Bolile tumorale ale sanului

Boala chistica si adenofibromul sunt tumori benigne (necanceroase), fiind cele mai frecvente suferinte ale sanului. Adenofibromul apare cel mai ades la femeia tanara, de obicei in primii 20 de ani de la instalarea menstrelor, mai des la cele brunete. Tumorile sunt multiple, la unul sau la ambii sani. Boala chistica (mastoza) apare mai des la femeile intre 30 si 50 de ani, mai rar dupa instalarea menopauzei, sugerand o legatura cu activitatea ovariana, mai exact cu hormonul foliculinic (estrogen). Modificarile patologice constau in aparitia in san a chisturilor, de la dimensiuni foarte mici la altele masurand cativa centimetri. Ele apar adesea pe ambii sani (mai ales in fazele pre-menstruale), sunt dureroase, pot creste rapid in volum.

Neoplasmul sanului. Incidenta maxima a bolii se afla intre 40-50 de ani, dar poate surveni la toate varstele de peste 30 de ani. Femeile care au in familie antecedente de neoplasm mamar sunt mai predispuse la boala decat celelalte si se imbolnavesc la varste mai tinere, ceea ce face obligatoriu controlul medical frecvent. Numarul cazurilor grave de cancere mamare poate fi mult redus prin descoperirea timpurie a bolii, dublata de un tratament corect. In principiu, fiecare femeie poate sa-si descopere singura o eventuala prezenta a bolii, prin auto-examinarea sanilor lunar, dupa perioada de menstruatie.

Semnele bolii - Simptomul principal il constituie prezenta unui nodul tare, adesea nedureros, insotit sau nu de retragerea, schimbarea de volum, secretia si pruritul mamelonului. Un alt indiciu este schimbarea marimii sanului, prezenta unor suprafete inrosite, dublate uneori de aparitia unei tumori la sub-bratul mainii aflata de aceeasi parte cu sanul. Tumoarea poate sa apara oriunde pe san, dar cel mai frecvent se formeaza in patrimea superioara externa. Pielea de deasupra tumorii capata aspectul cojii de portocala, in vreme ce mamelonul se deplaseaza intr-o parte sau se resoarbe inauntru. Deci, o mica nodozitate, care s-a marit in faza premenstruala a ciclului, poate sugera neoplasmul, fiind necesar un control, imediat dupa terminarea ciclului.

Mamograma este examenul radiologic al tesuturilor moi ale sanului si reprezinta un procedeu valoros, ce ajuta la orientarea diagnosticului, in situatia suspecta de boala neoplazica. In toate cazurile numite mai sus (aparitia de noduli, scurgeri mamelonare, precedente de boala in familie etc.), se recomanda acest control radiografic. Avantajul mamografiei este ca descopera precoce neoplaziile, cand ele sunt perfect operabile, ca il calauzesc pe chirurg asupra naturii benigne sau maligne a tumorii. Desi putine, trebuie totusi sa pomenim si existenta unor diagnostice fals-pozitive ori fals-negative, mai ales cand tumorile sunt mai mici de 4-5 milimetri.

Varsta - tiut fiind ca neoplasmul de san creste mai repede la femeia intre 45-54 de ani, trebuie adaugat faptul ca riscul bolii este mai mare pentru femeile din Europa si America de Nord, fata de cele din Asia si Africa (de peste doua ori) si, de asemenea, pentru femeile cu o stare materiala prospera, pentru cele care nasc prima data peste 30 de ani, cele cu obezitate, cu antecedente fibro-chistice benigne la san sau cu antecedente familiale.

Avand in vedere ca ele reprezinta materia prima din care se formeaza hormonii de sex, aceia care ulterior pot provoca neplaceri neoplazice, se recomanda ca inca din copilarie evitarea grasimilor abundente sa fie o lege. Cu atat mai mult se recomanda acest lucru femeilor aflate la varste medii si peste, ca o masura de reducere substantiala a riscului de aparitie a cancerului mamar. }i inca un amanunt: un studiu efectuat pe 13.000 de femei a dovedit ca persoanele fara talie gafaie si fac mai frecvent cancer si diabet.

Pilula anticonceptionala - este inca mult discutata, datorita efectelor secundare nedorite, in principal tumori de san. Riscul este amplificat de durata folosirii, de doza, de varsta si de existenta unei hiperplazii (o leziune deja existenta la piept).

Infectiile virale repetate - mai ales cele localizate la colul uterin, sange, ficat, stomac, pot si ele favoriza cancerul.

Tiroida - poate reprezenta si ea un risc, pentru ca dezechilibrul creat intre activitatea endocrina tiroidiana si cea mamara genereaza mastopatia, ce prezinta frecvent fenomene de malignizare.

Stressul - cu revarsarile lui de adrenalina, reprezinta si el un pericol. Desfasurarea lui cunoaste trei faze: prima - de asteptare, a doua - stressul propriu-zis, a treia - faza de post-stress, care intereseaza cel mai mult, pe durata ei putand aparea tot felul de boli. Motiv pentru care trebuie asteptat cu toate "armele" pregatite: regim alimentar foarte echilibrat, bazat cu preponderenta pe legume si fructe, un supliment de vitamine, efort fizic judicios, precum si supravegherea atenta a tuturor dereglarilor legate de sani, dereglari ale ciclului menstrual, pierderea de sange in afara perioadelor menstruale, secretii ale mamelonului etc.

Obezitatea, dar si curele fortate de slabire, sunt certe situatii de risc, atat pentru afectiunile sanului, de care ne ocupam astazi, cat si pentru cele cardio-vasculare.

Starile febrile prelungite pot fi si ele critice, pentru ca denota o scadere a rezistentei naturale a organismului fata de boala. Daca se combina si cu alti factori nocivi de viata sau mediu, pot declansa cancerul.