Boala Hodgkin - prezentare generala

Boala Hodgkin - prezentare generala

2.1. Definitie

Boala Hodgkin reprezinta o modificare maligna mica, initiata de obicei in ganglionii limfatici si avand un aspect histopatologic caracteristic. Este definita de prezenta celulelor gigante patognomice Reed-Sternberg dispuse pe un fond celular corespunzator.

2.2. Ipoteze asupra etiologiei si denumirile vechi ale bolii Hodgkin

In trecut era cunoscuta sub denumirea de limfogranulomatoza maligna. Din aceasta denumire veche se deduce parerea gresita prin care aceasta boala era considerata un proces inflamator granulomatos cu evolutie maligna.

S-a reconsiderat opinia si in prezent se sustine ca in boala Hodgkin intalnim doua procese patologice ce coexista simultan in acelasi tesut: o proliferare maligna reticuloasa si o inflamatie granulomatoasa.

Astazi boala este considerata un proces neoplazic al tesutului limfoid cu unele particularitati clinico-morfologice diferite fata de alte limfoame maligne.

Parerile au fost impartite in ceea ce priveste originea histogenetica. Unii au afirmat ca sunt forme tumorale monstruoase de origine reticulohistocitara, altii, datorita descoperirii unor imunoglobuline pe suprafata celulelor, au considerat ca deriva din limfocitele B.

Alti autori au aratat ca imunoglobinele sunt atasate secundar si deci nu pot fi considerate ca fiind receptorii specifici pentru limfocitele B.

Nici prin utilizarea de seruri anti-T si seruri anti-macrofage nu s-a putut ajunge la o concluzie definitiva in privinta originii acesteia (limfocit-T sau histocit).

Se suspicioneaza ca celulele Reed-Sternberg ar fi limfocite B infectate cu virus si care nu pot fi inlaturate datorita deficientelor functionale a limfocitelor T prezente la acesti bolnavi.

Altii sustin faptul ca limfocitele T sunt parazitate de un virus ce printr-un numar de evenimente duce la transformarea maligna a celulelor.

Etiologia bolii Hodgkin ramane necunoscuta, dar exista dovezi convingatoare ca virusul Epstein-Barr (EBV) prezinta un rol important. Indivizii ce au avut un istoric de infectie mononucleozica au o incidenta crescuta a bolii Hodgkin. Pacientii cu boala Hodgkin au un patern alterat al anticorpilor anti-EBV si exista similaritati fenotipice intre mononucleoza infectioasa si boala Hodgkin. Genomul EBV a fost identificat in celulele R-S in mai mult de o jumatate din cazuri (in special in subtipul cu celularitate mixta, la pacientii tineri si/sau in tarile in curs de dezvoltare). De asemenea, exista susceptibilitatea unui factor genetic.

Toate datele duc la concluzia generala a interesarii in procesul tumoral al limfocitului T. Astfel, se stie ca bolnavii cu boala Hodgkin au:

deprimata imunitatea celulara;

limfocite T scazute in periferic;

proliferarea incepe in zona timodependenta.

Probe directe nu exista pentru a sustine cu certitudine originea celulara a procesului tumoral, dar certa este afectarea profunda a functiei limfocitelor T.

2.3. Celulele Reed-Sternberg - scurta prezentare

Histologic, procesul tumoral se prezinta ca o mixtura din celule tumorale si celule normale de tip inflamator. Celulele tumorale sunt reprezentate de celula cu aspect mononuclear, cu caractere de malignitate evidente si din celule anormale, de talie mare (celule gigante), cu nuclei monstruosi, inmuguriti, cu nucleoli mari, eozinoplici, asa zisele celule Reed-Sternberg.

Printre aceste celule tumorale se gasesc intercalat celule inflamatorii de tip reactiv ca: polimorfonucleare neutrofile, eozinofile, plasmocite. Celulele R-S si cele inrudite sunt celule aneuploide de tip multiploid.

Celulele R-S si variantele lor au fascinat cercetatorii bolii Hodgkin. Studii recente au aratat ca celulele R-S sunt clone de olicufreite B neoplazice care, prin secretia unor cantitati mari de citokine, nu sunt implicate doar in simptomele bolii Hodgkin, dar in acelasi timp asigura propria crestere si depasirea barierei imune.

Celulele R-S multinucleate si distincte din punct de vedere morfologic -  celulele R-S clasice - pot deriva din limfocite T in anumite situatii, dar marea majoritate a cazurilor sugereaza ca ele provin din limfocitele B ale centrilor germinativi din tesutul limfoid. Aceasta s-a experimentat si demonstrat prin studierea genei regiunii variabile (V) a imunoglobulinelor.