pozitiei sunt foarte mult solicitate reflexele de echilibru.

- Se mai descriu si pozitii de lucru ca: pozitia "cavaler servant" (semiingenunchiat), pozitia decubit dorsal cu bazinul rotat, podul, pozitia plantigrada

TIPURI DE CONTRACTII MUSCULARE

Muschii scheletici realizeaza atat contractia cat si relaxarea. Muschii se contracta cand sunt stimulati si se relaxeaza cand contractiile inceteaza. Exista trei tipuri de contractii: izotonice, izometrice si izocinetice.

Termenul de izotonic (dinamic) - compus din cuvintele grecesti isos (egal) si tonikos (tensiune) - desemneaza cel mai obisnuit tip de contractie musculara. In timpul unei contractii izotonice, tensiunea trebuie sa fie aceeasi pe parcursul intregului interval al miscarii. Cele doua tipuri de contractii izometrice sunt: concentrice si excentrice. Termenul de concentric - de la latinescul com- + centrum, "avand un centru comun" - se refera la contractiile in care lungimea muschiului se diminueaza. Contractiile concentrice sunt posibile numai atunci cand rezistenta (incarcatura - R) incepe de la un nivel aflat sub potentialul maxim al fortei (F).

Contractiile excentrice sau "negative" reprezinta procesul invers al actiunii concentrice. Mai simplu spus, o contractie excentrica readuce muschiul la punctul original de pornire. In timpul unei contractii excentrice, muschii cedeaza fie fortei de gravitatie, fie tractiunii unui aparat (in recuperare, rezistentei manuale). In aceste conditii, muschiul se lungeste pe masura ce unghiul articulatiei creste eliberand o tensiune controlata.

Termenul de izometric (static) - din cuvintele grecesti isos (egal) si meter (unitate) de masura) - indica pe parcursul acestui tip de contractie, o aplicare a fortei contra unui obiect imobil, care determina dezvoltarea unei mari tensiuni in muschi, fara a-i modifica lungimea. De fapt, tensiunea dezvoltata prin acest tip de contractie este adesea mai mare decat cea obtinuta la o contractie izotonica.

Termenul izocinetic (izokinetic) - din cuvintele grecesti isos (egal) si kinetic (miscare) - indica o contractie de viteza constanta pe toata desfasurarea miscarii. Lucrul izocinetic necesita un echipament special proiectat pentru a permite viteza constanta de contractie, indiferent de incarcatura. In timpul miscarii, sunt efectuate atat contractii concentrice cat si excentrice, aparatul asigurand o rezistenta egala cu forta generata. Aceasta solicitare permite muschiului sa lucreze la maximum pe toata amplitudinea miscarii, eliminand "punctul de blocare" sau momentul de slabiciune prezent in orice exercitiu de miscare.

Atunci cand este deplasat un obiect sau un corp in spatiu, totdeauna sunt prezente doua forte:

F.M. = forta motrica = forta care actioneaza, care pune in miscare

F.R. = forta rezistenta = forta care trebuie invinsa

Daca cele doua forte sunt egale, nu exista deplasare = absenta deplasarii.

Miscarile corpului uman pot fi produse printr-un lucru muscular care este rezultatul contractiei musculare.

In acest caz:

F.M. sau forta care pune in miscare = forta musculara Fm

F.R. sau forta care trebuie invinsa = gravitatia sau alta forta

Alte forte care pot interveni ca F.R. sunt:

• o greutate atasata direct segmentului sau prin intermediul unui sistem scripete-greutate;
• un resort;
• o redoare articulara;
• o retractie musculara;
• o frecare;
• o alta persoana = rezistenta manuala a kinetoterapeutului;
• apa;
• greutatea segmentului de mobilizat.

Gravitatia poate deveni F.M. si muschiul F.R.. Daca muschiul este F.R., o alta forta va trebui sa intervina ca F.M., de exemplu:

• gravitatia (greutatea membrului);
• o greutatea;
• un resort;
• o alta persoana, kinetoterapeutul.

Forte ca frecarea sau redoarea articulara nu pot intra in joc niciodata ca F.M..

Pentru toate miscarile corpului uman, corespund doua grupe musculare:

grupa agonista si

grupa antagonista

Lucrul muscular:

Lucrul muscular este rezultatul contractiei musculare. Se disting doua tipuri de contractii musculare:

contractiile musculare dinamice sau izotonice (energie cinetica) si

contractiile musculare statice sau izometrice (energie potentiala)

In fiziologie, se estimeaza ca orice muschi care se contracta efectueaza un travaliu muscular in urma caruia se elibereaza intotdeauna energie, chiar daca acesta pare imobil.

In fizica, acest travaliu (lucru mecanic) este definit ca fiind deplasarea unei forte pe o anumita distanta: T = F x D

In travaliul muscular dinamic, se produce un travaliu in sensul fizic al termenului: exista o deplasare a segmentului pe o anumita distanta.

In travaliul muscular static, nu va mai fi un travaliu "fizic" deoarece nu mai exista deplasare. Nu exista decat o modificare a tensiunii musculare. Se poate deci vorbi de un travaliu fiziologic: se considera ca forta este mobilizata pe parcursul unei oarecare unitati de timp: T = F x timp

Observatie:

Atunci cand un grup muscular intra in joc, trebuie sub-inteles rolul de franare, de fixare, de directionare, de antagonism, de actiune tonica a celorlalte grupe musculare.

Lucrul muscular dinamic sau izotonic

A.     Definitie

Lucrul muscular dinamic sau isotonic reprezinta travaliul muschiului care se contracta modificandu-si lungimea:

fie ca muschiul isi apropie insertiile = contractie concentrica

fie ca muschiul se opune indepartarii insertiilor sale = contractie excentrica

Din punct de vedere biomecanic, se vorbeste de lucru dinamic atunci cand exista un dezechilibru intre F.M. si F.R.:

ex.: daca F.M. > F.R. : lucru muscular concentric

daca F.R. > F.M. : lucru muscular excentric

B.     Lucrul muscular dinamic concentric sau lucrul muscular pozitiv

Contractia musculara dinamica concentrica provoaca o apropiere a punctelor de insertie a muschiului. Muschiul se scurteaza.

Apropierea punctelor de insertie poate sa aiba loc simultan, cele doua puncte de insertie apropiindu-se de centrul muschiului, sau prin deplasarea doar a unuia dintre punctele de insertie a muschiului fata de celalalt.

De exemplu: pozitia stand - ducerea mainii la umar:

F.M.: contractie dinamica concentrica a flexorilor cotului

F.R.: greutatea segmentului (gravitatia)

Forta musculara va invinge o rezistenta.

C.           Lucrul muscular dinamic excentric sau lucrul muscular negativ

In timpul contractiei musculare excentrice, punctele de insertie ale muschiului se indeparteaza desi acesta se contracta. Muschiul rezista unei forte care provoaca miscarea. Muschiul se alungeste franand indepartarea insertiilor sale.

Indepartarea punctelor de insertie se poate realiza prin deplasarea unuia sau altuia dintre cele doua puncte de insertie ale muschiului sau chiar prin deplasarea simultana a celor doua puncte de insertie fata de centrul muschiului.

Exemplu de lucru muscular excentric:

- Se intalnesc contractii dinamice excentrice atunci cand un subiect executa o miscare ce are ca rezultat o deplasare de sus in jos:

ex.: coborarea unei scari

controlul coborarii membrului superior.

- Contractiile dinamice excentrice se produc in timp ce se realizeaza o miscare noua. Daca miscarea realizata este necunoscuta, subiectul va controla lucrul muscular concentric al agonistului printr-o activitate dinamica excentrica a muschilor antagonisti. Aceasta "supraveghere" musculara, impiedica realizarea gesturilor periculoase pentru articulatii sau sistemul musculo-tendinos.

Pe parcurs ce subiectul va cunoaste gestul, aceasta activitate de aparare va diminua si contractia antagonista va fi regasita doar la finalul miscarii pentru a frana sau opri gestul.

- Lucrul muscular excentric se intalneste atunci cand un subiect rezista unei forte mai mari decat a lui, de exemplu forta musculara a altei persoane.

D.           Avantajele lucrului muscular dinamic

Lucrul dinamic este un mijloc de recuperare sau intretinere a amplitudinilor articulare.

Lucrul dinamic permite intretinerea, activarea sau cresterea fortei musculare.

Mobilizarea permite cercetarea intregii curse musculare de la intinderea completa pana la scurtarea totala si deci de intretinere a schemei corporale in ansamblul sau, precum si a schemei spatiale a subiectului.

Deci, miscarea stimuleaza proprioreceptorii articulari, musculari si tendinosi care informeaza subiectul asupra schemei corporale si asupra pozitiei segmentelor in spatiu.

In reeducare:

Realizarea contractiilor dinamice este in general mai buna decat realizarea contractiilor statice care nu permit raportarea la un gest cunoscut.

Kinetoterapeutul va alege intre contractia dinamica concentrica sau excentrica in functie de specificitatea muschiului de reeducat. Deci, unii muschi au o activitate mai mult excentrica decat concentrica. Kinetoterapeutul va trebui sa tina cont de acest lucru.

Se pare ca in timpul contractiei excentrice recrutarea unitatilor motorii este mai importanta decat in contractia concentrica, ceea ce permite pacientului sa lucreze cu incarcare mai mare.

E.      Dezavantajele lucrului muscular dinamic

Frecarile in compresie a celor doua suprafete articulare pot fi incompatibile cu o patologie in care suprafetele articulare sunt uzate, frecarile in compresie provocand durere si agravand uzura.

Nu se va lucra doar dinamic un muschi care lucreaza in mod obisnuit static. Trebuie tinut cont de specificitatea muschiului in alegerea tipului de lucru.

Se pare ca lucrul muscular dinamic nu solicita muschiul sa lucreze la posibilitatile sale maxime deoarece incarcarea impusa de lucrul dinamic este inferioara aceleia impuse de lucrul static.

Lucrul muscular static sau izometric

A. Definitie

Lucrul musccular static sau izometric este acela pe care muschiul il produce fara sa-si modifice lungimea initiala.

In travaliul static: F.M. = F.R.

Aceasta egalitate face sa nu existe miscare.

B. Situatiile in care este utilizat lucru muscular static

In viata curenta, lucrul muscular static este modul de functionare cvasi permanent al unor muschi al caror rol este de mentinere a unei posturi:

ex: muschii cefei pentru mentinerea capului;

muschii paravertebrali pentru mentinerea trunchiului;

muschii membrelor inferioare si ai trunchiului pentru asigurarea pozitiei stand.

Contractia acestor muschi este de maniera discontinua si intervine de fiecare data cand   b trebuie sa corecteze cel mai mic dezechilibru.

Contractia musculara statica este utilizata deasemenea pentru mentinerea unei atitudini, de exemplu mentinerea unui binoclu la ochi necesita contractia izometrica a muschilor umarului.

Lucrul muscular static se intalneste deasemenea la muschii care trebuie sa sustina o greutate; contractia izometrica este in acest caz continua deoarece muschii trebuie sa se opuna gravitatiei sau unei forte exterioare.

Lucrul muscular static al unor muschi este asociat cu lucrul dinamic al altor muschi in scopul fixarii punctelor de insertie ale muschilor care lucreaza dinamic.

Travaliul muscular static este asociat cu cel dinamic in scopul mentinerii sau fixarii unei articulatii intr-o anumita postura in timp ce mobilizam alta.

Travaliul muscular static poate fi utilizat si in scop de crestere a fortei musculare deoarece solicita un numar mare de unitati motorii. Acesta permite deasemenea sa luptam contra atrofiei musculare in cazul in care imobilizarea este impusa. Metoda exercitiilor izometrice scurte utilizeaza lucrul muscular static contra rezistentei maximale pentru cresterea fortei musculare.

C. Modalitati de executie a contractiei statice

- In travaliul muscular static, forta musculara este echilibrata de o forta rezistenta:

F.M. = F.R.

Rezistenta poate fi:

gravitatia sau forta gravitationala: greutatea segmentului

rezistenta manuala a asistentului a carei forta o echilibreaza pe cea a pacientului

autorezistenta

sinergia musculara de fixare

fenomenul de cocontractie

Contractia statica a unui muschi poate fi obtinuta in orice pozitie de alungire sau scurtare a muschiului.

Forta maximala izometrica dezvoltata a fost masurata la lungimi diferite. S-a pus in evidenta o forta maximala dezvoltata la o lungime medie a fibrelor.

Alegerea pozitiei se va face in functie de obiectivul propus.

ex.:

daca un muschi este plasat intr-o pozitie defavorabila activitatii sale, acesta este obligat sa recruteze un maximum de unitati motorii pentru a rezista la incarcatura.

se va tine cont de lungimea obisnuita de lucru a muschiului numita specificitate lineara a muschiului (exemplu: muschiul mijlociul fesier lucreaza indeosebi la lungimea medie).

- Timpul de mentinere a unei contractii izometrice este invers proportional fortei dezvoltate. Timpul de mentinere este cu atat mai mic cu cat forta dezvoltata este mai apropiata de forta maximala pe care o poate dezvolta muschiul. Metodele de crestere a fortei musculare statice sunt bazate pe aceste date.

D. Efectele contractiei statice

In contractia statica intensa, exista o intrerupere a aportului sanguin spre muschi datorita vasoconstrictiei arteriolare. Impiedicarea circulatiei sanguine depinde de intensitatea fortei contractile dezvoltate si de timpul cat aceasta este mentinuta.

F.      Avantajele contractiei izometrice

- Permite obtinerea unei activitati musculare chiar si atunci cand deplasarea articulara este interzisa.

De exemplu: contractia izometrica sub gips.

- Permite activitatea musculara evitand aparitia problemelor articulare.

De exemplu: in cazul unui cartilagiu dureros, lucrul static evita frecarile datorate deplasarilor segmentelor.

- Contractia izometrica pune in joc schema neuromusculara de comanda chiar daca miscarea este imposibila.

- Punerea sub tensiune a muschiului in timpul contractiei izometrice permite o mobilizare a elementelor musculare, in special a elementelor tendinoase in raport cu tecile in care ele aluneca in mod obisnuit.

Contractia izometrica va putea astfel evita aderentele, ale tendonului in teaca sa care pot sa survina in timpul imobilizarilor.

- Contractia izometrica permite deasemenea intretinerea troficitatii cartilagiului datorita modificarilor de presiune la nivel articular.

G.     Dezavantajele contractiei izometrice

- Nu intretine alunecarea suprafetelor articulare.

- Nu intretine schema spatiala care este in relatia cu deplasarea segmentelor in spatiu.

- Este dificil de inteles pentru unii pacienti modul de realizare a acestui tip de contractie. Este mai usor de inteles un gest sau o miscare care trebuie executata decat contractia unui muschi sau a unei grupe musculare.

In concluzie

Terapeutul alege tipul de lucru (dinamic sau static) in functie de specificitatea musculara a grupului de reantrenat, in functie de patologie. In acelasi timp, tipul de lucru ales nu trebuie sa fie limitat la o singura posibilitate daca mai multe dintre ele sunt realizabile. Trebuie redate muschiului toate proprietatile, adica sa fie capabil sa mobilizeze articulatiile peste care trec pe toata amplitudinea (lucru muscular dinamic) si deasemenea sa fie capabil sa mentina sau sa stabilizeze segmentele in orice sector al amplitudinii de miscare (lucru muscular static).

PROMOVAREA MISCARILOR SAU CONTROLUL MOTOR

Alegerea posturilor de lucru este determinata de starea functionala a pacientului, ca si de miscarile care urmeaza sa fie realizate.

Cand vorbim de promovarea miscarilor sau reeducarea functionala a lor trebuie sa avem intotdeauna prezente in minte etapele controlului motor. Aceste etape reprezinta insasi momentele decisive ale dezvoltarii neuromotorii a copilului dupa nastere, ca si progresivitatea logica a refacerii functiei motorii pierdute de un bolnav cu leziuni ale SNC. Evident ca si alte cauze pot afecta capacitatea motorie intr-un grad mai mare sau mai redus si in functie de gravitatea acestei afectari ne vom plasa exercitiile de promovare a miscarilor intr-o etapa sau alta.

Aici vom prezenta suita completa a etapelor de control motor.

1. Mobilitatea. Prin acest termen intelegem abilitatea de a initia o miscare, ca si de a executa miscarea pe toata amplitudinea ei fiziologica. Deficitul de mobilitate poate avea drept cauze: hipertonia (spasticitatea), hipotonia, dezechilibrul tonic, redoarea articulara sau periarticulara.

Reeducarea mobilitatii va implica deci fie recastigarea amplitudinii articulare, fie a fortei musculare (cel putin pina la o anumita valoare), fie refacerea ambelor.

2.Stabilitatea este capacitatea de a mentine posturile gravitationale si antigravitationale, ca si pozitiile mediane ale corpului. Poate fi definita ca posibilitatea realizarii unei contractii normale simultane a muschilor din jurul articulatiei (cocontractie). De fapt, stabilitatea este realizata prin doua procese :

integritatea reflexelor tonice posturale de a mentine o contractie in zona de scurtare a muschiului contra gravitatiei sau contra unei rezistente manuale aplicate de catre kietoterapeut ;

cocontractia, adica contractia simultana a muschilor din jurul unei articulatii, ceea ce creeaza stabilitatea in posturile de incarcare si face posibila mentinerea corpului in pozitie dreapta.

3. Mobilitatea controlata reprezinta abilitatea de a executa miscari in timpul oricarei posturi, de incarcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate sau de a rota capul si trunchiul in jurul axului longitudinal in timpul acestor posturi.

Un stadiu intermediar este asa-zisa "activitate static-dinamica', in care portiunea proximala a unui segment se roteaza, in timp ce portiunea lui distala este fixata prin greutatea corpului. Spre exemplu, in pozitie unipodala rotarea trunchiului reclama un deosebit control al stabilitatii si echilibrului.

Mobilitatea, controlata necesita :

obtinerea unei forte musculare in limita disponibila de miscare ;

promovarea unor reactii de echilibru in balans ;

dezvoltarea unei abilitati de utilizare a amplitudinii functionale de miscare atat in articulatiile proxim ale, cit si in cele distale.

4. Abilitatea este ultimul nivel al controlului motor - cel mai inalt -, putand fi definita ca "manipularea si explorarea mediului inconjurator'. In timp ce radacinile membrelor prezinta o stabilitate dinamica care ghideaza membrul, partea distala (mina, piciorul) are o mare libertate, de miscare si actiune.