BLOCANTELE NEURO-MUSCULARE

BLOCANTELE NEURO-MUSCULARE

Substantele blocante neuro-musculare, denumite si curarizante, impiedica transmisia influxului nervos la nivelul jonctiunii neuromusculare. Aceasta apare consecutiv actiunii de tip antagonist sau agonist a acestor substante la nivelul receptorilor colinergici nicotinici N2 ai placii motorii. Curarizantele, sunt de regula compusi bicuaternari de amoniu cu distanta inter ioni amonium de 1 nm, structura ce determina afinitatea pentru acest tip de receptori.

Dupa mecanismul prin care se realizeaza aceasta actiune, ele se clasifica in antidepolarizante (acetilcolino-competitive) si depolarizante (acetilcolino-mimetice).

5.1.Curarizantele antidepolarizante ocupa receptorii colinergici nicotinici ai placii motorii impiedicand, prin mecanism competitiv actiunea depolarizanta fiziologica a acetilcolinei, actiune ce precede aparitia excitatiei musculaturii striate. Ele sunt molecule voluminoase, fiind denumite pahicurare.

Sunt curarizante antidepolarizante:

d-tubocurarina, alcaloid natural,

substante sintetice ca galamina (flaxedil), pancuroniu (pavulon), alcuronium (tacrium).

Tubocurarina este o substanta naturala, alcaloid din Chondodendron tomentosum, cunoscuta din vechime, folosita de indienii din America de Sud, care inmuiau in ea varfurile sagetilor folosite pentru vanat. Ei cunosteau faptul ca animalele astfel vanate pot fi consumate, deoarece substanta nu se absoarbe digestiv. Administrata i.v., d-tubocurarina produce succesiv: hipotonie musculara cu senzatie de oboseala, urmata de paralizia diferitelor grupe de muschi striati. Interesarea muschilor striati se face intr-o anumita cronologie importanta clinic. Initial curarizarea (relaxarea) cuprinde muschii cu unitati motorii mici, bine inervati: muschii extrinseci ai ochilor, muschii mimicii, muschii capului si gatului, apoi muschii membrelor, ai abdomenului si la sfarsit muschii respiratori, diafragmul fiind interesat ultimul. Depasirea dozei terapeutice determina moartea prin paralizie respiratorie. Utilizarea substantelor curarizante necesita frecvent asistarea respiratiei. Dupa incetarea actiunii curarizantelor revenirea tonusului diferitelor grupe musculare se face in ordinea inversa pierderii lui. D-tubocurarina produce de asemenea eliberare secundara de histamina cu hipotensiune arteriala, bronhospasm si hipersecretia glandelor exocrine.

Efectul d-tubocurarinei dureaza circa 20-35 minute. Terminarea efectului curarizant se realizeaza in principal prin redistribuirea secundara a substantei de la nivelul receptorilor nicotinici musculari catre sedii (locusuri) acceptoare nespecifice existente in numar foarte mare in organism. Epurarea substantei se face ca atare (nemodificata), lent, pe cale renala. Actiunea curarizanta a tubocurarinei, ca si a altor curarizante dealtfel, este potentat1 de unele anestezice locale (halotan, enfluran) si antibiotice (aminoglicozide, peniciline, tetracicline).

In supradozajul d-tubocurarinei se foloseste ca antidot neostigmina. Se asociaza de asemenea atropina, pentru a combate efectele muscarinice ale neostigminei. Efectele de tip histaminic se combat cu antihistaminice.

Galamina (flaxedil) si pancuroniu (pavulon) au efect de durata mai scurta. Actiunea histamino-eliberatoare si cea ganglioplegica sunt de asemenea mai reduse.

Atracuronium si vecuronium sunt in prezent larg utilizate.

Durata actiunii este scurta (circa jumatate din cea a tubocurarinei).

5.2. Curarizantele depolarizante actioneaza ca agonisti ai receptorilor colinergici nicotinici ai placii motorii producand, similar acetilcolinei, depolarizarea membranei postsinaptice. Nefiind insa distruse de catre colinesteraza, ele produc o depolarizare intensa si durabila, care va conduce in final la blocarea jonctiunii neuromusculare (similara celei produse de antidepolarizante). Curarizantele depolarizante sunt molecule mici, flexibile, fiind denumite si leptocurare.

Sunt curarizante depolarizante:

suxametoniul (succinilcolina, miorelaxin) si

decametoniul

Administrarea curarizantelor depolarizante determina intr-un prim timp fasciculatii musculare, si abia in timpul doi apare miorelaxare, care progreseaza asemanator celei produse de antidepolarizante: muschii ochiului, fetei si capului, etc.

Curarizantul depolarizant curent folosit este suxametoniul, ce cuprinde in structura 2 molecule de acetilcolina. Dupa administrarea iv. a unei doze unice, curarizarea apare in circa un minut si dureaza 5-15 minute. Efectul de scurta durata se datoreaza inactivarii enzimatice rapide de catre colinesterazele nespecifice (pseudocolinesteraze) plasmatice si tisulare. Colinesteraza hepatica intervine in masura apreciabila in metabolizarea suxametoniului. Deficitul genetic al pseudocolinesterazei (la 1 din 3000 persoane) ca si insuficienta hepatica cronica determina prelungirea efectului curarizant, iar in cazuri grave poate apare apnee. Efectul curarizant este prelungit de asemenea de anticolinesterazice. Procaina potenteaza suxametoniul intrand in competitie cu acesta pentru colinesteraza. Supradozarea suxametoniului, ca si a celorlalte curarizante, poate produce apnee care impune asistarea urgenta a respiratiei.

Decametoniul, compus bicuaternar de amoniu, cu efect curarizant mai prelungit este putin folosit.